GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Dacă tot ne-a răsfăţat statul român şi ne-a dat aşa de timpuriu o zi liberă începând de anul acesta, ce mi-a zis Adriana, soţia mea? Hai să mergem undeva şi să ne bucurăm de zăpadă.
Se poate să nu sărbătorim “bobocul” unirii principatelor române? Ce români am fi dacă lenevim în sufragerie, mai ales că guvernanţii sunt grijulii cu clasa muncitoare şi se gândesc că aceasta are nevoie să îşi tragă şi sufletul după – deja – două săptămâni de muncă asiduă?
Şi unde e mai indicat să petreci câteva ceasuri libere dacă nu în cea mai ozonificată localitate din România? Adică la Colibiţa. Aşa că Adriana, ai vrut ieşire în natură, caută locaţie! Şi a rezervat o cameră la Pensiunea Lac Colibiţa.
În seara dinaintea plecării, observând că arborez o figură cam posacă, mă chestionează în legătură cu motivul acestei stări de spirit. Cu toată atenţia în a nu-i strica detaliile organizatorice, mustăcesc ceva în sinea mea şi îi fac cunoscut că nu prea întrevăd pe acolo o modalitate prea plăcută de a ne petrece 2 zile, noi fiind “plimbăreţi” prin excelenţă. Iar acolo unde să ne facem “norma”? Pe şosea? Aşa gândeam în respective zi prelungită până spre miezul nopţii.
Drumul din curtea casei noastre – din Mediaş - şi până acolo este de 199 km, aproape toţi pe şosele bune şi foarte bune, excepţia fiind reprezentată de ultima porţiune a traseului, cea care, din nefericire, este parcursă de toţi turiştii care vor să ajungă în această zonă. E mare păcat, dar mă văd nevoit să acord o notă mică (nici măcar de trecere) autorităţilor locale judeţene bistreţene care au scăpat de sub control administrarea superbului colţ de natură.
Pe lângă drumul din beton spart destul de des şi aflat într-o stare deplorabilă până la primele vile aparţinând de Colibiţa, aceşti funcţionari statali nu s-au implicat deloc nici în amenajarea urbanistică a amplasării vilelor, pensiunilor şi caselor de vacanţă ale mahărilor locali. Probabil din obedienţă faţă de aceştia sau pur şi simplu din neimplicarea lor în activităţile care le revin potrivit fişei postului.
Fiecare proprietar a construit unde a vrut, cum a vrut, a îngrădit cât a vrut astfel încât turiştii nu au acces la marginea lacului!! Care lac nu este proprietate privată a cuiva ci este un lac de acumulare al Apelor Române!! E inadmisibil să permiţi aşa ceva! Peste tot pe unde am umblat în străinătate exista loc de promenadă pe marginea lacului, face parte din frumuseţea, din atracţia locului şi din respectul pentru mişcare în aer liber.
Potrivit celor afirmate de patronul pensiunii la care am fost cazaţi, se are în vedere în acest an obligarea proprietarilor să îşi retragă limitele ariilor lor private cu 8 m, adică până la o anumită cotă de umplere a lacului, aşa cum obligă legea. Nu intru în amănunte că nu sunt hidrolog şi nu voiesc a-mi atrage critici ulterioare. Doar că nu pot să nu mă întreb de ce li s-a permis să ignore legea până în prezent? Să dea Domnul ca următoarea dată când mă mai aciuiesc pe acolo să fie pavată şi o potecă să mă pot plimba pe malul lacului ca la Lago Di Garda!
Aş fi vrut să termin cu punctele negative dar nu pot să nu amintesc haitele de câini, unii destul de mari, care te întâmpină de cum intri în zonă. Dacă eşti pe jos există posibilitatea să tragi o oarecare spaimă iar dacă eşti cu maşina îţi trebuie o oarecare atenţie pentru a nu ţi-o şifona din cauza impactului neprogramat cu ei.
Şi gata cu aspectele negative! Chiar nu mai am niciunul de prezentat! Începutul sejurului a fost în tonuri închise dar continuarea a fost radical opusă. Spre un alb atât de imaculat încât nu e în stare să îl scoată nici Magda Catone cu toate reclamele ei la detergent!
După zdrăngăneala maşinii pe drumul către Colibiţa, ajunşi la lac, oprim în parcarea aflată pe marginea drumului. Mai mult din curiozitate, interesat să observ cât de lung e lacul. Mă bucur pentru ideea acestei halte întrucât, în bataia razelor de soare, lacul se vede foarte frumos încadrat de marginile muntoase acoperite de brazi şi zăpadă, iar pe fundalul unui cer albastru deschis se ridică semeţe vârfurile Munţilor Călimani. Privind spre acest peisaj, mintea face o conexiune cu Zell am See. Deşi am fost acolo vara, nu sunt sigur că iarna îţi oferă o bucurie vizuală mai mare decât cea care se prezintă în faţa ochilor noştri.
Am ajuns la pensiunea pentru care făcusem rezervare, iar detaliile privitoare la aceasta pot fi regăsite în curând.
Am lăsat bagajele în cameră şi am pornit la plimbare. Din primele discuţii cu proprietarul am aflat că putem să ignorăm semnele cu acces interzis care se aflau instalate la intrarea pe un drum aflat puţin mai jos de pensiune, ignorare care ne oferă unica posibilitate de ajunge pe malul lacului.
De fapt, pe lac, deoarece acesta era complet îngheţat şi am avut posibilitatea de a păşi pe apă. Precum cineva biblic. Atâta doar că sub ghetele noastre apa nu se afla în stare lichidă ci solidă. Atât de solidă încât unii cu îndeletniciri pescăreşti dădeau la copcă după ce depuseră ceva efort pentru a sfredeli gheaţa cât să între cârligul. Sau mai bine zis cât să poată scoate un peşte micuţ. Că apoi, în poveştile lor, mărimea şi greutatea peştelui creştea cu fiecare ascultător...
Pe mine întinderea această de apă îngheţată şi paşii făcuţi deasupra ei m-au întors cu vreo 30 de ani în urmă pe vremea când, copil fiind, disputam aproape în fiecare seară câte o partidă de hochei pe un teren improvizat pe stradă, cu nişte crose confecţionate, uneori, din lemnul de brad scos din casă după Bobotează şi cu pucuri din mici butoiaşe de lemn sau conserve de pateuri. Bun prilej de a-mi aminti de sufletul administrării patinoarului, Horst – nici nu putea fi decât un sas! –, pe care nu l-am mai văzut de o grămadă de ani.
A doua zi, după ce admirăm din cameră şi de pe balcon cum razele soarelui iau în stăpânire suprafaţa imaculată a lacului, pornim şi noi la plimbare. Aflasem cu o zi înainte de la gazda noastră că putem urca prin spatele pensiunii şi o să ajungem într-un loc cu o privelişte foarte frumoasă asupra lacului.
Urmăm sfatul şi descoperim cea mai frumoasă panoramă! Extraordinară, mirifică, superbă! Ajutaţi-mă cu sinonime!! Plus că întorcându-ţi şi rotindu-ţi privirea ai parte de minunăţii peisagistice care fac inima să tresalte! Nu pot să nu mă întreb: oare în Alpi găseşti asemenea imagini? Şi tot eu îmi răspund că nu. Poate că munţi, zăpadă, brazi, cer albastru vezi. Dar nu vezi căpiţele de fân şi stânile cocoţate pe aceşti munţi, cele care pentru mine au un farmec aparte în orice retrospectivă montană, fie vară sau iarnă.
Şi, pentru ca patriotismul meu să învingă definitiv, de după o culme îşi face apariţia - prin zăpada până la genunchi - o sanie trasă de cal, plină cu fân, cu un ţăran aşezat deasupra aşa cum doar muntenii noştri ştiu să stea şi cu o leliţă aşezată în spate, pe talpa saniei. Temerile mele cu privire la acest sejur au fost lăsate undeva în urmă, spulberate de bucuria faptului că sunt parte privitoare a acestui colţ de rai.
Am rămas ceva vreme pironiţi locului, lasând soarele să ne dezmierde feţele cu raze calde. O căldură atât de plăcută încât îmi doream să fi avut un scaun, o carte şi să mai zăbovim în răsfăţul gratuit de care aveam parte într-o linişte netulburată de nicio vietate şi de nicio pală de vânt.
Am făcut cale întoarsă pe acelaşi drumeag, încercând să călcăm cât mai mult pe urmele lăsate de talpa saniei deoarece acestea au bătătorit câtuşi de puţin zăpada. Păşind astfel, omătul ne ajungea puţin mai sus de glezne. Dacă păşeam – cum s-a mai întâmplat – pe lângă aceste urme, picioarele se afundau până la genunchi în zăpadă. Prilej de a mă pricopsi cu o cantitate însemnată de apă în bocanci şi cu partea de jos a blugilor îngheţată... Dar nu conta. Nici nu intenţionam să bag de seamă.
Pe parcursul acestei drumeţii am făcut cunoştinţă – întâlnind un tată şi fiu localnici - şi cu o parte destul de anevoioasă a vieţii muntenilor, cea referitoare la procurarea lemnelor pentru încălzire, a nutreţului pentru animale, a necesităţii adaptării la condiţiile mediului în care trăiesc. Nu ştiu câţi dintre noi s-ar descurca pe acolo. Iar cei doi au câştigat stima şi consideraţia noastră.
Ne-am continuat plimbarea până în coada lacului, acolo unde am ajuns în localitatea Colibiţa, strămutată după adoptarea deciziei de construire a barajului, loc din care îţi poţi procura una-alta, existând un mic magazin, un bar de zi şi o farmacie. După cum am aflat de la un sătean, vatra veche a satului se află sub apă, localnicii primind despăgubiri de la statul român pentru a-şi ridica alte case.
Am revenit la pensiune după aproximativ 10 km de plimbare, ne-am aşezat pe două scaune pe veranda de la intrare şi am lăsat soarele să ne dezmierde din nou. Liniştea din jur era perturbată arareori de câte un lătrat sau de câte un cocoş ţanţoş ce ne făcea cunoscut că mai sunt şi alte vietăţi pe acolo în afara oamenilor şi câinilor.
Ne trezim în ultima zi a sejurului cu regretul că mâine trebuie să ne prezentăm la serviciu iar pentru asta e nevoie să ne facem bagajele. La primele ore ale dimineţii remarc că nu am observat absolut niciun nor pe cer de când am ajuns şi până acum.
După ora 9, de undeva din dreapta noastră, pe culoarul dintre două creste muntoase, ceaţa atacă lacul. Se putea observa cu ochiul liber mişcarea vălătucilor, împinşi parcă de un dispozitiv asemănător celor folosite la spectacole sau în cluburi pentru a introduce fumul pe scenă.
Natura ne înştiinţa că spectacolul superb prezentat timp de două zile s-a terminat. Probabil că ştia, şoptindu-i cineva misterios, că la ora 12 trebuia să predăm şi noi camera.
Până să plecăm ceaţa aproape că ajunse la balconul nostru. Ne dădea afară din cameră...
Trimis de Marius 72 in 26.01.17 15:51:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în COLIBIȚA [BN].
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Excelent scris -- iau un exemplu la întâmplare "Probabil că ştia, şoptindu-i cineva misterios [... ]"
Iar pozele sunt majoritatea de-a dreptul splendide -- păcat că sunt cam mici ca rezoluţie...
Rog așteptați...
@Marius 72: Start vot! frumoasa decizie de petrecere a acestor zile iar locul ales este minunat.
Inca ceea ce este cu adevarat spectaculos ai pus tu prin pozele atasate.
Cat despre ajunsul la lac, am tot vazut la TV toate cele commentate si de tine aici, si nu stiu cat se doreste in final sa se reglementeze lucrurile, altfel nu ar taragana atata.
Felictari, votat cu mare drag si astept continuarea.
@Marius 72: AmFostAcolo, m-am plimbat pe lac cu hidrobicicleta, am fost pe insula din prima imagine și în casa de acolo, am colindat prin sat și am fost primiți foarte frumos de oameni, am primit colindători, copiii din Colibița, am petrecut și am mâncat foarte bine 5 zile și de când îmi doresc să mă întorc... Și așa de frumos ne-ai povestit că parcă am fost acolo, din nou.
Și da, am avut/am și eu aceeași nervi ca și tine pe autoritățile bistrițene (și nu numai). Superbă zonă, într-adevăr! Dar atât de prost gestionată până acum.
”Fiecare proprietar a construit unde a vrut, cum a vrut, a îngrădit cât a vrut astfel încât turiştii nu au acces la marginea lacului!!
Acesta a fost motivul principal, care m-a împiedicat până acum să ajung la Colibiţa.
Să parcurgi o porţiune de drum prost, să ajungi la un lac comparat de mulţi cu cele dinSalzkammergut, Austria şi să nu te poţi plimba pe marginile lui din cauza unor... este frustant.
În vară vreau să ajung şi eu aici şi sper ca factorii de decizie să găsească o soluţie favorabilă turiştilor.
Felicitări pentru articol!
@Marius 72: Am sorbit povestea ta! Acum mă odihnesc după cei 10 km parcurși cu voi prin zăpadă!
Pozele-s de revistă! Și, favorita mea, e P009. Impresia mea e că-n centrul acestei fotografii este profilul unui dac!
Din tot sufletul te-am votat!
@Marius 72: Am citit de două ori.
Am fost convinsă că esti femeie. Puțini bărbați pot povesti așa ca tine.
Ai învăluit în căldură un peisaj hibernal. Vrei sinonim? La ce? La peisaj sau la articol? Ți-l ofer cu drag: mirobolant! Pentru ambele 
Credeam că nu mai există cineva, în afară de mine, care să rămână mut in fața căpițelor de fân 
Felicitări!
Bravo pentru impresie! Locul e de vis cu toate punctele negative... am fost de revelion anul acesta si poate ma apuc de scris despre
La mai mult si la mai mare!
@Aurici: Din păcate, supărarea şi nervii se pot extinde la scară naţională... Sunt şi alte zone superbe în România "contaminate" de pasivitatea autorităţilor în faţa egoismului şi a sfidării celor care afirmă că "fac ce vreau cu banul meu".
Am putea face nişte paşi în direcţia aceasta, luând atitudine prin intermediul AFA, şi să semnalăm cât de des putem neregulile întâlnite.
Am o propunere pentru întâlnirea de la Slănic Moldova şi mă gândesc să supunem discuţiilor de acolo un asemenea punct de vedere.
@Marius 72: eu sint bistritean si am mai ridicat aici acest punct de vedere. Din pacate sint gata sa pariez ca peste 10 ani va fi la fel, la fel ca multe altele in tara asta din pacate
@Marius 72: Bravo! Așa trebuie să facem. Dar nu numai la nivel de instituții ci și individual. Eu fac asta de când mă știu dar de câțiva ani mai intens pentru că nu mai pot să tolerez așa ușor cum o făceam în tinerețe. Chiar mi se pare că suntem luați de proști și asta nu-mi convine deloc. De aceea dau feed-back întotdeauna și în general semnalez părțile mai puțin bune, fac sesizări în scris în toate situațiile care nu mi se par în regulă, de la atitudini de prin magazine până la a mă judeca cu statul (proces pe care l-am câștigat). Cum am mai spus și altă data am și timp, am și nervi pentru asta. Numai gândul că cineva mă ia de fraier mă omoară cu zile.
Denaturăm discuția aici dar are legătură cu turismul, că de acolo am plecat. Părerea mea este că trebuie să luăm atitudine de câte ori este cazul și să nu mai considerăm că ce spunem noi este o picătură într-un ocean. Poate că dacă zicem cu toții sau cât mai mulți ne vom face auziți. Putem să învățăm de la guvernanții nostri care uite cum și-a disciplinat electoratul si cum ne supunem noi unei covârșitoare majorități de vreo 15-16%. Nu-i suficient să scriem pe AFA că n-a fost bine undeva, că mulți habar n-au dacă/ce se spune despre ei. Trebuie să le-o spunem verde în față și să semnalăm situațiile mai grave în scris. Când o să învățăm cu toții asta sunt convinsă că o să fie mai bine.
@Aurici: Aceasta este şi poziţia mea. Am supus problema spre discuţie şi celor ce merg la Slănic intenţia mea fiind să se ia atitudine din partea comunităţii AFA dacă găsim persoane interesate.
Poate reuşim ceva. M-aş bucura...
Deja suntem doi!
@Marius 72: Superbe, atât articolul cât şi fotografiile. Felicitări!
Problemele semnalate de tine - starea proastă a drumului şi autorizaţiile de construcţie acordate pe criterii cunoscute numai de autorităţile locale
- nu sunt din păcate singulare. Presupun că putem lua atitudine trimiţând o scrisoare de protest în numele comunităţii AFA nu numai primăriei din Bistriţa Bârgăului, de care aparţine Colibiţa, ci şi Consiliului Judeţean Bistriţa şi Ministerului Turismului.
@Carmen Ion:
”Presupun că putem lua atitudine trimiţând o scrisoare de protest în numele comunităţii AFA nu numai primăriei din Bistriţa Bârgăului, de care aparţine Colibiţa, ci şi Consiliului Judeţean Bistriţa şi Ministerului Turismului.
Offf... câte "din astea" am pute face... E o veche durere a mea - aceea că timpul nu-mi ajunge fizic să mă implic şi în acest tip de acţuini (pe care mi le doresc F. mult)
Am în proiect, însă (de ceva timp, mult) înfiinţarea unui ONG AFA, iar acolo sper să se înscrie oameni cu mai mult timp decât mine... (pentru acest tip de demersuri şi pentru orice altceva considerăm că poate "împnge" înainte situaţia turistico-socialo-economică a diverselor regiuni)
@Admin: După ce, timp de 23 de ani, am avut propria firmă, acum mă cutremur (nu exagerez) la orice sugestie de înfiinţare a unei instituţii, indiferent de forma de organizare (ONG, asociaţie, club, societate comercială, PFA etc. etc.) E atâta bătaie de cap, atâta birocraţie, atâtea raportări de făcut... Cine să se ocupe?
Nu văd de ce, în forma actuală în care funcţionează comunitatea AFA, nu am putea face acest demers fără a ne complica prea mult existenţa. Ar fi vorba doar de redactarea unui text care să cuprindă, pe lângă neajunsurile semnalate de colegul nostru, şi o succintă prezentarea a AFA, ca să priceapă cei vizaţi că "au de-a face" cu o comunitate importantă atât din punct de vedere numeric, cât şi al influenţei exercitate pe piaţa de turism a României.
Părerea mea!
@Marius 72: foarte frumos. Nu odata am vrut sa merg la Colibita, dar starea drumurilor m-a oprit.
Si nu este o situatie singulara. Daca nu-i drumul, sunt conditiile de cazare, daca nu sunt acestea te lovesti de indiferenta oamenilor. de "buna crestere" a unor turisti (care vor cu tot dinadinsul fie sa aduca masina langa fereastra pensiunii, fie sa-si impuna gusturile muzicale la toti din jur, sau care cred ca au puteri nelimitate in tot ce inseamna zgomot, etc).
Subscriu la cele spuse de tine- dar oare avem atata putere incat sa fim ascultati? Care sunt "armele" noastre?
Si eu iau atitudine, dar in majoritatea cazurilor am ramas vorbind singura, caci nimeni din jurul meu nu ca nu au facut front comun cu mine, dar nici macar nu am vazut ca sunt de partea mea. La Slanic vei vedea ca nu este in statiune nici o cofetarie. Si cui ii pasa?
Daca discutam la Slanic aspectele propuse de tine, vin si eu cu una: pe afisul cu "localitate fara criminalitate" sa adaugam "si fara cofetarie"
@Elissa: Poate se gândeşte cineva şi ne face o surpriză cu nişte poale-n brâu!
@Marius 72: Un articol scris cu talent, frumos, pe care-l poți socoti o lectură de seară, liniștitoare. Iar fotografiile... Sunt minunate, se cunoaște că-ți place să imortalizezi locuri și lucruri deosebite (apropos: ce ziceai de Alpi? N-am fost prin zonele alea, am văzut în schimb destule poze de acolo și comparându-le cu cele prezentate de tine, și nu numai, se poate vedea că munții noștri nu sunt cu nimic mai prejos.)
Citind despre cum sunt amplasate pensiunile acolo am avut un deja-vu amintindu-mi de celebra stațiune Rânca, unde tot așa este construit haotic, după cum au vrut mușchii proprietarilor. Mare păcat că avem printre noi și destule specimene care-și bat joc de tot ce-i înconjoară, dar și de noi.
Propunerea cu lansarea unei discuții, la Slănic, pe o temă generală despre servicii proaste în turismul nostru, o consider de toată lauda și subscriu cu drag la ea.
Drumuri bune (nu ca cele de la Colibița) și excursii frumoase!
Felicitari pentru articol și fotografii!
Am avut parte de o lectură frumoasă la prima oră!
Am auzit și noi de faptul că nu se poate ajunge in plimbare in jurul lacului.
Sper să se rezolve cât mai curând problema cu îngrădirea accesului în jurul lacului și să ne bucurăm și noi de frumusețea acelor locuri.
Călătorii plăcute!
@Mitica49: Referitor la Ranca, dupa mine este un loc superb, am petrecut un sejur de iarna minunat acolo, dar nu o pot considera statiune. Si asta din cauza faptului ca mi s-a parut "fara cap si fara coada", o crasa lipsa de orice plan de amenajare sau viziune urbanistica. Multe vile construite fara respectarea unui plan, multe dintre ele deja in paragina. Te doare sa constati astea in locuri atat de frumoase...
@Marius 72: Intenția mea a fost să scriu "celebra stațiune Rânca", adică cu ghilimele, pentru că modul în care s-a construit, și aici, este o bătaie de joc față de minunățiile ce le oferă peisajul din zonă, inclusiv plimbarea pe "Drumul Regelui" - Transalpina.
Salut si felicitari pt. pozele reusite.
Spui undeva in text; Fiecare proprietar a construit unde a vrut, cum a vrut, a îngrădit cât a vrut astfel încât turiştii nu au acces la marginea lacului!!
Nu doresc si sper ca dintr-o intrebare simpla, sa nu ajungem iarasi la discutii fara sfirsit dar m-ar interesa sincer, la ce te referi cand spui cele de mai sus. Sa inteleg ca respectivii au construit fara aprobare, fara avize, asa de capul lor, eventual doar cumparind terenul de la fostii propietari?
In decursul diminetii, pe alt fir de discutie, am dezbatut problema bonurilor fiscale si am fost constrazis vehement. Ca nu se poate... ca si in alta parte nu e mai bine, s. a. s. m. d.
Nu pot sa cred ca in ziua de azi inca e posibil sa-ti infingi traista unde te taie capul si sa incepi cu betonatul. Pt. ca, in cazul in care faci asemenena acuzatii (fara probe) risti sa ajungi la bani marunti.
@Michaell: Salut! Când făceam referire la cele menţionate de tine aveam în vedere lipsa totală de implicare a autorităţilor în implicarea unui plan urbanistic obligatoriu a fi urmat de proprietari şi nu la cei care au construit - cum ai înţeles tu - fără a avea acte.
Ca să îţi dau un exemplu, am petrecut 10 zile la un prieten în Franţa şi mi-a făcut cunoscut, printre altele, că la un moment dat a solicitat primăriei locale autorizaţie de construcţie pentru extinderea casei. Arhitectul contractat pentru plan a aşteptat un document din partea celor responsabili cu urbanismul în care era menţionat clar şi strict ceea ce putea face: câţi metri să se înalţe, câţi metri să o poată extinde în lateral şi în spate, culoarea ce urma să fie folosită la zugrăvit - nu posibile culori, ci menţionat obligatoriu una!! -, materialul ce poate fi folosit la construcţie, plus altele. Nimeni nu face acolo ce vrea, ci doar ce i se permite. Te încadrezi în nişte limite clar trasate.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Ozon... pierdut! — scris în 06.09.24 de Mariana Popa din MOINESTI
- Aug.2023 Lacul Colibița – peisaj natural și mult antropic — scris în 10.09.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Adevarul despre lacul Colibita — scris în 19.08.22 de ux126802 din BISTRIţA - nu recomandă
- Jan.2022 Pe poteci spre sufletul tău — scris în 06.02.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Colibița sau... marea de la munte — scris în 04.07.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Dezamagire — scris în 07.08.20 de ux116652 din BAIA MARE - nu recomandă
- Jun.2020 De la Colibita la Taul Zanelor — scris în 29.06.20 de cata2106 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată