Cor fu, în Corfu (II)

TIPĂREȘTE

Cor fu, în Corfu (II)

Ziua a V-a - sâmbătă, 15.04.

Astăzi e timpul să asistăm la evenimentele pentru care am venit până aici - Sărbătorile Pascale. Ne-am deplasat în capitala Kerkira, unde am fost lăsați ceva mai departe, din cauza mulțimii de autocare cu greci (și nu numai), veniți să asiste la evenimente. Am mers pe jos, îndreptându-ne nu către Esplanadă - unde urma să aibă loc defilarea - ci către Biserica Sfântul Spiridon. Dacă vă amintiți, cu o zi înainte au fost scoase epitafurile unor biserici din oraș, mai puțin cel al Sf. Spiridon. Aceasta pentru că venețienii, catolici fiind, au interzis scoaterea Epitafului sfântului în Vinerea Mare, laolaltă cu celelalte! Dar au fost de acord cu scoaterea lui, și a moaștelor, a doua zi, sâmbătă.

Am urmărit procesiunea mare, impunătoare, a scoaterii moaștelor Sfântului Spiridon, purtate în picioare, ca și când ar fi viu. Este precedat de fanfară (una din ele), și urmată de o lungă procesiune de preoți, copii (îmbrăcați în haine tradiționale), adulți (îmbrăcați deasemeni în costume deosebite), un cor mixt, un grup de personalități importante (judecând după mulțimea agenților în civil, toți cu ochii în patru), și apoi mulțimea asistentă la procesiune. Copii au aruncat cu petale de flori și cu mii și mii de frunze de dafin, culese apoi de mulțime, deoarece se spune că poartă noroc! Am luat și noi câteva, de-un ostropel, o friptură, acolo! :D

La toate ferestrele erau atârnate un fel de ștergare roșii, iar culoarea tradițională de Paște în Corfu e movul!

Nu știu ce inspirație (sau poate o informație citită pe undeva) a făcut să doresc să părăsim procesiunea, și să mergem pe Esplanadă. Bună inspirația, Esplanada era deja full (nu de ași cu popi, aceștia - popii - venind mai târziu, cu procesiunea!), dar tot am găsit, mai greu, un loc bun, pentru a vedea ceea ce era [primul din cele două evenimente ale momentului : defilarea celor patru procesiuni, care, în acel moment, nu se vedeau pe nicăieri! De aceea am spus că am avut inspirație venind acum, strada a fost curând blocată de oamenii de ordine! Strada se prezintă astfel (în ordinea numerelor de pe tricou!) : pe de-o parte clădiri, pline la parter de terase retrase de la stradă, (arhipline de oameni!), aceasta, strada, rămânând complet liberă pentru unul din cele două evenimente ce vor urma ; pe cealaltă parte, parcul, având spre stradă alte terase, (și ele arhipline de oameni!) ; la capetele străzii, oameni de ordine, închizând strada, cu alt puhoi de oameni înapoia lor!

Și s-a deschis unul din capetele străzii! Măi oameni buni, știu că eu sunt mai ușor de impresionat (ca orice Vărsător!), dar ce a urmat mă face să vă rog, mult, mult de tot, să vă petreceți doar o dată Sărbătorile de Paște în Corfu!

În frunte, mari fanfare, mergând lent, ușor legănat, cu alămurile strălucind în soarele generos, având pe caschete panașe colorat diferit pentru fiecare grupă ce reprezintă bisericile din insulă (roșu, albastru, violet și negru). În urma lor, grupuri de tineri și de adulți, îmbrăcați fiecare în alte uniforme. Urmează alaiul bisericesc, purtând pe catafalcuri moaștele sfinților! Un cor a cărui interpretare a umplut de lacrimi ochii asistenței (realizând binecunoscuta "piele de Andra" ... scuzați, "piele de galinacee, și anume, găină"!)

Fanfarele interpretează diverse piese simfonice (uvertura din "Hamlet", Lacrimi fierbinți, Eroica, de Beethoven) și alte piese muzicale.

