Cu trenul prin India

TIPĂREȘTE

Citatele zilei sunt firește ale lui Mahatma Gandhi-

Omul bun este prietenul a tot ce trăiește; Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume; Nimeni nu mă poate răni, fără permisiunea mea.  

Cu trenul prin India o experiență autentică de călătorie.

La început am fost doar patru inși pentru această excursie. Încet, încet s-au mai adunat încă  doi, apoi încă doi pentru ca la final să fim în total nouă călători. Din acest motiv rezervările la hoteluri și biletele la tren, au fost luate separate. Am găsit eu ceva inadvertențe, care s-au remediat rapid de agentul din India.

Dar de ce vă spun toate astea? Ei bine  seara în Agra m-a abordat o doamnă din grup care mi-a spus că este o greșeală la biletele de tren, greșeală pe care nici io nu am remarcat-o. Noi din Agra trebuia să mergem direct spre Varanasi, iar biletele de tren erau din New Delhi spre Varanasi. Am întrebat șoferul care era cu noi, dacă știa că trebuie să mergem înapoi în New Delhi și mi-a confirmat că nu știa de acest lucru. Aici în Agra trebuia să ne lase seara la gară și să ne despărțim. Ei bine, vrând, nevrând a trebuit să găsim o soluție. Am vorbit cu agentul din India și mi-a spus că nu mai găsise bilete de tren din Agra și de aceea le-a luat din New Delhi. Vrăjeală din punctul meu de vedere, deoarece nici io, nici șoferul nu fusesem informați de acest lucru. Acu ce să mai zic? Era și greșeala mea că nu am verificat mai bine de-acasă biletele de tren. În fine bine că s-a rezolvat, chiar dacă am pierdut jumătate de zi de Agra.

După vizitele la Taj Mahal și la Fortul Agra despre care am scris anterior, tot am mai avut timp să ne ducă ghidul la un atelier de marmură să ne vândă tot felul de minunății. Le-am spus partenerilor de călătorie să nu cumpere de-acolo pentru că în oraș găsesc mult mai ieftin. Nu m-au ascultat și au luat o măsuță de marmură cu lumini  pe care au dat câteva sute de euro, pe care apoi am găsit-o în New Delhi la mai puțin de jumătate din bani. Atenție mari la ghizi, chiar dacă se dau prietenoși și spun că ne duc în locuri sigure ca să nu fim păcăliți de fapt este exact contrariul. I-a mai dus ghidul de mână pe câțiva să schimbe dolari și au schimbat la un curs mai prost cu 5% decât cel obținut de mine singur. Decât să vă lăsați pe mâna ghizilor mai bine vă descurcați singuri. Părerea mea.

După toate acestea ne-am luat rămas bun și am plecat spre New Delhi. Distanța nu era foarte mare, doar câteva sute de kilometri, drumurile erau destul de bune, doar că urma să ajungem la orele după amiezii în oraș și atunci este un trafic absolut infernal.

Noi aveam bilete la ora opt și jumătate seara, dar trebuia să ajungem în gară cu cel puțin o oră înainte, ca să ne orientăm. După o călătorie de câteva ore cu microbuzul am ajuns cu bine la gară. Ne-am luat la revedere de la Gwri, șoferul nostru super simpatic, singurul om care nu a încercat vreo clipă să ne păcălească. L-am omenit și pe el cu suma de 3 usd/zi de persoană, pentru toate zilele în care a stat cu noi, așa cum se procedează prin zonă. Apoi ne-am luat bagajele și ne-am dus la gară.

Aici mare nebunie ca la Gara de Nord. Biletele de tren fuseseră luate din timp. Am înțeles că se dau ca pâinea caldă, sigur din cauză de mulți călători. Opt dintre noi am prins bilete la cușete de dormit la clasa întâi, iar ultimul care s-a înscris a prins bilet tot la cușetă de dormit, dar la clasa a doua.  

Dar care era diferența!? Ei bine noi stăteam câte patru într-o cușetă, iar el avea paturi și pe stânga și pe dreapta, iar printre paturi se plimbau în voie alți călători.

Am găsit rapid peronul și ne-am pus pe așteptat. Ne-am pus toate bagajele în centru și am stat cu ochii pe ele ca pe butelie. Dar nu am avut niciun incident. Mai erau ceva turiști, dar foarte puțini. Majoritatea dintre cei care călătoreu cu trenul erau băștinași.

Trenul era tras la peron, dar ușile s-au deschis abia cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului. Aveam scris pe bilete și vagoanle și cușeta și locurile așa că a fost foarte ușor să ne găsim fiecare locul.

Sincer am avut ceva emoții cu această călătorie. Nu mai mersesem la cușetă de dormit nici acasă, dar tocmai aici în India. Toate îngrijorările mele s-au dovedit nefondate. Cușeta noastrî conținea două rânduri de paturi suprapuse li era foaret curate. Aveam și pernă și așternuturi și pătură.  Noi ne luasem de-acasă niște așternuturi în formă de sac de dormit de la Dedeman special pentru acest lucru. Eu nu am apucat să-l folosesc din pricina că nu intram în el. Așa că am folosit așternuturile lor și a fost foarte bine.

Bonus am primit fiecare și câte o sticlă de apă îmbuteliată. Ne-am făcut rapid paturile și ne-am băgat la nani. Nu aveam toți  loc în cușetă pe culoar din pricina spațiului insuficient și a bagajelor noastre, asta cu toate că patul de sus era rabatabil.

Chiar pe bilete scria că locurile sunt la cușetă cu aer condiționat. Era foarte bine asta, ca să nu transpirăm. Dar acest aer condiționat era setat la o temperatură incredibil de scăzută, de a trebuit să ne învelim cu păturile și să ne punem fesurile pe cap. Așa ceva! Nu știu de ce le place prin țările astea să facă o așa mare diferență de temperatură față de cea de afară!

Cam ăsta a fost singurul inconvenient al călătoriei cu trenul. În rest a fost destul de silențios, chiar am dormit bine, mai ales că nu am avut parte de comercianți care să încerce să ne vândă câte ceva. Chiar a fost liniște. Doar la început au venit unii care se ofereau să ne facă patul, dar am refuzat. Așa că în afară de nașul, nu ne-a mai deranjat nimeni.

Cei aproape 700 de kilometri dintre New Delhi și Varanasi i-am parcurs în vreo doisprezece ore. Trebuia să facem zece ore, dar vreo două ore ne-a ținut pe șine înainte de Varanasi.

Aici în Varanasi am mai avut un incident. Cum am văzut că scrie Varanasi am coborât din tren. Aici trebuia să ne aștepte o mașină de la hotel, ca să ne asigure transferal. Ieșim noi din gară și nimic. M căutat un nene cu o pancartă și nu era nimeni care să ne aștepte. Înghesuială ca-n India, știți cum e! Netl nu-mi mergea, așa că apelez la un prieten cu net, să-mi dea telefonul să-l sun pe șofer. Aveam un număr de contact al acestuia. După ce cu greu răspunde îi spun că-l așteptăm la ieșirea din gară. Ei îmi spune senin că nu are cum pentru că trenul nu a ajuns încă. Bă ești prost, băi ești nebun? Cum să nu ajungă dacă noi suntem în afara gării? El o ținea pe-a lui, noi pe-a noastră, asta până mi-a venit idea să-I fac o poză cu gara. De abia atunci s-a lămurit că eram cu ostașie înainte. Varanasi are două gări, dar nu știam, nici nu ne-a spus nimeni de asta, nici nu am citit nicăieri.  

Până la urmă s-a rezolvat și ne-a recuperate din gară și ne-a dus la hotel. Despre hotelul din Varanasi o să vă povestesc cu altă ocazie.

La întoarcere a fost mai bine. Am luat trenul din gara corectă. Acesta nu a mai avut așa mare întârziere. Eram avizați și de condițiile din tren care au foat mai mult decât decente așa că nu am mai avut nico problem. În New Delhi ne aștepta cuminte șoferul nostrum cel simpatico, Gwri. Ne-am îmbrățișat de parca nu ne mai văzusem de nu știu când și trecuseră doar două zile.

Cam asta fost exepriența noastră prin India la cușetă de dormit cu aer condiționat la calasa întâi. Sunt și trenuri ca-n filme, unde se călătoerște claie peste grămadă, unde la ferestre în loc de ferestre sunt gratii, dar asta este o cu totul altă experiență!

---

VIZUALIZĂRI: 332 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI