Vidin - în Bulgaria, la nord de Dunăre

TIPĂREȘTE

Nu, în titlu nu s-a strecurat o greșeală! Ne-am obișnuit să spunem că bulgarii sunt "vecinii noștri de la sud de Dunăre" sau că facem o călătorie "la sud de Dunăre, în Bulgaria", dar… Situat la capătul ultimei cotituri pe care o face Dunărea în cursul ei, Vidin - cel mai nord-vestic oraș din Bulgaria - este unicul oraș din țară care se află la nord de Dunăre.

Când ne-am hotărât să facem o călătorie în Bulgaria, la nord de Dunăre, nu ne-am gândit la poziționarea pe hartă a orașului Vidin, ci la obiectivele cu care această veche așezare își întâmpină oaspeții. Dorința de a vedea Fortăreața Kaleto și stâncile Belogradchik aflate nu departe de Vidin, a fost determinantă în alegerea zonei de nord-vest a Bulgariei, mult mai puțin asaltată de turiști. Noul pod Calafat - Vidin a fost și el o tentație. Nu-l văzuserăm decât în poze, așa încât cu o sumară documentare preliminară, iată-ne la drum!

În afară de o abatere la Băilești pentru a vizita Casa memorială Amza Pellea, drumul prin România - de la București la Calafat - a decurs normal. La punctul de frontieră și la trecerea pe pod, liniște mare. Doar câteva TIR-uri și noi, cu singurul autoturism. Sezonul turistic și exodul către Grecia încă nu începuse.

Am achitat taxa - 27 lei, am trecut Dunărea pe cel mai nou pod, iar după câțiva kilometri de șosea foarte bună, am intrat în Vidin. La prima stație de carburanți LUKOIL, după ce am achiziționat vigneta, am continuat pe Str. Țar Simeon Veliki, apoi pe Str. Bdin până la Hotel Bononia unde ne rezervaserăm cazarea.

Pentru cei care - în trecere spre tărâmuri de vacanță mai ademenitoare - vor dori să facă un popas la Vidin, în cele ce urmează voi scrie câte ceva despre cele văzute de noi acolo.

Faleza Dunării și parcul care se întinde în lungul fluviului sunt locuri care atrag în aceeași măsură pe turiști și pe localnici. Pe malul românesc, dincolo de ape, vezi parcul și plaja de la Calafat, iar podul cel nou legând malurile, se profilează frumos la o depărtare convenabilă pentru a fi fotografiat. Porțiuni din zidurile vechiului oraș, acum năpădite de ierburi înalte, ies la iveală ici și colo.

Cetatea Baba Vida situată chiar pe malul Dunării, este unul dintre cele mai remarcabile monumente ale arhitecturii medievale din Bulgaria. Înălțată pe la începutul sec. X, cetatea a fost o fortăreață de frontieră, cu rol de supraveghere, dar și reședință princiară. Se spune că numele Baba Vida provine de la numele unei prințese care, rămânând nemăritată, ar fi poruncit construcția acestei fortărețe pentru a fi în siguranță la bătrânețe. Cuvântul turcesc "baba" - bătrâna, a dat numele fortăreței.

Perioada cea mai înfloritoare a cetății a fost sub domnia țarului Ivan Strațimir are a refăcut-o și a extins-o stabilindu-și acolo reședința. În 1396, în urma campaniei antiotomane condusă de Sigismund al Ungariei (încheiată dezastruos cu bătălia de la Nicopole), cetatea Vidinului a fost cucerită de otomani fiind transformată pentru multă vreme în garnizoană, depozit de arme și închisoare. Spre sfârșitul perioadei de dominație turcească, Osman Pazvantoğlu - căpetenia otomană care conducea zona Dunării inferioare, și-a stabilit sediul în cetate.

Astăzi, în mare parte restaurată, conservată în formele inițiale, Cetatea Baba Vida este principala atracție turistică din Vidin. Ne-am plimbat de multe ori pe lângă zidurile înconjurate de șanțul de apărare lat de 12 m și adânc de 6 m. Zidurile și meterezele înierbate, cu frumoase priveliști spre Dunăre și spre malul românesc, constituie un minunat cadru pentru o plimbare romantică.

Cu mențiunea că lângă cetate, într-o clădire sobră, din piatră brută, se află un muzeu adăpostind vechi fragmente de piatră și sarcofage, în parc - pe aleile umbroase - poți vedea mai multe statui și lucrări de artă. Mergând către centrul orașului, destul de aproape de cetate, pe Str. Baba Vida, privirile îți vor fi atrase de o clădire pe cât de frumoasă pe atât de părăginită - sinagoga.

Vorbind despre orașul Vidin, trebuie să amintesc și despre ceea ce foarte optimist a fost denumit "triunghiul toleranței". Acesta este format din trei centre de rugăciune, foarte diferite, situate relativ aproape unul față de celălalt - Sinagoga, Moscheea și Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae.

Sinagoga a fost construită în 1894 din donațiile comunității evreiești (care a dăinuit în oraș mai mult de 500 de ani după sosirea sa din Spania, în sec. XV). Sinagoga din Vidin a fost a doua ca mărime din Bulgaria (după cea din Sofia). Decorată cu o combinație de forme arhitecturale clasice și vechi simboluri ebraice, clădirea înaltă, cu vitralii, era una dintre cele mai frumoase din oraș. În zilele noastre, Sinagoga de la Vidin este o ruină și nici măcar nu mai are acoperiș. Evreii au abandonat-o plecând în Israel. Prin anii '70, a fost elaborat un plan de restaurare a clădirii, dar lucrările (începute în 1983) au fost întrerupte de evenimentele din 1989 și nu au mai fost reluate. Acoperișul fusese înlăturat și așa a rămas până în prezent, fapt care a dus la degradarea și mai accentuată a construcției. Am citit că în anul 2009 Organizația Evreilor din Bulgaria - "Shalom" - a transferat Ministerului Culturii dreptul de proprietate asupra clădirii și că în prezent se intenționează restaurarea și transformarea ei într-un complex muzeal numit Jules Pascin (1885-1930), după artistul evreu născut în Vidin. Deși planuri există, în afara unei îngrădiri cu plasă de sârmă și a două plăci montate pe ziduri, nu am remarcat începutul nici unei lucrări de reparație.

Moscheea și Biblioteca Osman Pazvantoğlu nu știu dacă se pot vizita. Am trecut pe lângă ele, le-am admirat și le-am fotografiat prin gardul de fier. Poarta era încuiată și nu am văzut expus nici un program de vizitare. Citisem că Biblioteca - acea clădire pătrată, cu cupolă, a fost dedicată mamei guvernatorului otoman Osman Pazvantoğlu.

Moscheea - o clădire din piatră, tipic orientală, are în vârful minaretului nu o semilună așa cum se obișnuiește la astfel de construcții, ci o inimă așezată invers. De ce a făcut pașa acest lucru, nu se știe cu precizie. Unii spun că este un semn al nesupunerii sale față de Înalta Poartă, alții că este un simbol al armatelor sale, iar alții spun chiar că ar fi semnul iubirii pentru poporul bulgar.

Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae - a doua ca mărime și importanță din oraș, este situată lângă parc, în curtea unui complex religios care mai cuprinde Biserica Sf. Pantelimon (1634), Mausoleul lui Antim I - exarh al bisericii bulgare (1934), Clădirea Mitropoliei din Vidin (1924) și o Școală preoțească (1926).

Biserica Sf. Nicolae a fost construită în 1926-1930, are trei naosuri și o singură absidă. O cupolă robustă deasupra turlei cu ferestre arcuite face ca sfântul lăcaș să fie vizibil de la mare depărtare. Chipul Sf. Nicolae executat în mozaic este plasat în nișa din partea de sus a intrării sudice.

Și pentru că am ajuns la lăcașuri sfinte, amintesc tot aici Biserica Sf. Pantelimon și Biserica Sf. Parascheva, ambele ctitorite de Matei Basarab (care avea vechi legături de rudenie cu dinastia bulgară), precum și Biserica Sf. Dumitru din Salonic - catedrala orașului. Aflându-mă în Vidin, firesc, am fost preocupată să descopăr cele două biserici - ctitorii românești. Prin gard, abia am văzut Biserica Sf. Pantelimon - cea mai mare dintre ctitoriile bulgărești ale lui Matei Basarab. Este pitulată în curtea complexului Mitropoliei, dar pentru vechimea ei este considerată monument național de interes turistic. Biserica Sf. Parascheva - sau Sveta Petka (sec. XVII), a doua ctitorie a domnitorului Matei Basarab, cunoscută și ca "biserica îngropată", se află pe Str. Cneaz Boris I, aproape de Krastata Kazarma. Fiind construită în timpul domninației otomane, are un aspect modest, este scundă (construită parțial sub nivelul solului) și nu are turlă. Se spune că bisericuța a fost renovată și are frumoase picturi interioare, dar noi am găsit-o încuiată și nu am văzut-o și în interior.

Catedrala Sveti Dimitar (Demetrius din Salonic) se află în centrul orașului, pe Str. Ekzarh Yosif I. Este o construcție măreață ale cărei turle verzi, rotunjite, se văd de departe profilându-se printre arborii înalți. Biserica a fost zidită în sec. XIX și are frumoase picturi, unice în lumea ortodoxă. Pe lângă scenele religioase, frescele întruchipează și pe eroii eliberării naționale a Bulgariei, fapt pentru care lăcașul a fost declarat monument de cultură de importanță națională.

Krastata Kazarma - Cazarma în formă de cruce, a fost construită în perioada 1798-1801 din ordinul lui Osman Pazvnatoğlu pentru folosința armatei sale. După obținerea independenței de stat, Krastata Kazarma a intrat în administrația armatei bulgare, iar în prezent este muzeu adăpostind secția etnografică a Muzeului "Konak". Am dat târcoale muzeului pe care l-am găsit închis, am privit zidurile albe, cu ferestre mici, aliniate pe două rânduri și m-am mulțumit cu câteva poze făcute grădinii și gardului de piatră de care stau rezemate mai multe cruci foarte vechi. Cazarma în formă de cruce se află la colțul străzilor Cneaz Boris I și Hadzhi Dimitar, vis-à-vis de modesta bisericuță Sveta Petka.

Tot în oraș, pe Str. Țar Simeon Veliki, se află Muzeul "Konak" găzduit de casa în care se spune că a locuit o vreme guvernatorul turc Osman Pazvantoğlu. Devenit muzeu al orașului în 1956, conacul este împânzit și la exterior de sarcofage și artefacte valoroase.

Sunt multe, foarte multe de văzut la Vidin. Trebuie doar să ai timp și dispoziție să le descoperi și să le cercetezi pe toate. În apropiere de Hotel Bononia cel care ne-a oferit găzduire, se află Muzeul de artă "Nikola Petrov" în spatele căruia se află Teatrul Dramatic - un edificiu datând din 1891. În piața centrală, în fața celei mai impunătoare clădiri moderne din oraș, se poate vedea Monumentul Eroilor - o frumoasă și foarte elaborată lucrare realizată în memoria celor care s-au jerfit în războaiele balcanice și în primul război mondial. Un grup statuar modern, situat în parcul de pe faleza Dunării, omagiază eroii căzuți în cea de-a doua conflagrație mondială. Aproape de Teatrul Dramatic, pe malul Dunării, se află Memorialul victimelor comunismului și Monumentul Eroilor căzuți în războiul din 1877-1878, iar în parcul central Statuia țarului Ivan Strațimir, precum și multe alte lucrări de artă.

Foarte mult mi-a plăcut Stambol Kapisi - Poarta Istanbulului, singura care a mai rămas din cele cinci porți ale vechiului oraș Bononia. Fiind aproape de hotelul care ne găzduia, firesc, am trecut pe lângă ea și am admirat-o de mai multe ori.

Concluzii

Vidin este un oraș frumos, curat, verde și foarte preocupat de conservarea vestigiilor istorice. Este un amestec de elemente datând din diverse perioade - romană, medievală (bulgărească și turcească), de după dobândirea independenței, dar și din zilele noastre. Dunărea, parcurile și spațiile verzi - pe lângă cele amintite - dau unicitate orașului.

***

Pentru că aici închei seria articolelor despre escapada noastră la Vidin, îmi permit să adaug ultimele concluzii.

Zona de nord-vest a Bulgariei stă cam prost la capitolul "Semnalizări", orientarea conducătorului auto fiind adesea anevoioasă. Un mare noroc pentru noi a fost Wi Fi free, pe zone, internetul fiind salvarea noastră în materie de orientare chiar dacă aveam o hartă cumpărată de la hotel și alte câteva extrase din internet, printate de acasă.

Întrebat care este direcția către Belogradchik, un păzitor-încasator de taxe de parcare, ne-a răspuns, apoi ne-a pretins 10 lei. Lei, nu leva!

În Belogradchik și chiar în Vidin sunt multe drumuri proaste.

La Vidin, terasele de pe faleză ofereau doar bere și băuturi răcoritoare. În mai, atunci când am fost noi acolo, în oraș multe restaurante erau închise. De asemenea, obiectivele turistice, în marea lor majoritate, au program cu pauză de prânz. Unele nici nu pot fi văzute în interior. Dar, una peste alta, Vidin și zona din jur merită vizitate.

---

VIZUALIZĂRI: 3457 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI