Volterra, locul unde sufletul mi-a ramas captiv

TIPĂREȘTE

Ma uit cu nedumerire la pagina alba din fata mea care de buna vreme se tot incapataneaza sa ramana libera de cuvinte. Amintirile, sentimentele, senzatiile dau navala atunci cand evoc calatoria in Volterra si totusi slovele se impreuna atat de greu in incercarea de a-mi asterne pe hartie impresiile. Poate pentru ca mi-a ramas inima inca hoinarind pe strazile din Volterra, prinsa pentru totdeauna in atmosfera de poveste a orasului etrusc, iar sufletul se dezvaluie anevoios intr-un articol de calatorie.

Am sa incerc totusi, atat cat ma ajuta cuvintele, sa va impartasesc o particica din bucuria pe care am avut-o vizitand acest oras aparte.

S-a scris putin despre Volterra si pe nedrept as spune pentru ca istoria sa este mai veche decat a multor orase similare care au devenit intre timp puncte de atractie turistica. Pe de alta parte cred ca tocmai asta este marele avantaj al Volterrei, lipsa “celebritatii”. Orasele despre care au curs rauri de cerneala si care sunt trecute drept must-see in toate brosurile turistice atrag inevitabil comercianti de toate soiurile, harmalaie, targuri, prostul gust, hoti si cersetori, iar turistii se ingramadesc ca la promotiile de tigai. Citadele, altfel frumoase, se transforma incet, prin afluxul mare de vizitatori de toate natiile si categoriile intr-un fel de “Balci al desertaciunilor”. Nu este insa si cazul Volterrei.

Nefiind asaltata de turisti, nu veti gasi aici tarabe sau targuri in centrul istoric, exista doar magazine la parterul caldirilor, nimic ostentativ, doar comercianti seriosi, cu marfuri traditionale si de buna calitate.

Adevarat ca orasul nu este spectaculos prin obiective turistice, nu are turnuri unicat ca San Gimignano, nici domuri grandioase ca Milano sau Siena, cu alte cuvinte nu are nimic din ceea ce nu ati putea vedea in alte orase. Volterra este frumoasa prin ea insasi si mai ales prin atmosfera de bun-gust pe care o veti intalni aici. As putea spune ca destinatia este una elitista care se adreseaza cunoscatorilor si celor care, satui de vacarmul zonelor turistice aglomerate, vor sa simta ambianta unui oras etrusc cu magazine dichisite si restaurante de buna calitate. Pentru ca nu se face shopping si pentru ca nu are puncte de interes foarte cunoscute cu care sa te poti “lauda” la finele excursiei, nu veti intalni aici acea categorie de turisti care “bifeaza” locurile celebre asa cum bifezi cumparaturile de pe lista.

Volterra este un oras medieval bine conservat, frumos, elegant, putin aglomerat, care emana rafinament si bun-gust dar care pastreaza totusi vie traditia si subtilitatea bucatariei toscane si a vinurilor de calitate.

Volterra este orasul barzilor din vechime, al artistilor, al sculptorilor in alabastru si al scriitorilor care s-au simtit inspirati de aerul misterios al orasului.

Magazinele aflate la parterul cladirilor intregesc foarte bine atmosfera, exista magazine cu produse traditionale, magazine de vinuri, anticariate si multe, foarte multe magazine cu obiecte de arta din alabastru. Nimic de proasta calitate, fara kitsh-uri si tarabe.

Restaurantele, oh, restaurantele sunt absolut minunate! Care mai de care se intrec in preparate autentice toscane cu retete pastrate din mosi-stramosi si care te imbata inca din strada cu aroma extrem de imbietoare. Bucataria toscana este o nebunie de gusturi si arome, greu de descris in cuvinte.

Sperand ca am reusit sa va introduc in atmosfera incantatoare a Volterrei, in cele ce urmeaza am sa va descriu putin orasul si am sa va povestesc despre vizita noastra aici.

Scurt istoric

Volterra este unul din cele 12 orase ale etruscilor, locuitorii Toscanei in perioada preromana. Din acea perioada s-au mai pastrat zidurile, foarte bine conservate, care imprejmuiesc centrul orasului. Primele dovezi arheologice ale necropolei dateaza din secolul al X-lea i. e. n., iar prima atestare documentara este din secolul al VIII-lea i. en. De atunci orasul a fost locuit continuu pana in zilele noastre, fara sa fie demolat vreodata si fara reconstructii majore, din temelii. In secolul al III-lea a fost infrant de romani devenind astfel “municipium”. Din perioada romana se pastreaza Teatrul Roman (sec. I i. e. n.), baile romane (sec. al IV-lea e. n.), forumul roman si fantana romana.

De-a lungul Evului Mediu orasul a fost episcopat, a fost apoi cucerit de florentini si s-a aflat buna vreme sub controlul familiei Medici. Mai tarziu a facut parte din Marele Ducat al Toscanei.

Asezat pe un deal la 540 la metri desupra marii, orasul se afla la o distanta de 70 de km de Florenta, 47 km fata de Siena si la 63 km de Pisa.

Plecand din San Gimignano am observat ca pe masura ce avansam catre Volterra, peisajul se schimba, locul dealurilor inverzite fiind luat incet, incet de un peisaj ceva mai arid in care predomina roscatul. Aveam sa aflu mai tarziu ca dealurile din jurul Volterrei sunt metalifere, gasindu-se aici din belsug, inca de pe vremea etruscilor, cupru, plumb, argint si zinc. Se pare ca in vechime existau si mine de sare.

Orasul este recunoscut si pentru extragerea si prelucrarea alabastrului.

Cum ajungi in Volterra

Cele mai apropiate aeroporturi sunt in Pisa si in Florenta. Nici cu trenul nu este foarte simplu, desi orasul are gara, aceasta se afla cam la 10 km de centrul orasului. Garile cele mai apropiate sunt Cecina si Pontedera iar de acolo va trebui sa luati autobuzul catre Volterra. Am inteles ca exista si un autobuz de la Siena dar nu prea v-as sfatui sa folositi varianta asta. Cel mai comod este cu masina personala (sau inchiriata).

Exista 7 porti de intrare in oras si cam tot atatea parcari de jur imprejurul orasului vechi. Principala poarta, acolo unde opresc si autobuzele, este Porta all’Arco.

Noi am dat roata orasului in cautarea unei parcari care sa fie cat mai apropiata de o poarta de acces. Am gasit una destul de libera care era la doar cativa pasi de intrarea in oras, spre deosebire de toate celelalte de la care aveai o gramada de urcat pana la zidurile cetatii. Ne credeam foarte destepti de solutia gasita si radeam in sinea noastra de cei care alesesera sa-si lase masina la capatul unei pante abrupte pe care erau obligati sa o urce inainte de a intra in oras. Foarte plini de noi si tantosi nevoie mare ne-am dat jos din masina si ne-am indreptat catre poarta. Nimerisem in fata portii Docciola unde exista si fantana cu acelasi nume, un loc foarte frumos dealtfel (vezi foto 2). Nu apucam sa ne bucuram foarte mult de “gaselnita” cu parcarea pentru ca imediat ce am dat coltul zidurilor de aparare am constatat ca noi eram de fapt fraierii, iar toti ceilalti care alesesera Porta all’Arco erau mult mai destepti si mai bine informati. Ne-am trezit asadar in fata unor trepte interminabile pe care a trebuit sa le urcam pentru a ajunge in citadela. Le-am si numarat ca sa stiu cu ce ma “laud” la intoarcerea acasa: 15 grupuri a cate 17 trepte fiecare. Faceti voi socoteala cate scari sunt ca pe mine ma ia cu lesin numai cand imi amintesc :). (vezi foto 3) Pe la al zecelea grup de trepte, dupa ce trecusem de la pas voios prin mers incet, mers foarte incet si ajunsesem la tarat pe coate, un mosulica, asa cam la 80 de ani, ma depaseste in ritm alert si, vazandu-mi fata, se opreste langa mine si se ofera sa ma ajute la urcat. Sa mor de rusine, nu alta, na ca la nici 50 de ani am ajuns babuta care trebuie ajutata sa treaca strada. Mi-am promis atunci ca imediat ce ajung acasa sa ma apuc de sport. Nu m-am apucat inca, poate de luni :).

N-am sa va descriu obiectivele turistice din Volterra, pe harta mea erau trecute vreo 55 si bineinteles ca nu le-am vazut pe toate. Nici nu este timp iar multe dintre ele nu mi s-au parut atat de interesante ca sa merite efortul. Am sa va spun doar ca in Piazza dei Priori, piata cea mai importanta din oras, exista un centru de informare turistica de unde veti primi harti si o gramada de brosuri care va descriu in amanunt ceea ce aveti de vizitat. De aici, alegerea va apartine.

Am sa mentionez, foarte pe scurt, obiectivele care mie mi s-au parut interesante si pe care v-as sfatui sa nu le ratati.

Piazza dei Priori este cea mai mare si mai importanta piata. Fiind situata aproximativ in centru, este practic inima orasului medieval. Aici veti putea admira Palazzo dei Priori, astazi primarie (se pot vizita anumite sali) si Palazzo Pretorio al carui turn, foarte vechi, este considerat primul turn al orasului.

Domul sau Catedrala este situat in piata S. Giovanni, a doua piata ca marime si importanta din Volterra. In aceeasi piata puteti vizita Baptisteriul catedralei, o cladire octogonala, locul unde se savarseste taina botezului.

Palatul Viti - Via dei Sarti, un frumos palat datand din secolul al XVI-lea.

Muzeul Torturii - Piazza XX Settembre. Aici a intrat doar sotul, eu ma saturasem de atatea orori la muzeul din San Gimignano. Am observat ca in fiecare oras medieval exista un astfel de muzeu, chiar si in Sighisoara.

Muzeul alabastrului se afla in turnul palatului Minucci, langa pinacoteca de pe strada Via dei Sarti. Veti putea vedea aici uneltele si metodele folosite pentru escavarea alabastrului de la etrusci si pana in secolul XX.

Foarte interesante mi s-au parut cele doua situri arheologice din Volterra. Primul este situat in afara zidurilor cetatii, in partea de nord, langa Porta Florentina. Este un teatru roman datand din secolul I i. e. n... In spatele teatrului se afla ramasitele unei bai romane din secolul al IV-lea e. n. si o mica parte a ceea ce a fost un Forum Roman. Interesant este ca in perioada Evului Mediu teatrul era complet ingropat, aici functionand groapa de gunoi a orasului. Abia in anul 1951 a fost scos la lumina prin sapaturi arheologice.

In partea opusa a orasului, in Parcul Fiumi, este al doilea sit arheologic, asa numitul “Acropoli Etrusca”, un loc in care puteti vedea zidurile unor temple etrusce din secolul al VI-lea i. e. n. Situl este situat in cel mai inalt punct din Volterra, oferind totodata o minunata panorama asupra zonei.

Cisterna romana este chiar langa templele etrusce si este o constructie romana care servea drept depozit de apa potabila a orasului. La suprafata are forma si marimea unei fantani obisnuite. Se coboara practic in aceasta pe niste trepte spiralate din fier. La aproximativ 9 metri adancime se deschid doua sali mari, sprijinite de coloane in care, pe vremea romanilor, se depozita apa potabila. Desi nu sunt claustrofoba, nu am putut sa cobor mai mult de jumatate din drum, apoi m-am intors. Deh, nu este tocmai de colea sa cobori intr-o fantana. Sotul meu a mers pana la capat.

De mentionat ca aveti nevoie de un singur bilet pentru toate cele trei situri (5 euro/adult).

De cealalta parte a parcului arheologic Fiumi se afla Fortezza Medicea, o fortareata ce dateaza din secolul al XIV-lea. Pe asta v-as sfatui sa o vizitati doar... la exterior deoarece in prezent functioneaza aici o... inchisoare de maxima siguranta. Se poate totusi vizita, dar numai o mica parte a cladirii si doar cateva zile pe saptamana. Interesant este ca functioneaza aici un restaurant unde lucreaza detinutii, sub stricta supraveghere. N-am avut curaj sa intru.

Stiu ca pare mult de cuprins intr-o singura zi, in realitate Volterra este un oras mic si se ajunge foarte repede de la un obiectiv la altul. Adevarat, noi am stat doua zile.

Ne-am mai plimbat pe stradutele inguste, am intrat in cel putin jumatate din magazinele de alabastru si absolut in toate magazinele cu produse traditionale de unde am cumparat in nestire de la spaghete, condimente, prosciutto, branzeturi si pana la vin. In general nu facem shopping in concediu, nici macar nu intram in magazine sa cascam gura, ni se pare pierdere de vreme. Aici insa nu ne-am putut abtine. Am fi vrut, daca s-ar fi putut, sa luam acasa toata Toscana, atat de mult ne-a placut.

Retaurantele din Volterra sunt absolut senzationale, dar despre asta poate altadata pentru ca si asa m-am intins nepermis de mult pentru un singur articol.

---

VIZUALIZĂRI: 4070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI