Muzeul Etnografic Vatra Dornei - un muzeu prețios, dar insuficient pus în valoare

TIPĂREȘTE

Aveam în plan vizitarea acestui muzeu etnografic în cadrul concediului petrecut în Bucovina. Din păcate Muzeul de Etnografie se înscrie în aceeași notă nefavorabilă pe care mi-a produs-o însuși orașul-stațiune, părere redată în articolul dedicat (vezi impresii). Se observă cu ochiul liber starea muzeului, modul învechit de expunere, amenajarea haotică/neglijentă a câtorva săli, vitrine destul de prăfuite, lipsă de personal, dar mai ales lipsa fondurilor bănești, bugetul oferit de autoritățile locale fiind probabil minim. Am apreciat, bineînțeles pe lângă exponatele etnografice, pregătirea și pasiunea doamnei muzeograf M. D., vasta cultură etnografică permițându-i doamnei să ne vorbească ore întregi despre tradițiile și obiceiurile populare. Și am stat destul timp ascultând interesantele expozeuri!

Instituția muzeală se află pe str. Mihai Eminescu nr. 17, la parterul clădirii în care se află și Primăria municipiului Vatra Dornei. Programul de funcționare se desfășoară între orele 10.00-18.00, de marți până duminică. Prețul unui bilet este de 5 lei/adult, fotografiatul liber. Găsiți locuri de parcare contra cost chiar pe strada Mihai Eminescu – se poate plăti prin sms sau la automat.

Muzeul ființează din anul 1897 la parterul Palatului Comunal având de la început caracter preponderent etnografic, dar și piese istorice sau artistice, toate fiind colecționate și reprezentând Țara Dornelor. Din 1972 colecțiile de vânătoare și științele naturii au fost separate constituind o instituție muzeală de sine stătătoare.

Vizita. Găsim ușa muzeului larg deschisă – pentru vizitatori, dar mai ales pentru libera circulație a câtorva pisici care și-au găsit oblojire și hrană aici. Schimbăm politețuri cu doamna muzeograf care șade la o masă în sala principală a muzeului, plătim biletele și suntem îndrumați să începem cu sălițele din dreapta.

Civilizația tradițională din zona montană a Țării Dornelor este redată printr-o multitudine de obiecte din lemn și fier, ceramică, țesături de tot felul, costume populare deosebite, ouă închistrite, unelte și instrumente muzicale.

Primele trei camere reproduc interioare țărănești de la începutul anilor 1900, în care punctul central îl constituie cuptorul și vatra de foc. M-a copleșit explozia de culori a țesăturilor expuse în odăi și varietatea modelelor – câtă artă, câtă măiestrie! Ștergare întinse pe pereți, păretare și grindărașe, cergi, lăzi de zestre, piese utilizate în industria casnică a țesutului (vârtelniță, furci ș. a.), vase din ceramică și recipiente din lemn (covată, putină, doniță, cofe, linguri etc.), fiare de călcat, polițe de lemn ornamentate și blidare – pe toate le găsim în casele străvechi din zona Vatra Dornei.

Sala principală a muzeului ne prezintă în vitrine costume populare specifice fiecărei subzone etnografice: Dornelor, Humor, Rădăuți, Câmpulung. Costumele sunt grupate pe perechi – femeiesc și bărbătesc – cu piese de costum complete: acoperitoare de cap, cămașă, catrință/fustă/pantaloni, podoabe, încălțăminte. Multe din straie reprezintă costume de sărbătoare, altele aparțin huțulilor din zonă. Sunt foarte frumoase bondițele din blană și decorațiunile de pe cămeși.

În câteva vitrine din capătul sălii principale sunt expuse măști și costume de Anul Nou: capra, ursul, măști diferite de moși și babe, steaua. Câteva marionete reprezintă „alaiul caprei” – sunt drăguțe, dar neîngrijite, prăfuite.

În restul sălilor parcă se simte și mai mult lipsa organizării/împrospătării/amenajării/curățeniei: urmează sala ceramicii (vase de tip Kuty – de uz casnic ori decorativ), sala țesăturilor (o serie de ștergare de perete, năframe, un război de țesut, păretare și altele) și câteva colțuri/vitrine cu ouă încondeiate, obiecte din lemn sau os (coarne pentru praf de pușcă).

Concluzii. Câteva sute de metri pătrați concentrează o întreagă cultură populară specifică zonei Vatra Dornei, fie ea materială sau imaterială. Comori ale tradiției sunt adunate în acest muzeu etnografic, dar doar munca câtorva persoane, fără susținere și fonduri/investiții nu reușește să scoată la lumină acest „seif” în care stau închise comorile. Trebuie reamenajare modernă, valorificare la alt nivel, promovare de calitate. Altfel în acest „seif” vor intra tot mai rar vizitatori...

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1988 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI