Paphos cu vestigiile si legendele sale.

TIPĂREȘTE

Daca v-ati saturat de stat la soare si daca vreti sa aflati mai multe despre istoria insulei, vizitati Paphos.

Paphos a fost capitala insulei in antichitate si este acum un oras plin de dovezi ale trecutelor civilizatii, un oras aflat in totalitate in patrimoniu UNESCO.

I-am rezervat o zi, sau mai bine zis cateva ceasuri de vizitare. Orasul are foarte multe de aratat, dar noi am reusit sa vedem doar o parte.

De ce e atat de plin de vestigii istorice?!

Din documente reiese ca zona a fost populata si locuita inca din secolul 4 i. e. n. Initial asezarea a fost pe inaltimile ce inconjoara tarmul, dar treptat au coborat spre mare, fapt ce a dus la prosperitatea asezarii. Portul s-a dezvoltat, fiind si cel mai apropiat de Italia, iar dealurile inconjuratoare ofera o clima mai blanda locuitorilor si culturilor de citrice.

Orasul e impartit in doua zone: Kato Paphos in jurul tarmului si Pano Paphos, zona deluroasa.

In Kato Paphos se gasesc majoritatea obiectivelor istorice. Dar si in partea colinara sunt mai multe obiective de vizitat, atat istorice cat si moderne.

Am ajuns in oras si am fost placut impresionati de strazile mai largi, de curatenie, de multitudinea de flori si case elegante.

Am cautat un punct de informare turistica. Aveam doar cateva ore la dispozitie si erau multe de vizitat. Speram ca de la punctul de informare turistica sa ne ghideze catre cele mai importante obiective turistice de vizitat. Nu prea am avut noroc. Domnul aflat acolo nu avea chef de vorba si cand a aflat ca suntem romani, i-a disparut cu totul. Ne-a dat totusi o harta, in care, la insistentele noastre, ne-a punctat cateva obiective, dar ne-a spus ca nu o sa avem timp sa vizitam tot ce ne-am propus. Si totusi am reusit, nu ne-am lasat impresionati de "amabilitatea" si "entuziasmul" sau.

Pentru inceput, privind pe harta, ne-am hotarat sa vizitam Mormintele Regilor, "The Tombs of the Kings" aflat la mica distanta.

Mormintele apartin perioadei Eleniste si Ptolomeice. Desi sunt numite "Mormintele Regilor" nici un cap incoronat nu a fost inmormantat aici. Intr-adevar cei ce si-au gasit odihna vesnica aici, faceau parte din inalta societate, nu oricine isi putea permite un astfel de locas funebru. Perioada in care a fost utilizat acest loc este cuprinsa intre sec. III i. e. n. si sec. III e. n.

Arhitectura mormintelor urmareste arhitectura caselor din acea perioada, practica ce se utiliza si in Alexandria acelor vremuri. Mormintele au o camera centrala si o camera mortuara, care poate avea mai multe locuri de veci individuale. Accesul in mormant se face pe scari sapate in stanca. Unele dintre ele aveau interiorul acoperit cu fresce, iar exteriorul asemanator unor temple.

Aceste lucruri le-am aflat citind panourile de la intrare. Acum picturile nu se mai vad, unele intrari sunt prabusite, dar acolo unde se poate intra, ramai impresionat de lucrarea lor si de efortul depus pentru a li se pastra memoria peste veacuri.

Locul in general este impresionant si-mi aminteste de mormintele egiptene, dintr-o anumita perioada. Din loc in loc sunt morminte mai mari sau mai mici. Sunt o dovada a istoriei si a civilizatiilor ce au trecut pe aici de-a lungul timpului.

E multa piatra si praf. Soarele arde cu putere atunci cand iese dintre nori si vantul bate aproape tot timpul. Zona arida cu mormintele de piatra, este incadrata de mare si vegetatie. Toti copacii, mai ales pinii, au crescut inclinati de bataia vantului puternic.

Escavatiile in zona continua si scot la lumina noi dovezi ale civilizatiilor trecute.

Taxa de intrare in situl arheologic este 1,70 euro/persoana, iar programul de vizitare de la ora 08 - 18, in perioada septembrie-octombrie. In lunile de vara creste cu o ora si jumatate, iar iarna scade cu o ora. Acelasi program de vizitare se regaseste la toate obiectivele turistice din oras.

La intrarea in situl arheologic exista o parcare destul de mare, plina de vegetatie si umbroasa. Nu se plateste. Aici am stat un pic la iesire si ne-am racorit cu o inghetata delicioasa. Exista un chiosc cu sucuri de tot felul si inghetate.

Pornim mai departe, coboram in Kato Paphos, unde sunt urmatoarele obiective pe care vrem sa le vizitam.

Am gasit o parcare amenajata de primariei, unde se parcheaza gratis. Pana la plecare aici am lasat masina, avand in vedere ca obiectivele de vizitat sunt la distanta relativ mica unele de altele.

Prima oprire, biserica Kyriaki Chrysopolitissa.

Aceasta a fost ridicata in secolul 13 e. n. pe ruinele unei foste biserici din secolul 4 e. n. Se mai pastreaza inca cateva mozaicuri din acea perioada, inainte ca biserica sa fie distrusa in anul 653 e. n. de catre invazia araba.

Biserica este din piatra si in interior este decorata simplu, cu icoane vechi, fara a fi pictata. Altarul, frumos impodobit este pus in evidenta de peretii albi de piatra. Era liniste si racoare in biserica, cand am intrat. Pe ambele parti sunt scaune, ca in bisericile catolice. Undeva, aproape de altar, o doamna, turista dupa modul in care era imbracata, canta in surdina o rugaciune.

Cat ne-am odihnit in racoroasa biserica, am citit povestea Sfintei Kyriaki, a carei memorie este celebrata de catre biserica in ziua de 7 iulie.

Kyriaki era o fata frumoasa nascuta din parinti credinciosi, ce si-au dorit-o nespus de mult. Fata a crescut si si-a dedicat viata ajutorarii celor napastuiti. Ea este condamnata pentru credinta sa si moare decapitata la porunca Guvernatorului. Pentru dovezile de dragoste oferite celor nevoiasi si pentru curajul de a-si apara credinta, spiritul ei s-a ridicat la ceruri, de unde vegheaza asupra celor nevoiasi.

In ansamblul arheologic ce inconjoara biserica se afla o coloana de marmura, de care Sf Pavel ar fi fost legat si biciuit pentru credinta sa.

Legenda spune ca Sf Pavel insotit de Barnaba si Marc au sosit pe insula cu misiunea de a-l coverti la crestinism pe guvernator. Au reusit si astfel Ciprul a fost prima tara din lume guvernata de un crestin, guvernatorul Sergius Paulus.

Escavatiile din zona au scos la lumina o multime de vestigii din perioada timpurie a crestinismului de pe insula.

De pe un panou, aflat in cadrul sitului, aflam ca aici se spune ca ar fi inmormantat Eric Enjegod, rege al Danemarcei. El a fost primul rege ce a plecat in pelerinaj spre Ierusalim, dupa ce acesta a fost ocupat in Prima Cruciada. In drum spre Ierusalim, au poposit pe insula, in Pafos. In urma unei boli subite isi afla sfarsitul si regina decide sa-l inmormanteze aici.

In partea de nord a bisericii se afla ruinele unei biserici gotice al ordinului Franciscan, construita in secolul 14 e. n.

Mai aruncam o privire de ansamblu asupra locului si pornim spre port.

Faleza orasului Paphos e larga si de-a lungul ei se insiruie terase si terasele, strajuite de palmieri.

Aici avem un prim obiectiv "Pafos Castle" sau Fortul din Paphos (taxa de intrare 1,70 euro).

Initial a fost un fort bizantin, al carui aspect a fost imbunatatit in perioada ocupatiei france. In 1570 a fost distrus de venetieni. Sub ocupatia otomana este refacut, extins si isi recapata maretia de odinioara.

Fortul a fost utilizat de catre garnizoana otomana pentru apararea portului dar avea si cateva incaperi ce serveau drept inchisoare.

E o constructie impresionanta si plimbandu-te printre colturi si crenele te astepti sa auzi zanganit de arme si de lanturi.

In perioada ocupatiei britanice este folosit in scopuri pasnice, pentru depozitarea sarii.

Desi nu este o constructie foarte inalta, privelistea de sus care ti se deschide in fata ochilor, merita cu prisosinta o vizita a acestui obiectiv turistic. Se vede intregul port, o parte importanta din situl arheologic din apropiere si raspandirea orasului pe dealurile inconjuratoare.

Parasim perioada otomana a orasului si ne intoarcem in timp, vizitam Situl arheologic Paphos.

Ajungem in perioada secolelor III - V e. n., sa admiram unul dintre cele mai interesante obiective din Paphos, mozaicurile din situl arheologic. Acestea au fost descoperite relativ recent, in anii '60, de catre un fermier ce isi ara campul.

Parcul arheologic este foarte bine organizat. Inca de la intrare (un bilet 3,40 euro) ti se prezinta o harta cu obiectivele cuprinse in cadrul sitului arheologic. Exista si un centru de informare pentru vizitatori unde sunt expuse mai multe exponate ce au fost gasite in urma sapaturilor si sunt prezentate principalele obiective istorice din Paphos.

In interiorul sitului sunt indicatoare peste tot si panouri ce cuprind informatii despre ceea ce vezi.

Sunt mai multe "case" de vizitat. In urma cutremurelor ce s-au resimtit in aceasta zona, in secolele 4 si 5, zidurile caselor nu mai exista, in schimb s-au pastrat mozaicurile cu care erau pavate interioarele acestora.

Mozaicurile redau scene din mitologia greaca. In functie de tematica abordata de mozaicurile din interiorul unei case, au fost "botezate" si casele. Astfel am fost in "vizita" la casa lui Aion, a lui Tezeu, Orfeu si Dionisos.

Peste mozaicuri s-au ridicat pasarele de lemn de unde poti sta si privi, avand o imagine de ansamblu. E greu de descris frumusetea lor. Bucatele mici de marmura colorata, lipite intre ele cu pasta de sticla, prin imbinare mestesugita, te fac sa asisti la nasterea lui Ahile, sa admiri scene dintre Tezeu si Minotaur, Hercule si Leul din Nemeea, Orfeu cantand la lira…si te apuca ciuda ca nu mai tii minte legendele olimpului.

Este deosebit de interesant si as fi stat ceasuri intregi sa le privesc si sa imi reamintesc legendele.

Cea mai spectaculoasa restaurare este casa lui Dionisos. Peste mozaicurile decopertate s-a ridicat o casa adevarata. In interior se circula pe pasarele de lemn, astfel incat sa nu deteriorezi mozaicurile, dar sa le poti privi de sus, in ansamblul lor. Impresionant, casa are 40 camere, fiecare cu un alt model de mozaic, fie o scena legendara, fie cu un model geometric. Unele camere sunt inchise, inca se mai lucreaza la restaurarea lor.

O parte din mozaicuri au fost restaurate si mutate in muzeul de arheologie din Paphos.

Tot in acest ansamblu arheologic se afla si amfiteatrul ce a fost construit in secolul al 2 lea. In serile de vara, aici au loc spectacole teatrale si muzicale.

In zare vegheaza vechiul far, nu reusim sa mai ajungem la el. Iesim coplesiti de atata istorie dar si de caldura.

Ne oprim la o terasa pe malul marii si sub un ficus urias ne delectam cu o cafea si un suc.

Pauza s-a terminat si pornim spre ultimul obiectiv ce il aveam in lista noastra. Pe site-urile romanesti, la obiective turistice, este numit "Catacombele lui Solomon". De fapt sunt Catacombele Salomoniei, mama fratilor Macabei, ce s-au jertfit pentru credinta lor.

Locul nu este foarte ingrijit, dar o aura de mister pluteste in jur.

Coborand scarile spre catacombe, dupa intrare, imediat in dreapta este o camera sapata in piatra ce seamana cu o bisericuta. Pe pereti sunt atarnate mai multe icoane. In fundal, sapat in stanca si sters de vreme pare a fi o veche fresca religioasa.

In dreapta intrarii se afla icoana sfintei Solomonia.

Una dintre legende spune ca prigonita fiind de romani pentru credinta sa, acestia au inchis-o in aceasta pestera si au zidit intrarea. Peste 200 de ani cand intrarea a fost daramata, minune, sfanta ar fi iesit vie si nevatamata. Mie imi plac locurile cu povesti.

Sunt mai multe camere sapate in stanca. In unele dintre ele se pastreaza inca urme de picturi religioase. Se considera ca acest loc a fost refugiu pentru crestinii timpurii ce se ascundeau de prigoana romana. In interior este destul de intuneric, iar in unele camere este chiar bezna, asa ca daca va hotarati pentru o vizita aici, ar fi indicat sa aveti si o lanterna. Eu am decoperit ramasitele de picturi de pe ziduri folosind blitzul aparatului foto.

La intrarea in catacombe se afla un arbore mare de fistic. Pare sa creasca din beton. Legenda spune ca este sfant si facator de minuni. Se spune ca daca legi de ramurile sale bucatele de panza, cu ganduri curate si sincere, te vindeci de toate bolile pe care le ai.

Mergem inainte pe strada "Leoforos Apostolou Pavlou" (aceasta strada uneste centrul orasului cu portul) si ajungem la "Agios Lambrianos Rock-Cut Chamber".

Am nimerit din intamplare minunandu-ne de "roca zdrentuita" ce se se afla pe marginea drumului. Intram inauntru si descoperim adevarate galerii si camere sapate in stanca. Si aceste catacombe au servit drept ascunzatori pentru crestinii oprimati.

Din loc in loc sunt scari sapate in stanca si poti iesi la lumina. E un adevarat labirint dedesubt si de cate ori iesim afara, avem alta priveliste. Dar vedem si soarele care sta sa apuna si cu parere de rau trebuie sa ne oprim din cercetari si sa plecam spre "casa" noastra din Pernera, avem 200 de km de condus.

Paphos este un loc cu foarte multe povesti si locuri de vazut. N-am reusit sa le vad pe toate, dar…cine stie…poate o sa reusesc sa revin pe aceasta insula si atunci voi sta cu certitudine, in Paphos, mi-a placut cel mai mult.

Am scris tare mult, imi cer scuze fata de cei pe care i-am plictisit, dar sper sa fie si cativa care sa considere utile cele scrise.

Imi place tare mult sa vizitez locuri noi si sa aflu si povestile locului. Adevarate sau nu, parca insufletesc locurile vizitate.

Webmaster, as dori sa atasati acest clip http://youtu. be/0j11P-ODb_A. Am facut o multime de poze si ar fi fost dificil sa le prezint altfel. Pozele sunt asezate in ordinea povestirii. Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 7927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI