Nikiti, la deal sau la vale?

TIPĂREȘTE

Unul dintre cele mai vechi sate din Sithonia, așezat între Metamorfosi și Neos Marmaras, la o distanță de aproximativ 100 km de Salonic, Nikiti este o destinație ideală pentru cei care muncesc un an, sunt obosiți și caută un loc plăcut doar să lenevească, să mânânce și să bea. Da, sunt MII de astfel de turiști care muncesc 14 ore pe zi, în fiecare zi, inclusiv sâmbăta și duminica și vor să meargă la mare doar să stea pe plajă și să mânânce doar la taverne de trei ori pe zi. Sunt familii cu pitici care caută liniște și relaxare, nu vor să viziteze absolut nimic, mămicile nu vor să gătească și să spele vase în vacanță, vor doar să lenevească alături de copiii lor, să „piardă” timpul pe plajă, la taverne sau să se joace alături de micuți.

Pentru toți aceștia voi scrie rândurile de mai jos. Ceilalți pot căuta destinații palpitante, cu multe obiective turistice interesante, destinații pentru turiștii activi (printre care mă număr și eu).

În satul Nikiti pot ajunge ușor și cei care nu au auto propriu, din Salonic sunt autobuze directe, din aeroport se poate lua și taxi până în sat.

Nikiti este împărțit în două: nou și vechi. În partea stângă a drumului principal este Nikiti „bătrân” iar în dreapta e „tânărul” sat construit la malul mării Egee.

Satul vechi se află la o distanță de 2 km față de plajă, printre dealuri. Pentru cei pasionați de case vechi tradiționale, partea muntoasă a localității Nikiti oferă imagini încântătoare, taverne tradiționale, străduțe înguste acoperite cu piatră, iar biserica Agios Nikitas se află în centrul satului, e cocoțată, în jurul ei fiind concentrate principalele evenimente ale satului, cum ar fi ziua sărbătorii Sf Nikitas pe 15 septembrie cand are loc „plimbarea” icoanei Sfântului prin sat sau târgul pentru produse tradiționale organizat în fiecare zi de vineri.

Vechea biserică Nikiti este doar o ruină care mai păstrează câteva fragmente din fresce interioare, iubitorii de asemenea minunății își pot clăti ochii acolo, am înteles că ar fi superbe acele podoabe. Școala veche e transformată în muzeu, acesta e un alt obiectiv turistic interesant, demn de luat în seamă.

Din motive obiective n-am putut merge prin sat decât cu mașina, n-am putut străbate la pas străduțele săbiuțe despre care citisem. Mi-a rămas pe retină ceea ce citisem pe net despre satul vechi și sper ca intr-o zi să-mi permită sănătatea să pot rătăci prin partea veche a satului.

Între cele două Nikiti este șoseaua care înconjoară Sithonia cea frumoasă, pe șosea sunt câteva magazine mari, grecești, dar și renumitul Lidl de unde se pot aproviziona turiștii care preferă autogospodărirea în vacanță. Prețurile sunt normale, nimic ieșit din tipar. Vis-a-vis de Lidl e o benzinărie, de-a lungul drumului sunt farmacii, bănci, o agenție imobiliară (mulți străini au cumpărat și renovat casele vechi), există și centre pentru închiriat mașini.

La intrarea în satul cel nou, pe dreapta, e „fabrica de miere” Sithon care are și magazin de desfacere. Acolo se poate urmări procesarea mierei locare, una dintre cele mai căutate din peninsulă.

Nikiti este un mic orășel din punctul meu de vedere, unul care îmbină perfect elementele vechi cu cele noi, linia șerpuitoare a șoselei fiind granița dintre cele două lumi: tradițional și modern.

Nikiti cel nou mi-a plăcut mult, pe el l-am putut vizita, l-aș alege pentru o vacanță modestă dar relaxantă, leneșă, întrunește toate condițiile pentru așa ceva. Am petrecut mult timp acolo, zona e lină, fără pante, și-am putut să mă plimb în voie.

Construit la malul mării, satul nou abundă în oferte de cazare, în magazinașe, taverne și baruri răspândite peste tot, la capătul satului am zărit și un camping, iar pe faleza betonată a localității sunt hoteluri de lux, vile superbe dar și vile modeste, paleta este diversă, pentru toate gusturile și buzunarele turiștilor.

Am poposit un pic în bisericuța de pe faleză, o încântare și o plăcere, un loc simplu și liniștit, culoarea naturală a pietrei folosite la construcția bisericii contrastează cu împrejurimile vibrante.

Am admirat marea și m-am plimbat pe plaja lungă și frumoasă a satului, principalul meu obiectiv din această vizită. Acoperită cu nisip fin, plaja Nikiti a fost pe gustul meu, pentru ea aș alege să-mi petrec o vacanță în acest sat. Intrarea în apă este lină și nu se adâncește brusc, este ideală pentru familiile cu pitici.

La sfârșit de sezon, într-o zi cu vânt și nori supărați, plimbarea prin Nikiti a fost foarte plăcută, am hoinărit prin portul satului care e măricel, am măsurat cu privirea numeroasele ambarcațiuni care se odihneau la malul mării zdruncinate de vânt.

Din ce am citit înainte de a ajunge acolo am aflat că în plin sezon plaja are porțiuni întinse destinate „prosopiștilor” dar și multe zone cu șezlonguri și umbreluțe, zone amenajate de hotelieri.

Între nisip și prima linie de case cu vedere marină este o faleză largă și lungă, bună de parcurs seara, în timpul sezonului estival. De-a lungul ei sunt multe taverne, baruri și cafenele, centre pentru închiriat echipamente pentru sporturi nautice, am zărit și hidrobicilete dar și bărcuțe pescărești „parcate” pe nisip. Centrul distracției nocturne din Nikiti este această faleză, loc de promenadă pentru turiști.

Am plecat din Nikiti trecând pe lângă camping, am ajuns la păduricea de palmieri, la un loc îngrădit. Alături era o bisericuță micuță, albă, cu ușa și geamurile pictate în albastru grecesc, peretele din stânga era jupuit, totul era într-o stare avansată de degradare, de jur împrejur erau buruieni și n-am avut puterea și curajul de a coborâ din mașină pentru a studia locul. Citisem pe net că în zonă există Basilica Sofronios, din secolul al V-lea și că în urma săpăturilor arheologice s-a descoperit unul dintre cele mai vechi temple creștine din zonă, ruinele acestuia nefiind mereu deschise publicului pentru vizitare. Acolo se pot admira mozaicurile frumoase ale podelei și rămășițele celor trei coridoare ale templului, puteți vedea imagini aici - youtu.be/YLN5x7V_-sM Sofronios a fost un episcop al zonei, de-aici și numele Basilicii. În apropiere s-a găsit și-un cimitir, pentru pasionații de „vechituri” recomand o vizită în partea de nord a satului nou, aproape de plajă, lângă camping.

Nikiti iese un pic din tiparul satelor micuțe ale Sithoniei, este un loc cald, vesel, are tot ceea ce își poate dori un turist care caută leneveală, plajă, taverne, mâncare și băutură dar totodată deține și câteva „vechituri” demne de admirat, printre puținele din peninsulă. Noul Nikiti ar fi o bună alegere pentru mine de ex, aș avea pe unde să mă plimb în timp ce omul s-ar odihni în vacanță, aș împăca ambele gusturi turistice din familie.

Satul dintre munte și mare este o încântare, este aproape de România, zona e liniștită, scăldată de Egee, țărmul ei nisipos și intrarea lină în apă, lipsa pietrelor și a aricilor, faleza frumușică, tavernele și numeroasele magazine, lipsa pantelor inconfortabile și periculoase (existente în Neos Marmaras) mă fac să recomand acest orășel-sat pentru o destinație de vacanță celor nepretențioși, iubitorilor de trândăveală, mâncare și băutură.

Pentru că nu am multe poze vă invit să vedeți filmulețul cu noul și vechiul Nikiti, să vă faceți o idee youtu.be/5eX34WcEIxQ

---

VIZUALIZĂRI: 12275 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI