GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
S-a (re)deschis Casa Memoriala Cioranescu din Moroeni (DB)
Cei ce aleg sa mearga pe Valea Prahovei pe varianta Tragoviste, undeva pe la jumatatea distantei dintre fosta Cetate de Scaun si Sinaia, vor ajunge in comuna Moroieni, asezare cunoscuta din vechime pentru covoarele tesute de femeile harnice de aici, pentru creșterea vitelor, pomicultura, exploatarea pădurii si prelucrarea lemnului, exploatarea pietrei, dar si pentru pitorescul sat de tigani, Glod.
Acolo, la nici un km de la intrarea in comuna, pe partea dreapta vor intalni o casa veche, cu doua etaje, cu balcoane cu arcada in trefla, cu o arhitectura romanesca, de inceput de secol XX, cladire care, dupa ce a fost confiscata de comunisti, transformata in sediul al PCR, apoi, ani buni, a gazduit sediul Primariei.
Acum, dupa zeci de ani in care a avut alte destiantii, dupa ce in ultimele doua decenii fusese inghesuita doar in doua camarute, incepand cu 12 noiembrie s-a redeschis, in intreaga cladire, Casa Memoriala Cioranescu. Aceasta se afla in custodia Muzeului National al Literaturii Romane, alaturi de alte cinci case memoriale organizate într-o reţea proprie. In Bucureşti: Casa Memorială "Tudor Arghezi - Mărţişor", "George şi Agatha Bacovia", "Liviu şi Fanny Rebreanu", Casa Memorială "Ion Minulescu - Claudia Millian". In Vânători, Jud. Neamţ: Casa Memorială "Mihail Sadoveanu", iar in Moroieni, Jud. Dâmboviţa: Casa Memorială "Alexandru Ciorănescu".
In weekendul trecut, acesta casa veche, dar, inca, falnica, a forfotit mai mult ca niciodata. De la Bucuresti a sosit Directorul Muzeului National al Literaturii Romane, insotit de un autocar cu academicieni, scriitori, critici literari. Pentru cateva minute, a trecut pe acolo si poeta Ana Blandiana. Din partea locului, a venit primarul, directoarea scolii, preotul, scolari si sateni, oameni simpli, carora le place sa se mandreasca cu cei ce au invatat multa carte si au ajuns foarte cunoscuti pe alte meleaguri, dar, care din pacate, ca in atatea mii de cazuri, nu sunt cunoscuti aici, in tara lor.
Dar de ce atata zarva? Pentru ca in aceste zile se sarbatoreste Centenarul Alexandru Cioranescu, cel ce a fost mostenitorul prin testament al acestei cladiri, dar care nu s-a putut bucura de ea, caci comunistii au confiscat-o, iar el, impreuna cu o parte a familiei a trait in exil.
Dar, cel mai bine o sa incerc sa rezumez istoria acestei familii si a acestei case.
La inceputul secolului XX, Ion Cioranescu, invatator din comuna Moroieni, se casatoreste cu Ecaterina Teodorescu, tot invatatoare, iar in timpul ministrului Spiru Haret, el participa la un concurs, pe care il castiga si, ca urmare, pleaca sa-si desavarseasca studiile in Germania. Cand se intoarce, este primul profesor in invatamantul special (hipo-acuzici). Apoi, om luminat, scrie circa treizeci de titluri de manuale scolare. A fost si Inspector General al Ministerului Invatamantului special. El a fost cel care, din banii munciti cu “sudoarea mintii”, a inaltat la Moroieni, pe la 1910, o casa mare, frumoasa, in care sa-si creasca copiii ce vor urma.
Ion si Ecaterina Cioranescu au avut ca urmasi pe:
Ana- profesor;
Nicolae- licentiat in matematici, cu doctorat la Sorbona, cunoscut matematician, profesor si rector la Politehnica din Bucuresti;
Ion (Nelu) - traducator si poet precoce, mort la 21 de ani, al carui volum de versuri (aparut cand avea 15 ani) fusese apreciat de George Calinescu;
Constantin- inginer, asistent universitar, autor de manuale;
Ecaterina (Tota), licentiata in chimie, doctor in stiinte, profesor universitar, Director al Centrului National de Chimie Organica, cea care a fost nevoita sa stea in umbra “savantei (analfabete!) de renume mondial”;
Alexandru (Puiu) - absolvent al Facultatii de Litere si al Scolii de Arhivistica si Paleografie, doctorat la Paris, Consilier Cultural la Ambasada Romana din Paris, timp de trei ani Director al Teatrului Municipal din Bucuresti, Inspector General al Artelor, stabilit in Spania, din 1948, unde preda literatura franceza si literatura comparata la Universitatea din La Laguna, membru de onoare al Academiei Romane si al altor academii. Este cel caruia tatal sau ii lasa, prin testament, casa de la Moroieni.
Maria (Mimi) - doctor în medicina si chirurgie, specialista în tratamentul tuberculozei.
Elena (Lilica) - tehnician
George- licenţiat în drept, doctor în ştiinţe politice şi economice, licenţiat în filosofie, istoric, poet, prozator şi traducător, cunoscut prin remarcabilele sale emisiuni de la Radio Europa Liberă, prezent la microfon sub pseudonimul de Gheorghe Timofte.
Personal, cand am citit aceasta lista am ramas uluita. Intr-o singura familie de dascali, sa fie atatia urmasi invatati!!! Cinste parintilor care le-au insuflat dragostea de carte! La deschiderea Casei Memoriale, d-na Crisula Stefanescu (critic literar si autoarea unei carti legate de familia Cioranescu, cea care s-a ingrijit personal de redeschiderea acestei case), adresandu-se copiilor din sat, le-a aratat cat de important a fost ca fiecare dintre Cioranesti sa-si vada de propria cale, de invatatura si i-a indemnat sa-si aleaga in viata astfel de exemple, pentru a le urma.
M-am simtit, totodata, rusinata, caci de Alexandru si George stiam, asa, vag, cateva lucruri, dar de restul, habar n-aveam!
Casa Memoriala Cioranescu, are la parter doua incaperi mari. Cea din dreapta e dedicata lui George Cioranescu, cea din stanga lui Alexandru. La etaj sunt cinci incaperi, dintre care trei adapostesc un fel de muzeu al satului, in care gasim mobilier, covoare, stergare si obiecte taranesti, de uz gospodaresc. In celelalte, plus cele de la etajul doi, se gasesc obiecte personale, mobilier, o uimitoare biblioteca cu operele lui Hugo- niste volume groase, cu coperti de pielele, peste care anii si-au lasat amprenta. Din nou am ramas muta in fata acelor tomuri. Mi-ar fi placut sa pot avea o astfel de biblioteca! Privind grija cu care erau legate in piele acele carti, m-am gandit cat respect exista, ATUNCI, pentru cultura!!!... Iar azi... te apuca plansul...
M-a uimit multitudinea de diplome de pe pereti. Multe, multe, multe... si atat de artistic lucrate si scrise caligrafic, de maini “mestesugite”. Cata truda sa le scrii! Dar, cata truda sa le obtii!!!...
Am iesit pe terasa si am privit de jur- imprejur dealurile, casele, cele cateva mere rosii si perele aurii lasate, in mod expres, in pomi- pete de culoare in cenusiul crengilor din curtea vecinului. Am privit de acolo de sus, de pe terasa de la etajul doi al acestei case in care s-au nascut si au crescut atatia oameni “luminati”. Am privit si m-am gandit ca dealurile din apropiere si muntii din departare sunt aceiasi pe care i-au privit toti copiii acestei familii. Sunt cele dupa care au tanjit ani multi in exil. Undeva, la etajul unu este pusa, pe un perete, o placa cu un citat in latina, din Ovidiu si cu traducerea acesteia care “graieste” asa: “ Cu ce-i vrajeste oare pe toti, pamantul tarii, De nu-l mai poate nimeni de-a pururea uita? ”
Stand acolo sus, sub un cer senin, luminat de un soare palid, tomnatic, m-am simtit mica. Mica. Si rusinata. Rusinata ca, inca sunt multi romani, “oameni MARI”, scriitori, istorici, artisti plastici, medici, ingineri, care sunt atat de cunoscuti si apreciati “peste hotare”, dar pe care noi nu-i stim, nu-i cunostem inca. Si, poate, adesea, in hoinarelile noastre prin acesta tarisoara, trecem prin fata casei lor si habar n-avem! Caci, ori nu e scris nimic la poarta, ori, daca e scris “Casa Memoriala” trecem ridicand din umeri: ”Cine-o mai fi fost si asta? ” Trecem si nu ne oprim. Caci, nu ne intereseaza! Suntem prea grabiti de acest PREZENT grabit, in care traim. Si nu ne mai pasa de TRECUT. Pacat! Macar uneori am putea sa deschidem usa vreunei Case Memoriale. Cu siguranta ca, pasind inauntru ne vom aminti ca totusi, Romania a avut si mai are valori. Si, poate, vom iesi mai hoatrati sa facem ceva ca sa le scoatem la iveala.
Am plecat ingandurata. Mi-am promis atunci, ca din fuga in care-mi “petrec” viata, sa ma opresc si sa vizitez fiecare Casa Memoriala care-mi va iesi inainte. Cu siguranta acolo a trait si a creat un OM MARE. Si, de la OAMENII MARI trebuie sa luam aminte!
Daca in drumul vostru treceti prin Moroieni, opriti-va si la aceasta Casa Memoriala. Nu va fi un “timp pierdut”!...
Trimis de ela7 in 14.11.11 17:44:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MOROENI.
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ela7); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.
@webmaster: multumesc. Asa am fost anuntata si ieri ca a fost selectat un alt review al meu (despre Mocanita) si, apoi am vazut ca nu mai are aceasta mentiune. Oare de ce?
Multumim pentru sesizare. Cel mai probabil, colegul care a facut anuntul a omis sa selecteze si articolul. Am adnotat din nou acel review.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Muzeul Etnografic 'Prof. Dumitru Ulieru' - Pietroșița — scris în 04.07.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Misterioasa Gura de Rai din Munții Bucegi — scris în 01.04.24 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Muzeul Etnografic „Prof. Dumitru Ulieru” din Pietroșița — scris în 30.05.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Pietroșița – plimbare prin vechiul sat dâmbovițean — scris în 28.04.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Descoperă zona Moroeni la început de primăvară — scris în 12.04.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2013 Picnic pe Valea Brateiului — scris în 07.05.13 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2008 La Moroeni natura nu apartine nimanui, dar se daruie tuturor — scris în 21.07.10 de kmy din JILAVA [IF] - RECOMANDĂ