M-a cam costat lipsa de cultură muzicală! Fiind moț, în primul rând, fanfarele treceau pe lângă mine, aproape atingându-mă. Ei bine, la apogeul uneia din piese, ghinionul a făcut ca - în dreptul meu - să fie acel moment al piesei muzicale când se lovesc acele talgere din metal! Oamenii cu talgerele, de, și-au făcut datoria și m-au luat pe neașteptate, trântind capacele alea unul de altul, de-am urmărit restul procesiunii într-o tăcere totală, fiind surd complet! Mi-am înghițit în ultima secundă impulsul de a-i zice ceva de partea feminină a familiei, findcă omul își făcea datoria, la urma urmei! Iar eu să-mi definitivez cultura muzicală!@

Oricum, nu știu ce a fost mai impresionant : măreția fanfarelor, corul și piesele muzicale, mulțimea de tineri ce urmărea alaiul, totul a fost deosebit!

Procesiunea s-a încheiat cu un grup de persoane oficiale, bine păzite de persoane de la pază și protecție.

Și s-a golit strada, fluierele oamenilor de ordine obligând mulțimea să stea cât mai pe margine. De ce?

Vă spuneam că foarte mulți greci, dar și mulți străini vin să-și petreacă Sfintele Paște în Corfu. Asta din două motive, ambele religioase - primul motiv : se spune că Sfântul Spiridon, patronul și (se pare) salvatorul insulei, călătorește încă prin lume, mergând pe la toți cei care îi cer ajutorul. Din acest motiv, papucii cu care este încălțat Sfântul se tocesc, și trebuie schimbați de două ori pe an. Puful rămas din tocirea papucilor este adunat, pus în minuscule pliculețe de hârtie, și dar credincioșilor care vin de Paște să se închine la moaștele Sfântului. Mai este numit și Sfîntul Călător, fiind și protectorul celor care călătoresc. Deci multă lume dorește să poarte cu ea un pliculeț cu puf din papucii Sfântului Spiridon.

al doilea motiv : pe când stăteam pe stradă, așteptând procesiunile, tot vedeam sus, pe la mai toate balcoanele, oameni care aveau în mână ulcioare de lut, de la mărimea unui pumn, până la un stat de om! "Să vezi ce duș le face ăstora de pe la terasele de la parter", imi frecam eu mâinile! Ei bine, nu! Fix la ora 11, au început, toți, pe toată strada, să arunce jos acele ulcioare care - normal - se făceau zob, spre imensa încântare a celor de jos - în special - dar și a celor care le aruncau! Aveau și puțină apă în ele, dar puțină, pentru că așa cerea tradiția! Tradiție adusă aici de venețieni, cu secole în urmă, spargerea ulcioarelor simbolizând aruncarea ghinioanelor din anul ce a trecut!! Da, pentru că acest obicei se făcea - de către venețieni - de anul nou!! Corfioții, normal, au păstrat obiceiul, dar au schimbat data, făcând acest lucru cu ocazia Sărbătorilor Pascale!

Bun, bun, dar turiștii nu aruncă cu nimic (în afară de bani!), deci unde e "câștigul"lor?

Tot un obicei spune că e bine să adunăm un ciob, două și să le luăm cu noi, ele fiind aducătoare de bunăstare materială (și noi spunem, câteodată, că cioburile aduc noroc).

Nu mai știam ce să fac mai întâi : să privesc în toate părțile, să fotografiez, să filmez? Până la urmă am făcut câte puțin din toate, sperând să vă placă!

Iată adresa linkului : youtube

Nu am talent la scris, trece un timp până definitivez un review, dar acum, iată, la doar câteva zile de la evenimente, mă grăbesc să aștern pe "hâtie" gândurile, trăirile și sentimentele acelor momente, pentru a încerca să vă transport și pe voi în atmosfera de atunci!

Am adunat și noi ceva cioburi, la fel ca toată lumea, și ne-am dus să ne umplem un anume organ ce începuse să cam ghiorăie. După aceea, ne-am retras la hotel pentru a reveni pe seară, pentru slujba de Înviere, care se ține într-un chioșc, amenajat în parcul Spianada. Și artificiile desigur!

Revenim spre seară. Tot orașul e luminat, terasele arhipline, la ferestre, lumină peste tot. Începe slujba, care la greci e simplă și destul de scurtă. Între timp, Lumina Sfântă începe să circule prin mulțime, împrăștiindu-se, întâi mai timid, apoi, ca un mic incendiu, în toată mulțimea! Aprindem și noi Hristos Anesti, spunem noi, deși habar nu avem ce naționalitate are celălalt! Alithos Anesti, ni se răspunde imediat!

Ne foim de colo-colo, așteptând ora de începere a spectacolului pirotehnic! În sfârșit, se face ora 11 și, din curtea Bastionului se dezlănțuie o orgă de lumini! De data asta, știam ce să fac : am dat "săpunul" pe filmare și, cu un ochi la slănină (artificii) și cu altul la făină (aparatul foto), am asistat încântat la spectacolul ce a durat 10 minute!

Iată adresa linkului unde pot fi văzute : youtube

Ne-am urcat cu greu în niște mașini puse la dispoziție de Municipalitate, care ne-au transferat ceva mai departe - înspre portul nou - unde erau parcate o mulțime de autocare. În autocar - o surpriză din partea agenției de turism : la hotel, în spațiul alocat barului, ni se pregătise palincă, ouă roșii, cozonac și vin, astfel că am sărbătorit și noi Sfintele Paști, în tradiția noastră, cântând, mai în surdină, Hristos a înviat din morți!! Frumos gest!

Și a fost ziua a cincea. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Ziua a VI-a - duminică, 16.04.

Deoarece ne-a apucat 2 noaptea, astăzi ne-am trezit mai târziu, neavând alt program decât servirea mesei tradiționale de Paște, la o tavernă din Kerkira. Masa a fost bogată, cu mai multe feluri, tradițional grecească. Restul zilei l-am petrecut bântuind prin orașul a cărei curățenie începuse aproape cu spargerea ultimului ulcior! Orașul era lună! Ei, nu chiar, pe micile străduțe, cu multe magazinașe deschise - afacerile nu au sărbătoare - se mai vedeau ici-colo câte un ciob! Am mai contribuit la bunăstarea financiară a grecilor un timp, și apoi ne-am întors la hotel.

Și a fost ziua a șasea. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Ziua a VII-a - luni, 17.04.

Ne-am deplasat spre feribot, pentru îmbarcare și traversarea spre continent. yassu, Corfu, vom face tot posibilul să revenim! Și, de ce nu, de Paște!

Traseul a fost următorul : Igoumenitsa - Paralia Katerini - 330 km.

Pe traseu, nimic deosebit, aceleași autostrăzi exasperant de bine întreținute, de către o administrație care zice că e pe moarte, trecând și prin acele minunate tuneluri, construite de aceeași administrație!

Între timp, alternativ cu frumoasa muzică grecească, în difuzoare se mai auzea, din când în când, vocea dnei. Mihaela, gazda și ghida noastra. Încântați de frumusețea vegetației, ghida noastră ne-a spus câteva lucruri interesante :

În multe magazine de la noi, veți observa, alături de lămâi, și un mic arbore care face niște fructe portocalii, de formă ovală, lungi de câțiva centimetri. Este koum kouat-ul, fructul rege în Corfu. Prezent mai peste tot, dar mai ales în plantații, este un fruct foarte folosit. Se poate consuma ca atare, sau sub diferite forme de prelucrare : ulei, lichior - bun, dulce, aromat, dar - atenție, "dulce, dulce, dar te duce" (12 la sută alcool), confiat - bun rău, am deschis cutia și, până la magazinul următor, nu mai era - și magazinele sunt dese în Corfu!, rahat de koum kouat (eu am luat din altul, dar vânzătoarea a mâncat și ea rahat - dar de alt fel - așa că, ce era în cutie, era diferit de cel din care ne-a fost oferit la gustare)! Cea mai mare fabrică este pe drumul spre Paleokastrita.

Tot umblând de colo-colo, n-am putut să nu observăm niște arbori înalți, înalți, în formă de lumânare. Legenda spune (și Grecia e plină de legende!), că fiul regelui din Chios, Kyparissos, și-a ucis, la o vânătoare, prietenul - un cerb frumos cu care se împrietenise. De durere, a vrut să moară împreună cu el, dar a fost convins să fie transformat într-un copac falnic - chiparosul. Legende, legende! De atunci, grecii consideră că chiparosul trebuie să fie prezent la fiecare înmormântare. Dar, legendă sau nu, pe insulă sunt înregistrați peste două milioane de chiparoși!!

Și tot legat de arbori, ca și politică de împădurire, dacă veți vedea un pâlc de cedrii, să știți că acea familie din apropiere are mulți băieți/bărbați în familie! Pentru că tradiția spune că de câte ori se naște un băiat într-o familie, se plantează un cedru, care va rămâne ca moștenire acelui băiat! Frumos și sănătos!

Cât despre leandru, o altă legendă spune că leandrul, floarea națională a Greciei - este un arbust blestemat de Dumnezeu să aibă o floare frumoasă, dar să nu fie iubit. Asta pentru că leandrul a fost singura plantă care nu a plâns la moartea lui Christos. Grecii îl plac, dar nu în casă! Dacă crește în curte, îl mută mai spre poartă. Și uite așa, încet, încet am ajuns și la Paralia Katerini. Aici, ne-am cazat la Hotelul Poseidon (vezi impresii).

Și a fost ziua a șaptea. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Ziua a VIII-a - marți, 18.04.

Traseul a fost următorul : Paralia Katerini - Thessaloniki (Salonic) - București - 735 km.

Spuneam că, mergând către Corfu, urma să ne oprim pentru o scurtă vizită în Salonic.

Pentru că traseul era - și așa - cam lung, s-a hotărât să vizităm Salonicul la întoarcere.

Salonicul celor 300 de biserici, care par - toate - îngropate în pământ. Asta pentru că turcii, stăpânitorii acestor ținuturi mulți ani, au interzis, la început, construcția de biserici creștine. Sub oarecare presiune, și pentru a avea liniște, au permis ridicarea de biserici dar scunde , pentru a nu depăși înălțimea minaretelor moscheelor turcești! Dar, pentru a avea dimensiunile normale, bisericile au fost coborâte în pământ, dând falsa impresie că a cedat solul! Nici vorbă, au fost ridicate în acest fel.

Zis și făcut : ne-am oprit la Sf. Dumitru, să vizităm superba biserică se-i adăpostește moaștele. Cu sfântulețul mă cunosc de mult, de vreo 63 de ani, fiind patronul numelui meu, iar în vizită la el am mai fost de vreo 3 ori! I-am dat binețe și ne-am îndreptat către alt simbol al orașului, Turnul Alb, vopsit și numit așa pentru a acoperi multele execuții prin aruncare din vârful lui!

Citisem chiar în săptămâna de dinaintea plecării, intr-o revistă interesantă, Formula + o carte de joc! :D, despre Sfântul Grigorie Palama, fost Arhiepiscop al Salonicului, făcător de minuni, ulterior canonizat. El ajuta oamenii cu probleme de sănătate, în special pe cei cu durere de cap. Ne-a plăcut Catedrala din poza pusă în revistă, și, pentru că era aproape și aveam timp, am zis "de ce nu?" Am găsit Catedrala, situată nu departe de faleza din Salonic și am fost încântați de frumusețea construcției.

Am revenit la autocar, ne-am luat la revedere de la Salonic și am pornit spre casă.

Și a fost ziua a opta. Puiutea a privit în urmă, și ... s-a întrebat dacă a reușit să găsească, cu aceste reviewuri, drumul către inima cititorilor de pe sait. Sunt convins că aceste reviewuri nu sunt complete. Dar am preferat ca, în loc să-l umplu cu date statistice despre locuri, oameni sau fapte, să mă rezum doar la acel "colb" pe care l-am putut aduna de pe copitele "calului" cu patru roți cu care am călă(to)rit. Acele gânduri, sentimente, amintiri (mai mult sau mai puțin complete), acele frânturi de înregistrări audio sau video, făcute cu acel "săpun" de fotografiat cu care n-am dat - încă - de pământ!

Web, dacă se poate melodia Take my breathe away interpretată de Berlin. Multe mulțumiri!

---

VIZUALIZĂRI: 4752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI