Colmar, Mica Veneție a Franței

TIPĂREȘTE

După vizitarea unui prim prim oraș din nord-estul Franței,( (vezi impresii), am purces spre parcarea unde lăsasem mașina cu scopul, mărturisit, de a mai vizita și alte locuri din regiunea Alsacia. În drum spre parcare, la ieșirea din Place de la Reunion, într-un gang, ne-am întâlnit cu o femeie între două vârste care cerșea. Încerc o diversiune verbală și întreb din mers: „și p’aici ați ajuns? ” Îmi răspunde imediat, lamentându-se:”da maică, da nu merge deloc, că e oraș mic și nu prea vin turiștii”. Era ”de-a noastră” și avea într-un fel dreptate; „Mulhousul nu-i ca Parisul”.

Următorea destinație aleasă de noi, în aventura pe meleaguri alsaciene, a fost orașul Colmar despre care citisem câteva ceva cu o seară înainte. Este situat la 65 km de Basel, 73 km de Strasbourg și 224 km de Stuttgart. Ca și în cazul vizitei de la Mulhouse am setat GPS-ul pe o stradă, Rue des Tripiers în apropierea a două parcări mai centrale. Cu toate că erau destul de mari, ne-am rotit vreo 10 minute prin toate colțurile și nu am găsit nici un loc.

Din afișele care împânzeau orașul cu „ Vive Le Tour d'Alsace! ”, ne-am dat seama că datorită acestui eveniment sportiv, mult îndrăgit de francezi, orașul este „full” și nu va ușor să găsim o parcare. Am continuat căutarea pe o stradă în direcția centrală a orașului și după ce am am fost dirijați de poliție pe fel de fel de străduțe, am ajuns la o parcare subterană, aproape de centrul vechi, unde din neatenție și plin de nervi am atins aripa stângă a mașinii de un stâlp din beton. Cam aceasta a fost starea de spirit, când am început vizitarea orașului.

Fondat la începutul secolului 9, orașul Colmar este cel mai reprezentativ din Alsacia, datorită unei bogate moșteniri istorice și arhitecturale. Al treilea ca mărime după Strasbourg și Mulhouse, este un oraș bogat în tradiții, atât franceze cât și gerrmane și care oferă turiștilor o atmosferă de poveste. Un oraș vechi care și-a păstrat accentele medievale prin arhitectura gotică a unor biserici, vechi de aproape 800 de ani. Mulți spun că acest oraș este cel mai frumos din Europa și-mi este greu să-i contrazic, după ce am vizitat o mică parte din centrul său istoric.

Punctul de interes turistic major îl reprezintă centrul vechiului oraș, cu străduţele sale pitoreşti, înguste și pavate cu piatră cubică. Casele vechi de sute de ani, cu flori la ferestre, unele cu desene și statuete la fațadă, îți dă impresia că te afli într-un oraș de poveste. Nici nu-ți vine să crezi că unele case și-au păstrat atâta timp pitoreasca și atrăgătoarea arhitectură. Traficul rutier este interzis in partea veche a orașului, astfel ca este foarte plăcut să te plimbi pe lânga superbele clădiri ale vechiului Colmar. Chiar dacă am fost chinuiți de o ploaie care nu se mai oprea, am reușit și noi să vizităm o mare parte din centrul orașului vechi.

Primul obiectiv vizitat a fost Catedrala Saint Martin, situată pe Grand Rue (Strada Mare), o stradă cu o mulțime de magazine, terase, restaurante și case extraordinar de frumoase. Este cea mai mare catedrală gotică din Alsacia, fondată la începutul secolului al XIII-lea. A suferit pierderi însemnate, ca mai toate bisericile franceze, la Revoluția din 1789, dar au rămas multe realizări gotice din arhitectura medievală. Printre ele vitraliile din naos, altarele, o serie de capele, precum și numeroase sculpturi și statui. De o frumusețe aparte sunt și pilonii centrali ce sprijină fațada bisericii.

În Piața Catedralei, pe lângă alte numeroase clădiri de poveste, am întâlnit o casă construită în stil gotic, Maison Adolphe (Casa Adolf), probabil cea mai veche casă din Colmarul medieval (secolul XIV). O clădire frumoasă cu două sculpturi capete de leu, la intrare, și cu ferestre în arcadă, atât la parter cât și la etaj. O altă casă cu o arhitectură interesantă, de pe Grand Rue, este Ancienne Douane, o clădire ce adăpostea vechea vamă a orașului.

O zonă superbă al orașului este fostul cartier al tăbăcarilor, La Petite Venise (Mica Veneție), cu case din lemn și acoperite cu țiglă colorată. Străduțele întortocheate sunt traversate de mici canale care ne amintesc de Veneția italiană. Canalele sunt traversate și ele la rândul lor de mici podețe din lemn, iar malurile sunt parcă inundate de o mulțime de flori. De-a lungul râului Lauch ce străbate orașul și pe canalele laterale se pot face plimbări romantice cu barca.

Întorcându-ne pe Grand Rue, am întâlnit o altă casă deosebit de frumoasă, iar lângă ea Hotelul St. Martin cu o siglă interesantă:un războinic călare în interiorul unui cerc din fier forjat, iar în fundal turla catedralei. În stânga, într-o mică piață, se află una din numeroasele sculpturi cu personaje istorice executate de Auguste Bartholdi.

În partea nordică a centrului vechi se află o altă casă etalon, La Maison des Tetes ( Casa căpeteniilor), una dintre cele mai cunoscute și vizitate clădiri din Colmar. Construită în stil renascentist pe trei etaje, clădirea are o fațadă frumoasă cu două balcoane închise și un foișor ornat la partea superioară cu diferite sculpturi.

Alte obiective situate în aceast parte a orașului sunt Eglise des Dominicains (Biserica Dominicană), fondată în secolul XIII, și Muzeul Unterlinden, fondat în secolul XIX pe locul unei alte foste mănăstiri dominicane, unul dintre cele mai importante din Franța. Din păcate ploaia ne-a împiedicat să vizităm mai multe obiective din acest frumos oraș, iar pozele, câte am apucat să facem, nu au ieșit cum trebuie.

Cu ocazia vizitei în orașul Colmar am aflat și unele amănunte interesante, mai puțin cunoscute publicului larg. De pildă, Georges-Charles d'Anthes, ucigașul celebrului poet rus Alexandru Pușkin, într-un duel, s-a născut și crescut pe aceste meleaguri.

În Colmar s-a născut și Charles Xavier Thomas, inventatorului primului calculator mecanic comercial, Aritmetru, iar scriitorul iluminist Voltaire a locuit o perioadă în acest oraș pentru a scrie una din lucrările sale filozofice.

Toți știm că Franța a dăruit Americii Statuia Libertății, însă puțini dintre noi știu că Frederic-Auguste Bartholdi, autorul celebrei lucrări de artă, s-a născut și a copilărit în acest oraș. Casa natală a maestrului a devenit Musee Bartholdi unde sunt expuse printre altele și proiectele sale pentru Statuia Libertății. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la ridicarea statuii în America s-a mai făcut o copie, înaltă de 12 metri, la ieșirea din oraș, pe drumul spre Strasbourg.

Soiurile de viță de vie Furmint și Muscat blanc cultivate la scară mare în nord-estul Ungariei, care dau excelentul vin Tokaj, au fost importate de pe aceste meleaguri cu viticultori renumiți. De altfel Colmarul mai este denumit și ”capitala vinului”din Alsacia.

Dacă vă aflați în apropiere de nord-estul Franței și doriți să vizitați această regiune, nu ezitați să includeți în agenda turistică și acest oraș magnific.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 9060 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI