Aliki – încărcat de istorie și frumusețe

TIPĂREȘTE

Și despre Aliki s-a scris atât de mult, încat s-au tocit tastaturile, dar nu te poți abține să nu scrii despre asta când vezi de sus întinderea de apă.

Am pornit spre Aliki devreme, fiindcă știam, din anii trecuți, că locurile pe șezlong sunt limitate și că plaja se aglomerează rapid. Așa că am ajuns acolo printre primii și am avut privilegiul să ne alegem locurile de relaxare.

Tavernele au spațiile lor de plaja ocupate cu șezlonguri, așa că ne-am orientat spre capătul plajei unde, în schimbul promisiunii că vom lua masa acolo, ne-am bucurat de șezlonguri gratis. Bineințeles, dacă dorești, poți să comanzi cafea, suc, apă, în general orice, iar plata se poate face la masă, când mănânci.

Ne-am trântit echipamentele de plajă și ne-am hotărât să explorăm puțin locul. Pe măsura ce înaintezi spre vechea carieraă de marmură, nu poți să nu rămâi plăcut impresionat de irizările multicolore ale apei. La orele prânzului, vasele staționate în golf îți dau impresia că acestea plutesc deasupra apei.

Am urcat ușor spre promontoriu, de unde se văd urmele exploatării de marmură, spălate din când în când de valuri. Se spune că monumente importante ale Romei antice au fost realizate din marmură de Thassos, renumită pentru albul strălucitor. La Aliki, exploatarea marmurei s-a făcut timp de aproximativ 14 secole, iar transportul se făcea cu corăbiile direct spre Roma. Între timp, exploatarea marmurei a fost abandonată, dar urmele tăierii ei se văd și astăzi. Personal, îmi place să cred că blocurile de marmură continuă cu mult în adâncime, dar în trecut nu exista tehnologia extracției subacvatice.

Drumul continuă cu un urcuș lejer spre vârf, de unde se poate vedea marea în spendoarea ei. La fel ca la Giola, și aici există mici piscine naturale, pe care eu le-am numit jacuzzi de marmură, din cauza mărimii lor, și la care accesul este aproape imposibil. Ajunși în vârf, poteca începe să coboare spre situl arheologic aparținând perioadei romane. Trecem pe lângă vechea cazarmă, apoi pe lângă vechea exploatare de marmură din interior. Cărarea ne duce spre vestigii ale perioadei antice și se termină într-o livadă de măslini. Ieșirea din traseu se face printr-o poartă imensă, care dă drept în taverna Beautiful Alice.

Reveniți la locurile noastre, am savurat un pahar cu suc apoi ne-am relaxat în apă. La orele dimineții am fotografiat crabii ieșiți la soare și am construit o mică piramidă din pietricele pentru a observa mareea. Accesul în apă este relativ ușor, iar apa este adâncă treptat, astfel încât orice persoană se poate bucura de răcoarea mării.

Încet și pe neașteptate, a sosit și ora mesei. În prima zi, ne-am aventurat la terasa Beautiful Alice. Mâncare bună, servire bună, însă atitudinea patroanei ne-a cam stricat cheful. A doua zi ne-am dus să mâncăm la terasa Leonidas, unde totul a fost impecabil. Pentru cei cărora le place gastronomia locală, le recomand ca aperitiv chiftelele din caracatiță și nu vor regreta. În general, recomand bucataria locală, pentru că acasă nu se vor întâlni cu aromele specifice Greciei. Prețurile, ca peste tot în Thassos, sunt aproximativ la fel, dar fiecare restaurant are propriile condimente, arome și moduri de pregătire a mâncării.

Sunt foarte multe de povestit, iar eu am încercat să rezum atât cât m-am priceput. Restul vă las pe voi, dragii mei, să descoperiți noi aspecte și noi aventuri în Insula de Smarald.

---

VIZUALIZĂRI: 1666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI