Prin frumoasele peșteri din munții Pădurea Craiului

TIPĂREȘTE

Spuneam într-un review anterior, vezi impresii, că în primăvara aceasta am făcut o excursie de 9 zile prin frumoasa noastră Transilvanie, prin mai multe localități, una din ele fiind Oradea unde pe lângă deosebitul oraș am vrut să vedem și câteva obiective naturale, să îmbinăm urbanul cu natura, să vedem câteva din peșterile renumite din Munții Pădurea Craiului și Bihor.

Voi vorbi acum, aici despre trei peșteri din Munții Pădurea Craiului, Peștera Vadul Crișului, Peștera Unguru Mare și Peștera cu Cristale, grupate și apropiate una de cealaltă, peșteri deosebite, foarte frumoase, care m-au impresionat plăcut.

De ce acum? Pentru că nu cred că voi reuși să povestesc despre tot ce am văzut, sunt foarte puține excursii în care am reușit această performanță, vreau să vorbesc despre cele mai interesante obiective văzute.

Am plecat dimineața spre Peștera Vadul Crișului aflată în comuna Șuncuiuș, la circa 60 kilometri de Oradea, mergând pe E60 și apoi spre localitatea Vadul Crișului pe DJ1081. Sunt indicatoare spre peșteră. Am trecut podul de pe Crișul Repede aflat la marginea satului și am parcat aproape de un indicator pe care era scris timpul de mers pe potecă, circa 30 minute, indicator punct roșu cu alb.

Harnicul râu ce părea mai domol în Oradea aici își arăta adevăratul nume, apele lui învolburate și limpezi curgeau nestăvilite printre dealurile apropiate... Râul curgea aproape paralel cu calea ferată, am urcat ușor prin pădure pe poteca ce urca și cobora tot pe lângă zbuciumatul râu, era însă mult mai sus de cursul lui. Din loc în loc erau panoplii cu explicații despre drumeție, despre natura din acest site. Pe poteca nu foarte îngustă, aproape de peretele stâncos erau și lanțuri, cred că ajutau dacă era ploaie sau pământul ud... După circa 20 de minute a apărut alt indicator care ne avertiza că mai sunt 10 minute până la peșteră. Am ajuns ușor, ne-a plăcut plimbarea, totul verde, triluri de păsări, o veveriță jucăușă, aer curat, o minune.

Ne-a întâmpinat ghidul care ne-a spus că nu poate intra cu noi, trebuiau 10 persoane dar că în peșteră mai este un grup. Am primit căști de protecție, am plătit 10 lei bilet normal și 5 lei bilet seniori, a fost singura peșteră unde aveau așa ceva și ca îmbărbătare!? ... ne-a spus că dacă după 1,5 ore nu apărem, vine el după noi...

La început prin peșteră se merge pe drum destul de drept, se aude apa ce curge prin galeriile de mai jos, așa percepeam atunci, se începe puțin urcarea și la un moment dat apar scări abrupte la peste 70 de grade, care urcă la alt nivel, sincer am avut senzația că urc într-un turn înalt, mi-a fost teamă, noroc cu studenții de la Facultatea de Geologie din Cluj însoțiți de profesorul lor care coborau din galeria de deasupra. Când am văzut profesorul care părea de vârsta mea am prins curaj, acesta ne-a sugerat ca la întoarcere să mergem pe alt traseu. Cu băgare de seamă am urcat scările, erau pline de mâzgă, depuneri alunecoase, mai picura și apă din loc în loc, am mers apoi spre dreapta, am mai urcat alte scări dar mai domoale și la sfârșit mi-am dat seama de ce am primit și căștile, poteca avea porțiuni destul de drepte dar foarte joase, era să lovesc cu capul de câteva ori. Aici am auzit și mai bine apa, am văzut torentele de apă ce curgeau prin peșteră, mi-a plăcut mult..., a meritat efortul.

Sunt și formațiuni carstice dar cel mai mult mi-a plăcut forma acestei peșteri cu un mare horn prin care am urcat și apoi am coborât doar până la jumătate pentru că am mers pe alt drum la întoarcere, ajungând până la urmă iar în poteca de la intrare. Am stat în peșteră circa o oră, nu a fost nevoit nimeni să vină după noi, după care am mers în față la un foișor amenajat pentru a vedea puțin din Cascada de la Vadul Crișului, studenții erau la baza ei. Se cobora din potecă, la indicatorul cel cu 10 minute până la peșteră, era o coborâre cam abruptă, se putea făcea dar în ziua aceea mai aveam și altele de vizitat...

Trebuie să vă alocați ca timp circa 2,5 ore pentru traseu și vizită, orar: 9 – 17, ultima intrare este la 15:30, merită, mie mi-a plăcut foarte mult...

De aici am plecat tot pe DJ1081 circa 11 kilometri la Peștera Unguru Mare, aflată tot în comuna Șuncuiuș, drumul este bun, se urcă și se coboară, sunt și serpentine dar și puține mașini. Apare și un indicator, șoseaua se bifurcă și merge de-a lungul Crișului Repede... În drumul nostru am zărit o femeie, culegea gunoaie într-un sac de plastic, practic igeniza locul.

Am ajuns la peșteră, mai bine zis vizavi de ea, aici puntea ce traversa râul era închisă cu un gard de sârmă și pe ușa casei de bilete era pus un anunț: “Sunt în peșteră cu un grup, așteptați”. Liniște peste tot, doar un microbuz și mașina noastră. Am crezut că biletul este pus corect, soțul aștepta... dar curioasă din fire mai răsfoiesc și alte file: “Sunt la masă, reveniți” sau ”Am plecat, s-a terminat programul” și atunci văzând telefonul afișat am inspirația să sun, nu răspunde nimeni, și iar sun, în sfârșit un glas de femeie ne anunță că este plecată să mănânce, nici gând să fie în peșteră... După multe rugăminți promite că va veni..., trec 30 de minute și, în sfârșit, apare...

Am avut timp să văd bine împrejurimile, casa de bilete?! , ..., și așa am aflat că micuța casă de pe malul Crișului Repede a fost ridicată în anul 1903 dintr-un singur trunchi de stejar și că se chema “Casa Zenovia”.

Am plătit câte 12 lei de persoană, nu avea bilete pentru seniori, și hotărește să vină cu noi în peșteră, trebuia să deschidă poarta și mai ales tabloul electric pentru iluminat. Peștera se vizitează de la ora 10 la 16, la ora 15, ultima intrare, în acest sezon, trebuie sunat și insistat pentru a putea vizita peștera dacă mergeți pe cont propriu...

Peștera are o frumoasă și arcuită deschidere, se vizitează circa 200 de metri, are un curs mic de apă de culoarea laptelui și o mică cascadă. În interior este un mineral rar numit crisit, ne-a arătat și porțiuni ce păreau de spumă albă. Aici au locuit oameni din neolitic, ne-a explicat că înainte erau și vitrine cu diferite exponate dar în timp acestea s-au deteriorat și au fost duse la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Am văzut și izvorul a cărui apă era potabilă, am băut și noi din el. Am mai stat puțin, câteva poze și iar la drum spre ultimul obiectiv pe care speram noi să-l mai prindem deschis.

Am plecat spre Peștera cu Cristale din Mina Farcu, afată în comuna Roșia, pe DJ764D și DJ764, circa 44 de kilometri prin satele Bratca, Damiș și Roșia, apoi apare indicator ce te îndreaptă spre ea. Drumul era de curând refăcut, foarte bun, urcă, coboară și iar urcă, sunt multe coline, serpentine, dar puține mașini... Am ajuns la ora 15:30 și am găsit-o închisă, aveam acum experiență, am sunat ghidul și l-am rugat să vină, i-am spus că pe site-ul peșterii, în aprilie este deschisă până la ora 16, dar ne-a refuzat, nu am avut noroc, așa că mi-am propus sa revenim a doua zi. Am să povestesc aici despre ea pentru că, dacă îți drămuiești bine timpul și nu aștepți mai mult de o oră la Peștera Unguru Mare, poți să le vizitezi pe toate trei într-o zi. Intrarea este de 20 de lei de persoană, nu există reduceri pentru seniori. Ghidul locuiește aproape de mină, am constatat asta a doua zi când am revenit pentru că nici atunci nu era acolo, l-am sunat și a venit foarte repede. Cu noi au mai fost două persoane, tată și fiu din Oradea.

Ghidul a deschis mina, am mers prin galeria săpată în munte, mi-am adus aminte de Salina Turda, așa ea și acolo... Am ajuns la o bifurcație unde am vizitat în partea dreaptă un mic muzeu despre exploatarea bauxitei, utilaje folosite, manechine mineri... Am continuat prin galerie, în stânga de data aceasta, și am intrat în Peștera de Cristale. O minunăție, nu am mai văzut așa ceva, se urcă pe scări metalice, destul de mult, locul este îngust dar bine amenajat, și se văd florile de mină adevărate, sub forme de stele, cristale așezate perpendicular pe stâncă... Am rămas fără cuvinte, aș mai fi stat să le privesc așa nu știu cât... Un giuvaer atât de scump și bine păzit de natură... Se vizitează circa 200 de metri, nu este mare dar este deosebită!!!

Ghidul ne-a spus că a fost amenajată în anul 2012, site-ul este padureacraiului.ro/pester ... turistice/farcu. Peștera se poate vizita mai ușor venind de la Beiuș, dar drumul frumos cu coline verzi, pajiști, păduri dintre ea și Peștera Unguru Mare este plăcut...

Am vizitat trei peșteri deosebite, total diferite între ele pe care le-am văzut acum pentru prima dată, trei peșteri minunate pe care le recomand tuturor ce vor să cunoască o bucățică din frumusețile țării noastre ascunse sub pământ...

---

VIZUALIZĂRI: 1321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI