Santander – o plimbare superba pe malul Marii Cantabrice

TIPĂREȘTE

Cu diverse ocazii, Santanderul a fost desemnat de catre presa de specialitate drept orasul spaniol care ofera cel mai bun nivel de trai, calitativ vorbind. Poate ca acest lucru se datoreaza faptului ca este suficient de mare pentru a avea tot ce-ti doresti, insa fara sa piarda acea dimensiune umana a celui ce-si doreste sa se plimbe prin el. Orasul ofera, prin golful si plajele sale, acea armonie intre urban si natura care reuseste sa impuna un ritm mai linistit vietii in general. Frumusetea indiscutabila a mediului inconjurator a fost si cauza care sta la baza unei anumite armonii in arhitectura orasului, la baza tendintei spre curatenie, a dorintei de a integra in gradini, parcuri sau faleze, ceva din natura care niciodata nu are nevoie de arhitecti sau ordine municipale pentru a-si fi fidela ei insesi. Si, cum vena de filolog inca imi iese din cand in cand la suprafata, cred ca de aceea marele Azorín (a carui opera literara este caracterizata de concizia si eleganta limbajului folosit) a afirmat ca “Santanderul este orasul ideal pentru a exprima cu cuvinte simple magia pe care o au lucrurile”.

Pentru a descoperi magia acestui oras, avem doua variante: primul “itinerariu” se face fara sa ne departam de malul marii, iar cel de-al doilea ne duce pe strazile orasului, in interior, la locuri relationate cu cultura lui si la colturi incarcate cu diverse povesti. Astazi ma voi ocupa de prima varianta, cea care mie, personal, imi place cel mai mult.

Pe malul marii.

De cand au terminat autostrada care ne duce de la Valladolid la Santander (Autovía Cantabria-Meseta) in doar doua ore si putin, ne este si mai usor sa petrecem macar o zi, daca nu un weekend intreg, in acest oras sau in satele din imprejurimi. Peisajul, cu cat ne apropiem mai mult de nord, cu atat este mai frumos. Si, un lucru de care voi ramane indragostita vesnic, este asezarea capricioasa si norocoasa in acelasi timp, a reliefului: treci de munte si vezi marea. Clima in nord nu are nimic de-a face cu cea din restul Spaniei. Aici nu se stie niciodata cum va fi maine. De foarte multe ori meteorologii… o dau in bara. Asa ni s-a intamplat si noua ultima data, acum cateva saptamani: cu o seara inainte radeau toti prietenii de intentia noastra de a ne praji la un soare inexistent in ziua respectiva dupa toate sursele meteo. Insa am riscat si am plecat in formatie de – din nou - 3 fete cucuiete. E drept, dupa ce am gresit drumul (ca de, ne-am dat la vorba ca doua cate eu si copilotul meu, cea de-a treia, cea mai mestera in trasee – adica sor’mea – adormise bastean pe bancheta din spate) si am aterizat la Burgos, am hotarat sa mergem pe soseaua nationala, care serpuieste frumos prin munti, facand, astfel, un ocol de vreo 45 de minute. Si ni se zbarlea pielea doar cand vedeam oameni cu geci pe ei, acolo sus. Insa au fost doar doua ore de nori, si tot ne-am prajit si atunci. La Santander 23º sunt arhi-suficiente pentru a face plaja intr-un mod extraordinar de placut.

Va ziceam ca noi intram in Santander ori prin nord, si ajungem direct la Sardinero, cea mai mare plaja a orasului, ori prin sud, adica pe la port. De data asta am ales ultima varianta, sau ma rog, ea ne-a ales pe noi.

Faleza orasului, sau “paseo” (da, sinonim cu “plimbare”), cum ii zic ei, are vreo zece kilometri si se poate face in patru - cinci ore mergand agale. Cred ca niciodata nu am facut plimbarea completa, ci pe bucati, pentru ca, de obicei, scopul principal este plaja. Insa intotdeauna gasim timp si pentru a ne dezmorti putin intr-un mod placut.

Punctul de plecare ar putea fi Paseo de Pereda, iar punctul final Farul din Santander. Daca hotarati sa faceti plimbarea dintr-o bucata, uitati de graba si stres, si bucurati-va de partea orasului care priveste neobosita golful, care devine eleganta si rezidentiala in Avenida de Reina Victoria sau in Paseo de Pérez Galdós, sau care capata rezonante regesti sau universitare in Peninsula Magdalena, sau care devine turistica si zgomotoasa in Sardinero, pentru a termina aproape salbatica in Plaja Mataleñas sau Farul de Cabo Mayor. Este o ruta mai mult peisagistica, dac-o pot numi asa, desi se poate vizita si Muzeul Maritim al Marii Cantabrice (Museo Marítimo del Cantábrico), pentru ca, prin tematica lui, poate fi un bun complement sau o completare reusita a plimbarii pe malul marii.

Gradinile si Paseo de Pereda. Aici se afla monumentele dedicate romancierilor cantabri José María de Pereda si Concha Espina. Primul, realizat de catre sculptorul Coullant Valera, care a amestecat piatra si bronz, nu-l reprezinta doar pe scriitor, ci scenifica si cateva din cele mai faimoase pasaje ale operei lui.

In Paseo de Pereda iese in evidenta unitatea stilistica a constructiilor care, la epoca respectiva, reprezentau vechiul nucleu urban: si in golf orasul intra in contact cu natura. Merita sa va opriti, daca aveti timp, si, daca e foarte senin, sa contemplati zarea cat va tin ochii de pe mal. Dincolo de intinderea de apa apar, in prim plan, satele Somo si Pedreña; spre dreapta se inalta Peña Cabarga, al carui mirador se distinge pe culme; si in spate de tot se zaresc culmile zonei Alisas, care, pe timp de iarna, sunt acoperite de zapada.

Tot in aceasta “bucata” de faleza, se pot vedea Grúa de Piedra (Macaraua de Piatra), El Palacete del Embarcadero (Palatul Zonei de Imbarcare; scuzati traducerea/adaptarea) si “portul” de iahturi si barci. Macaraua a primit acest nume datorita bazei pe care este montata si este martorul activitatii portuare care se desfasura in aceasta parte a portului; palatul, cara a apartinut mult timp serviciului de vama, s-a transformat in sala de expozitii. In ceea ce priveste barcile care traverseaza golful, ca si curiozitate, isi au originea in serviciul de transport de lapte pentru aprovizionarea orasului.

La finalul strazii Paseo de Pereda se afla Real Club Marítimo, situat in golf, exact pe locul unde incepe portul sportiv cunoscut sub numele de Puerto Chico. Din orice punct al acestui port sau de pe strada Castelar se poate vedea modernul si monumentalul Palacio de Festivales. Acesta a fost construit pentru a gazdui Festivalul International din Santander, care, din 1952 pana in 1990 se desfasura pe o scena care se monta si demonta in fiecare an.

Muzeul Maritim al Marii Cantabrice eu nu l-am vizitat inca pana acum. A fost deschis in 1981 si are patru sectii (informatie gasita pe net): biologie marina si acvarii, etnografie pescareasca, istorie maritima si barci traditionale. Probabil pe cel mic (si nu numai) l-ar impresiona scheletul de aproape 25m al unei balene despre care am citit, asa ca se poate include pe lista obiectivelor.

Bulevardul Reina Victoria poate fi considerat ca unul dintre cele mai frumoase bulevarde “maritime” din intregul litoral cantabric. Incepe ca o continuare a strazii Castelar si ne conduce intai la Peninsula Magdalena, despre care tocmai v-am povestit, pentru a se termina in Plaza de Italia, in inima plajei Sardinero. Daca mergem in aceasta directie, lasam in urma pe stanga, undeva sus, luxoasa cladire a hotelului Real si randul de vile de diferite stiluri, care privesc spre mare; in dreapta, de-a lungul unei fasii verzi, raman golful si plajele De los Peligros si De la Magdalena.

Prima parte a bulevardului se termina cand ajungem la ceea ce toata lumea cunoaste in Santander ca si “curba Magdalenei”, adica exact locul unde incepe Peninsula unde se afla Palatul Regal. Despre plajele din dreapta palatului (cum te uiti spre el) v-am vorbit deja in reviw-ul anterior.

De aici incolo incepe zona El Sardinero, unul dintre cele mai scumpe si mai elegante spatii urbane ale litoralului spaniol. Aceasta zona priveste direct spre marea deschisa si aici se afla: Playa del Camello (Plaja Camilei), micuta si pitoreasca, potrivita pentru familii cu copii, pentru ca-i poti supraveghea mai usor, dar cu o intrare in apa nu foarte lina si cu destule pietre; Playa de la Concha (Plaja Scoicii), si Playa Sardinero 1 si Sardinero 2, foarte mari, cu intrari line in apa si nisip destul de fin. La prima plaja mergea, in trecut, nobilimea si burghezia, si la ce-a de-a doua, oamenii “de rand”.

Zona dintre “curba Magdalenei” si Plaza Italia este preferata mea, mai ales partea din zona cazinoului (de pe partea cu marea), pentru ca e plina de flori si copaci, printre ramurile carora se vede albastrul schimbator al apei unindu-se cu cel al cerului. Aici putem vedea si statuia ridicata poetului marii, santanderinul José del Río Sainz, si cea dedicata, in mod futurist, pictorului Enrique Gran...

In mare, in fata plajelor, se afla Isla de Mouro, si pe ea farul care arata intrarea in golf. Daca din Bulevardul Reina Victoria continuati pe Paseo de Pérez Galdós, veti intra intr-una din cele mai atractive zone rezidentiale din oras. Tot din acelasi bulevard se ajunge si in Plaza de Italia, centrul vietii urbane din El Sardinero. Acolo, pe stanga, se afla si cazinoul (Gran Casino) si, in spatele acestuia, ca una dintre cele mai reusite mostre ale arhitecturii de munte, vila Los Pinares, creatie a lui Valentín Lavin Casalis, realizata in 1917. Cazinoul a fost construit la inceputul secolului trecut si este o cladire neoclasica.

La cativa metri de Plaza Italia, pe un “deal” stancos se afla Jardines de Piquío, iar in apropiere, desi fara vedere la mare, se afla si stadionul local, care poarta acelasi nume ca si cele doua mari plaje: El Sardinero. In fata acestuia, oarecum, se afla un alt parc (cum altfel?), unde iar putem gasi multa lume la plaja (cei care evita nisipul). Noi mancam de multe ori acolo, la iarba verde, la umbra copacilor frunzosi si in briza racoroasa a marii si a fantanilor din apropiere.

Bulevardul Castañeda continua pe soseaua farului, care duce, asa cum este logic, la Faro de Cabo Mayor, dar si la plaja Mataleñas si la campul de golf situat in Cabo Menor. Plaja este micuta dar foarte pitoreasca, datorita formatiunilor stancoase care parca stau sa cada in mare. Vizita la far este recomandata si datorita miradorului aflat la picioarele acestuia. De asemenea, farul adaposteste si un muzeu, Centro de Arte Faro Cabo Mayor, care poate fi vizitat. Insa, de ce-mi aduc eu aminte foarte bine aminte (una dintre imaginile alea care iti raman in minte pentru totdeauna, stit voi/dvs...) este o zi cu vant, in care spectacolul oferit de Cantabrica in lupta cu roca mi s-a parut impresionant.

Ca si curiozitate, Santanderul este singurul oras, impreuna cu Santoña, din nordul Spaniei, orientat spre sud;)

Ca si gastronomie... suntem la mare doar! Cantabria infinita, cum spun reclamele, ofera o gastronomie foarte variata, tocmai datorita reliefului de care va vorbeam la inceputul review-ului, insa in Santander, in particular, venim sa mancam peste!! O portie de “rabas de calamar”, stropite cu lamaie, ma fac sa salivez oricand. Ultima parte a falezei de la Sardinero este plina de terase si restaurante unde se poate manca ieftin si bine.

Despre ce-a de-a doua ruta a orasului sper sa va pot vorbi altadata. Imi trebuie poze si in ultima mea vizita nu am sacrificat ziua intreaga de plaja... Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 5219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI