Portul viitorului

TIPĂREȘTE

În timpul excursiei prin Tokyo știam că nu puteam să ratez excursii prin apropiere: Kamakura, cu celebrul Daibutsu și Hasedera, Nikko cu ale ei temple și pagode scoase din altă poveste parcă, și Yokohama, care mai nou este considerat ca făcând parte din Greater Tokyo Area. Metropola cu cea mai mare economie din lume, așa se laudă Wikipedia. Și pe bună dreptate!

În Yokohama ajungi repede din orice stație majoră. Cel mai repede și scump ajungi cu shinkansenul, 15 minute din Tokyo Station până în Shin Yokohama. Am luat Tokyo Toyoku Line din Shibuya, 25 de minute și 270 de yeni. Sunt două stații principale, Yokohama și Shin Yokohama, la ultima oprește shinkansenul, însă prima este mai centrală. Dacă aveți o zi întreagă pentru Yokohama, puteți merge la pas prin toate zonele.

Minato Mirai înseamnă Portul Viitorului și parcă prevestește cursul acestei țări. Acesta a fost primul obiectiv pe listă, cu numeroase stopuri de-a lungul canalelor de apă și podurilor suspendate. În total, cred că am făcut aproape 30 de minute cu poze și timp de oprire. Sinceră să fiu, parcă tot orașul este un mini port, căci nu poți scăpa de apă nici dacă ai vrea.

În port nu ai cum să ratezi parcul de distracție - este mic și cochet, cu un număr rezonabil de oameni și de atracții. Nu se plătește intrarea în parc, ci fiecare atracție dorită în parte. Orientativ, prețurile porneau de la 300-500 de yeni pentru atracțiile copiilor, iar cele pentru oameni mari ajungeau la 800. Nu-mi amintesc să fi fost vreuna peste o mie de yeni.

O roată imensă ce se învârte lin, un roller coaster pentru copii, un „diving coaster” pentru adulți care te aruncă sub pământ, diferite curse cu mașinute și multe alte activități child friendly. Sunt opțiuni de a lua masa și câteva streetfood.

Pentru amatorii de zgârie nori, există tot în port și un Sky Garden Observatory - o mie de yeni, 273 de metrii.

După port am pornit spre Red Brick Warehouse (akarenga în japoneză, pe plăcute este indicată numai această denumire). La sfârșitul perioadei Edo, după ani întregi de izolare, Japonia și-a deschis porțile prin Yokohama, iar această cladire (sunt două de fapt!) s-a construit pentru a facilita comerțul. Mai multe despre istorie aici: yokohama-akarenga.jp/en/history.

Lângă este și oceanul și o imensă zonă de relaxare. Parcuri, alei, flori, băncuțe. În port e ancorată și o navă de mari dimensiuni care-ți fură ochii, pare un Titanic mai rezistent. Să tot stai în port.

Pe seară am luat-o spre China Town, cel mai mare din Japonia. Mai există alte două, în Kobe și Nagasaki. (Cu puțină inspirație scriu și niște impresii separate numai despre astea trei China Town). Dacă cel din Kobe era mai degrabă mic, cel de aici impresiona în primul rând prin mărimea lui. Aproape un cartier în sine, păzit de patru porți în puncte cardinale.

Mâncare chinezească la greu, dar și suveniruri, haine, mirodenii și multă îmbulzeală (ați văzut vreodată un China Town gol? eu încă nu). Puteți încerca diverse preparate de streetfood chinezesc sau un all you can eat pentru mai putin de 2000 de yeni. La fiecare două minute era o vitrină în care atârnau rațe, „ghicitori” care îți citeau în palmă (aveau mult succes la japonezi, să știți) și artiști ce desenau modele tradiționale.

În note de mirodenii și lampioane roși s-a încheiat ziua petrecută în oraș. Am luat metroul din cea mai apropiată stație spre Yokohama Station, iar de acolo încă un tren pentru inima Tokyoului. Dacă e să o iau la bani mărunți, aș sta mai degrabă în Yokohama decât în Tokyo - același confort, trai ridicat de viață la mai puțină aglomerație și mai multă apă. Cele două orașe se aseamănă cât să le poți numi un conglomerat de top mondial, însă se observă aerul mai liniștit pe care-l dă oceanul Pacific.

---

VIZUALIZĂRI: 1932 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI