Salerno - intre munte si mare!

TIPĂREȘTE

Salerno era cea de-a treia oprire din vacanta mea din luna mai in croaziera Mediterana de Vest, cu vasul MSC Lirica, despre care v-am povestit aici

Mai trecusem prin Salerno, dar nu am oprit.

Dupa cum aminteam, inca din prima zi ne-am hotarat sa mergem in fiecare port in excursii alaturi de grupul din Bucuresti, care aveau si ghid, dupa cum am procedat in insula Corsica si in Roma. Aici lucrurile s-au schimbat un pic, mai exact ei toti au ales o anumita excursie, adica o vizita pe Coasta Amalfi, unul dintre cele mai fermecatoare locuri din Italia. Noi am refuzat, deoarece in urma cu un an si ceva am fost aici, am putut admira Coasta Amalfi si ziua si noaptea, avand cazare in statiunea Maiori, dupa cum ati putut citi in review-ul despre care am scris aici

Alte variante de excursii, pe langa aceasta ar fi mai fost: Insula Capri, pe care am vazut-o si-o recomand, puteti citi reviews-urile aici si aici apoi, vizita in orasele Ravello si Amalfi, inca o excursie la Pompei si City Tour.

O alta varianta de a ne petrece timpul liber in orasul Salerno, mai era vizitarea orasului, neorganizat, dupa cum dorea fiecare. Am ales aceasta varinta, avand de acasa cateva file cu principalele obiective turistice din oras, scoase de pe internet... Pentru acest lucru, am cumparat de la receptie 2 bilete la autobuzul care urma sa ne duca si sa ne aduca inapoi din centru istoric, in valoare de 6 euro de persoana.

Coborarea era in asa fel organizata, incat sa nu se creeze aglomeratie. Mai intai au plecat autocarele cu excursiile optionale, la diferite ore, pentru ca vaporul sosise inca de la ora 7 in portul Salerno. Primul autobuz care mergea in centru era la ora 9, iar ultimul la ora 15, pentru ca vaporul avea plecarea la ora 16. Erau mai multe autobuze care asteptau si foarte multi turisti.

De la difuzorul din cabina ni se transmisese de dimineata informatia ca este interzisa plimbarea in jurul portului industrial. Momentan credeam ca e doar un truc sa ne faca sa cumparam excursii de la bordul vasului, dar ma inselam. Abia acum am inteles de ce, portul acesta se deosebea de celelalte, in sensul ca era mai mic si terminalul de croaziere era fix langa portul industrial, acesta din urma fiind foarte aglomerat de diferite utilaje care tot incarcau si descarcau diverse materiale. Iar prezenta turistilor ar fi fost pusa in pericol. M-a uimit ce cantitate mare de bucati de aluminiu era! Cat vedeai cu ochii doar aluminiu! Si o parcare imensa de masini.

Am plecat cu autobuzul catre oras si in 5 minute eram si ajunsi. Ne-a lasat undeva in apropierea centrului istoric. La coborare, ne asteptau alti doi angajati ai liniei de croaziera MSC, care ne-au inmanat la fiecare cate o harta a orasului, cu principalele obiective turistice incercuite.

Ne-am luat ca punct de reper parcul din fata statiei unde trebuia sa ne intoarcem dupa amiaza sa luam autobuzul pentru imbarcare si am plecat la pas pe strada paralela cu marea, o strada absolut incantatoare, cu palmieri foarte inalti. Deocamdata nu cautam nimic, ci pur si simplu vroiam sa ratacim prin oras. De sus de pe vapor am vazut nori negri deasupra, fapt care ne-a facut sa ne intoarcem si sa ne luam alta imbracaminte si umbrelele, sa nu patim ca in Roma.

Salerno este amplasat intre munte si mare. Face parte din regiunea Campania si este asezat intr-un golf, la 50 km sud de Napoli, fiind un port animat, port la Marea Tireniana. Este un oras plin de istorie, care a fost renumit inca din epoca medievala datorita Scolii de Medicina de aici, fapt care explica prezenta unor numeroase monumente intalnite aici.

Are o promenada superba si un centru istoric deosebit, care incepe de jos, de la prima strada paralela cu marea si urca pe stradute inguste, cu cladiri vechi cu fatade istorice, cu magazine de toate felurile si de restaurante, pana ajunge la catedrala. Desi era inainte de amiaza, centrul era plin de viata!

Aveam de acasa cateva file pregatite cu principalele obiective turistice din zona si le recitisem de dimineata, inainte de micul dejun. Asa ca ne si apropiam de primul si cel mai important as putea eu spune.

Catedrala San Matteo

Este dedicata Sfantului Matei, care este iubit de tot orasul, fiind patronul spiritual al orasului Salerno. La inceput a fost un templu crestin, apoi peste ruinele lui s-a construit o biserica crestina dedicata Sfintei Maria a Ingerilor. In secolul al XI lea s-a construit aceasta catedrala, devenind un exemplu prin arhitectura sa medievala in sudul Italiei. A fost sfiintita de catre Papa Grigore al VII lea, care era in exil la Salerno si care este inmormantat aici.

Turnul bisericii l-am zarit de departe, cum e si firesc, datorita ianltimii lui. Dupa ce ne-am rupt picioarele, urcand o multime de trepte, iata-ne si ajunsi la intrare. La prima privire nu mi s-a parut nimic interesant. O curte mare, patrata, in care pe fiecare latura erau numeroase sarcofage sculptate (dintre care unul fiind al unui rege al Siciliei), o serie de colonade, luate de la vechile temple romane si montate aici, o scara monumentala si turnul cu mai multe etaje, cu baza patrata, iar in varf, sala clopotelor de forma patrata, avand influenta islamica.

Deasupra usii masive de la intrare, observam leul si leoaica, simbolul puterii si al caritatii. De fapt, peste tot si in interior am observat in decor multe scene cu animale pictate, cat si din trecutul istoric al orasului. Din cauza numeroaselor cutremure, catedrala a suferit mai multe renovari de-a lungul secolelor.

Pasind in interior, am remarcat un mare contrast intre imaginea exterioara si cea de aici, adica este foarte impunatoare! M-a impresionat foarte mult, mai ales prin stilul nemaintalnit pana acum. Nu stiam la ce sa ma uit mai intai: la sculpturile si la picturile de pe pereti si tavan…. sau la modelul pardoselii, pentru ca aici nu era nici o diferenta, adica locul pe unde-ti calcau talpile era la fel de frumos lucrat ca locul unde-ti lipeai privirile pe sus!

Biserica este formata din 3 parti, toate deosebit de frumoase, fin decorate, in culori discrete, predominand influenta bizantina, cu coloane, mozaicuri si sculpturi inedite. Mai in fata aveau banci din lemn de maslin, de sute de ani, probabil de cand e si biserica, iar in spate, fiind necasare probabil mai multe locuri, crescand numarul de credinciosi, au adus scaune noi si moderne. Din nou si aici am observat o serie de monumente funerare, foarte frumos sculptate, dintre care am retinut pe cel al reginei Margherita de Durazzo.

Nu era slujba, programul de vizitare fiind de la 9,30 la 18 zilnic, iar duminica de la 13 la 18. Erau doar turisti, m-am mirat ca ne-am intalnit si cu vecinii nostri din Chisinau, cu care suntem programati la aceeasi masa la cina, la restaurantul a’ la carte. Ce mica-i lumea uneori!

Prin partea stanga aveai acces la muzeu, intrand prin sacristie. Aici erau expuse bucati de tesaturi decorative, care impodobeau candva vechiul altar, cu scene reprezentand Vechiu si Noul Testament, diferite documente, picturi si sculpturi de valoare. Tot plimbandu-ne prin biserica am observat, tot undeva in stanga o usa de unde ieseau si intrau o multime de turisti. Daca biserica e aici si muzeul alturi, ce oare ar mai putut fi acolo? Surpiza! Despre asta chiar nu stiam nimic in notile mele de acasa, culese de pe internet!

Cripta baroca

La intrare era un indicator care ne trimitea la subsol. Nu aveam idee ce vom descoperi si stateam putin incordata. Dupa ce am coborat, am intrat intr-o sala imensa, deosebit de frumoasa, as putea spune ca era decorata opulent, chiar! Totul parea nou si stralucitor, predomininad culoarea aurie. Aici era mult mai aglomerat decat sus, in biserica, realizand ca aceasta este atractia numarul 1 a catedralei-cripta baroca!

Atat pardoseala, peretii si cupola erau pline de decoratiuni in auriu si rosu. In mijlocul criptei, este o constructie din marmura, cu o statuie din bronz, care atrage privirile, fiind locul de veci al Sfantului Matei, carei este inchinata aceasta catedrala. Se afla fix sub altarul principal al catedralei de deasupra. In 21 septembrie, de Sfantul Matei, se sarbatoreste hramul bisericii, iar moastele sfantului sunt scoase si se merge in procesiune prin tot orasul...

Undeva in mijlocul podelei, tot in centru, este o lespede de marmura din anul 1081, unde este mormantul primului episcop din Salerno. Va imaginati cat de vechi sunt marturiile oamenilor care au trait pe-aici? ! Tot in mijlocul podelei mai sunt 2 urne, sub un gratar de alama (si ele incercuite cu un cordon, pe dupa niste piloni), in care sunt oasele Sfiintilor Mucenici din Salerno. Pe pereti sunt imagini din viata lor, iar pe tavan sunt fresce din Evul mediu, infatisand pe Sfantului Matei si scene din viata istorica a orasului. De remarcat ar mai fi statuia Sfantului Ioan Botezatorul si multimea colonadelor si a arcadelor care alcatuiesc atat de armonios acest locas. Era liniste, toata lumea vorbea doar in soapta, sa nu cumva sa tulbure odihna celor inmormantati aici.

Am dorit sa fotografiez, dar am si filmat, pentru ca era ceva inedit, nu mai intalnisem si recunosc faptul ca voi tine minte toata viata acel loc, bine ascuns sub pamant. Era uimitor, aratand ca un salon de primit oaspeti, sau ca un muzeu, nicidecum cu un loc unde-si dorm somnul de veci papii, episcopii si regii! Doar faptul ca era la subsol, venea in ajutorul celor spuse mai sus, atat, in rest totul arata cum nu poate mai bine! Si, daca moartea arata asa…. n-ar trebui sa-si mai faca lumea atatea probleme!

Am mai ramas in curtea bisericii cateva minute, dupa care am urcat din nou, descoperind Biserica Sfantul Gheorghe, care era inchisa si ne-am bucurat sa o admiram de afara. Pe langa ea am vazut un indicator cu un alt obiectiv turistic important si l-am urmat.

Gradina Minerva

Este prima Gradina Botanica din Europa si este situata in centrul istoric al orasului. Mai exact, este langa raul Fusandola, langa peretele de vest al orasului medieval.

A fost o experienta interesanta, mai putin drumul pana acolo. Am avut ceva de urcat, pentru ca orasul Salerno, este un oras in trepte, asemanator celor de pe Coasta Amalfi. Am afirmat mai sus ca nu mi-a placut drumul, nu din cauza frumusetii traseului, care este destul de pitoresc, sau pentru ca nu prea erau turisti, dar la un moment dat drumul trece printr-o zona muntoasa cam pustie, unde lipsa toaletelor publice din zona a facut ca acest drum sa fie confundat cu wc-urile! Destul de neplacut, in loc sa admir peisajul trebuia sa am grija pe unde calc. Si brusc, mi-a amintit de Romania! De aici provin cei 5% de la procentul care lipseste la nota pe care o dau acestui review.

La capatul strazii am dat fix de ceea ce cautam - Gradina Minerva. Si aici, culmea, iar ne-am inatlnit cu vecinii de masa din Chisinau, care plecau, dar am vazut ca pe alt drum, nu pe cel pe care venisem noi. Atunci mi-am dat seama ca avem o alta optiune de a cobora, poate mai placuta decat cea pe care am ajuns noi aici.

Este o cladire foarte veche, dar restaurata, iar biletul de intrare costa 2 euro de persoana. Ne-a dat un mic pliant informativ si ne-a lamurit cum ajungem in gradina. Intrarea era in asa fel facuta incat mai intai sa treaca fiecare vizitator printr-o sala in care erau tablouri care ilustrau imagini din trecutul gradinii, apoi magazinul lor de prezentare, unde se vindeau o multime de condimente, plante medicinale, etc. Apoi era o terasa cu mese si scaune, cu o priveliste superba asupra muntelui, dar si asupra marii, unde daca doreai puteai bea un ceai, produs tot la ei.

De aici incepea gradina, care in evul mediu folosea ca loc de studiu in practica studentilor de la medicina, dupa cum am scris la inceputul review-ului ca Salerno era renumit pentru Scoala de Medicina.

Eram curioasa sa o vizitez, dar stiam cam la ce sa ma astept, deoarece mai vazusem in insula Capri gradini suspendate. Aici era o gradina terasata, construita de un medic pe Dealul Bonadies, iar legatura dintre etajele gradinii se facea printr-o scara veche din piatra, din secolul al XVII lea, pe care urca alene vita-de-vie. Gradina are 6 nivele si un sistem hidraulic foarte ingenios reusea din secolul al XVII lea sa irige aceste gradini suspendate.

Arhitectura gradinii este foarte interesanta. Intalnim fel de fel de fantani, unele in forma de scoica, dar cea mai frumoasa este Fantana zeitei Minerva, de la care i se trage si numele acestei gradini, apoi pereti, scari din piatra si este chiar si-o grota. In 2001 gradina a fost restaurata.

Am vazut portocali, lamai, colocasii, arborele de fistic, ginsengul indian, matraguna, diferite specii de aloe, cat si foarte multe soiuri de flori si plante aromate, folosite din epoca medievala in scopuri terapeutice. Multe dintre ele erau pregatite pentru vanzare, in ghivece, cu preturi pe ele. Daca obosesti, te poti odihni in cateva locuri fiind si bancute. De la ultima terasa este o panorama deosebita asupra marii si in dreapta se poate admira si Coasta Amalfi. De fapt si de aici am vazut vaporul nostru, in port, MSC Lirica si ne-am bucurat!

Dupa ce am incheiat vizita aici, nu ne-am intors pe drumul pe care am venit, ci pe langa cladirea gradinii. Am trecut prin niste stradute foarte inguste si am ajuns in Piazza Tasso, intr-un loc, despre care din nou stiam nimic.

Ascensore Pubblico

Nici aici nu era nimeni, nu stiam nimic despre existenta lui de pe internet, dar am indraznit sa ne apropiem. Vedeti, asata-i farmecul vacantei, sa nu stii chiar tot, sa mai poti trece prin emotia descoperirii! Am apasat pe un buton si in cateva minute a aparut ascensorul, mare pentru multe persoane si…gratuit. De sus am putut admira din nou o mare parte din oras si portul. La coborare, erau doi angajati, care ne-au ajutat cu cateva informatii legate de cum putea ajunge la Castelul Arechi.

Este foarte eficient acest ascensor, am aflat atunci ca exista 3 lifturi publice in oras, plus inca o instalatie de scari rulante. Aceste mijloace au fost puse cu scopul de a usura pietonilor urcusurile in zonele cu panta din oras, asemeni funicularului din insula Capri, care face legatura portului cu centrul orasului- Piazzeta Umberto I.

Programul ascensorului este de la 7,30 la 14,30 si apoi de la 16 la 22.

Biserica Annunziatta

Este situata nu departe de unde am coborat din ascensor, in partea de jos a centrului istoric al orasului. De fapt silueta turnului de culoare roz am zarit-o inevitabil de sus, cand asteptam ascensorul.

La intrare este o usa imensa, foarte veche. Am intrat sa o vizitam si dupa primii pasi in interior si am fost inconjurati de-o bezna totala. Mi-a venit sa fac cale’ntoarsa, dar nu-s eu omul caruia sa-i placa sa se intoarca din drum! Si bine am facut, pentru ca era intuneric doar in primul hol.

Este un lacas de cult foarte frumos si vechi, mai exact din secolul al XIV lea, care din cauza inundatiilor a fost afectat in repetate randuri, pentru ca este asazat foarte aproape de nivelul marii. Acum functioneaza, dar a re probleme mari din cauza infiltrarii apei in ziduri. Are turn nou, din 2009, pentru ca cel vechi a fost distrus intr-un incendiu provocat de la un scurt circuit.

Hramul bisericii este la Buna –Vestire. In interior erau doar 5-6 credinciosi. Mi-a placut foarte mult altarul din marmura, fiind impodobit cu o multime de flori. De asemenea m-au impresionat picturile si statuetele din partile laterale, fiind realizate dupa cum este tendinta in zona Amalfi, asemanandu-se mult cu Biserica Sfanta Sofia din Capri.

Parcul

Este situat pe prima strada paralela cu marea, nu-i stiu numele, dar pot spune ca este cel mai frumos parc pe care l-am vazut eu vreodata, chiar mai frumos si decat Parcul St James, din Londra, unde se plimba candva Lady Dy!

Ce m-a impresionat cel mai mult? …bineinteles ca vegetatia, doar pentru asta se numeste parc. Cel mai mult mi-au placut tufele de strelitia, care eram mai inalte ca mine si erau inflorite, bananierii, youka, palmierii. Apoi cat de curat era acolo, frumusetea pavajului, a fantanilor arteziene, gazonul, statuile, aleile, faptul ca si de aici puteai zari castelul, sus, pe deal. Tot, absolut tot! …de fapt, mai putin temperatura, care era prea rece pentru mijlocul lunii mai, adica fix 14 grade la amiaza, in acest punct sudic al Italiei, in care as fi crezut ca vor fi peste 30.

Am stat cateva minute pe banca, ne-am mai odihnit si ne pregateam pentru ultimul obiectiv turistic din Salerno.

Castelul Arechi

Se vedea de pe vapor si cam de peste tot din oras, pentru ca este cocotat pe Dealul Bonadies. Dupa sfatul mai multor locuitori, am inteles ca trebuie sa-mi cumpar un bilet de 4 euro de la tutungerie si sa astept autobuzul cu nr 19, din statia de pe prima strada paralela cu marea, care ma va duce la castel.

Catelul este foarte vechi, construit din secolul al VII lea, de catre Arechi al II lea si domina intreg orasul si golful cu imaginea sa. Din pacate, cu toate ca ne-am luat bilete si am asteptat foarte mult autobuzul, acesta nu a venit si noi ne-am horatat sa abandonam ideea, pentru ca mai erau 2 ore pana la plecarea ultimul autobuz, care ne ducea la vapor. Si nu stiam cat timp ne rapeste vizitatrea castelului si cat va trebui sus sa asteptam din nou alt autobuz 19, care sa ne coboare, pana la celalalt care ne ducea la terminalul de croaziere.

Cu parere de rau, ne-am multumit sa-l admiram de la distanta, decat sa riscam sa pierdem vaporul. Am facut cadou biletele la cineva din statie si ne-am indreptat catre locul unde si era deja parcat autobuzul nostru pus de MSC Lirica, am urcat si in cateva minute eram langa nava. Am stat putin sa admiram celelalte ambarcatiuni din apropiere, dar si vaporul nostru, pe care nu reuseam sa-l cuprindem intreg in poza, am filmat, am facut cateva fotografii si am urcat la bord, fericiti si grabiti catre puntea 11, pentru ca trecuse deja amiaza si ne razbea foamea. Urma o zi doar in larg, deoarece in Tunisia nu puteam opri, din cauza situatiei politice din tara lor, dar acum vad ca s-au reglementat treburile si MSC Lirica din iulie va opri din nou in Tunisia.

Concluzia

Nu regret ca am ales sa ne petrecem ziua in Salerno, doar noi doi! A fost o zi plina de surprize. Acum, cand inchid ochii si ma gandesc la Salerno, mi-au ramas in minte strelitiile din parc, decorul criptei, ascensorul public si privelistea de 5 stele de sus, din gradinile suspendate

---

VIZUALIZĂRI: 17354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI