Prin Defileul Oltului, pana la Sibiu si Sibiel

TIPĂREȘTE

Despre Defileul Oltului si frumusetea peisajelor dintre Ramnicu-Valcea si Sibiu s-a scris mult si aici si-n alte parti, cu condee de scriitori, de ziaristi sau numai de amatori.

Eu vreau sa spun doar ca aceasta a fost de multe ori destinatia noastra atunci cand am vrut sa fugim de caldura si vacarmul prafuit al orasului.

Pe DN Ramnicu-Valcea - Sibiu, la 3 km nord de statiunea Calimanesti, poposim la Manastirea Cozia unul dintre cele mai autentice lacasuri ortodoxe, care va dainui in istoria si constiinta neamului atat prin vechime cat si prin valoare spirituala si artistica. Manastirea Cozia va aminti intotdeauna de Voievodul Tarii Romanesti Mircea cel Batran, cel care a ctitorit-o. Biserica mare adaposteste mormantul lui Mircea, dar si al maicii Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita spre apusul vietii.

In incinta, pe langa multe flori, pot fi admirate cele doua paraclise amplasate pe latura dinspre Olt si fantana cu bazin de piatra in forma octogonala din fata bisericii, aproape de coltul sud-vestic al pridvorului. Vizitand muzeul care gazduieste exponate deosebit de vechi si valoroase, de pe o terasa inchisa, se poate admira Valea Oltului si coasta muntelui cu drumul pentru camioane.

Vara si in special toamna, prin coloritul diferit al frunzelor, codrul si apele Oltului ofera imagini de neuitat. Aceleasi imagini pot fi vazute si trecand printr-un gang si coborand prin spatele zidului, pana langa rau.

Peste soseaua nationala care desparte in prezent proprietatea manastirii, pe deal, se afla cimitirul, clopotnita si Biserica bolnitei de la Cozia. Pentru valoarea inestimabila a picturilor murale ramase intacte, dar mai ales pentru gratia liniilor arhitectonice, biserica bolnitei a fost numita "giuvaerul secolului XVI de la Cozia".

Cozia veche si Schitul Sf. Ioan la Piatra sunt denumiri date ruinelor unei foste bisericute ale carei ziduri naruite inca se mai vedeau pana in 1986 la distanta de 1 km de Manastirea Cozia, spre Sibiu. Se presupune ca ar fi fost ctitoria lui Radu, tatal lui Mircea cel Batran, datand de la sfarsitul sec. XIII si inceputul sec. XIV.

Cu ocazia construirii hidrocentralei de pe Olt, ruinele Coziei vechi au fost integral conservate si inaltate pentru a nu fi acoperite de apele lacului de acumulare. In prezent, calatorul care zaboveste pe malul Oltului, este surprins descoperind pe locul fostelor ruine o mica biserica complet refacuta. Daca nu treceti in goana masinii si daca zaboviti in curtea sfantului asezamant, o inscriptie va va spune istoria acestor locuri.

Trecand barajul peste Olt si luand-o la stanga, pe langa casutele care-si asteapta chiriasii de weekend, puteti vizita Manastirea Turnu. La un moment dat, drumul ingust si pietros face dreapta pe sub un podet al caii ferate. Din acest punct se bifurca spre stanga un drum pietonal, o carare, pe care noi am preferat-o intotdeauna pentru cadrul natural. Masina ramane pe Valea Oltului, langa alte masini si oameni aflati la pescuit sau la plaja. Cararea urca lin printre gradini si stuparisuri in care vezi cate un calugar trebaluind.

Dupa intrare, biserica mica frapeaza prin delicatete si frumusete. In spatele acesteia se afla biserica mare (al carui plan a fost intocmit de arhitectul Anton Grigorievici Lapinscki, un polonez stabilit in tara noastra), care are un stil cu totul strain bisericii romanesti. Cu o pictura moderna, datorata aceluiasi artist, cladirea spatioasa, cu etaj, la fiecare nivel avand cate o biserica, are o cupola centrala, trapeza si camere de locuit.

In curtea manastirii se afla stancile si pesterile in care au salasluit cuviosii Daniil si Misail, primii vietuitori de aici.

Daca admirand meandrele raului urmati drumul prin Defileul Oltului pana la Sibiu si daca nu va atrage forfora citadina, continuati inca 20 de km pana la Muzeul de icoane pe sticla – Sibiel.

Crearea muzeului se datoreaza preotului Zosim Oancea sustinut de locuitorii din Sibiel si de donatori. La intrarea in sat, in cladirea aflata in curtea bisericii, se poate admira o bogata colectie de icoane execuate pe sticla de mesteri populari, precum si obiecte din gospodaria taraneasca traditionala din zona.

De obicei, noi facem aceste vizite intr-un weekend, cu cazare sambata noaptea la Pensiunea Dada. Asezata in spatiul ingust dintre sosea si Olt, in imediata apropiere a unei benzinarii, pensiunea are camere bune, curate, cu TV si balcon care ofera o frumoasa priveliste asupra Vaii Oltului.

Ni s-a intamplat ca in baie, de altfel pregatita pentru oaspeti, sa gasim doar un prosop. Semnalizand acest aspect, ni s-a raspuns, cu scuze, ca nu mai au. Am trecut peste moment pentru ca – precauti – luaseram de acasa niste prosoape mici pentru drum.

La restaurant, in cadru rustic, se poate servi o cina buna. Fac o mentiune speciala: Aici am mancat cei mai buni papanasi cu smantana si dulceata de afine. Portiile sunt mari, prea mari, dar preparatul deosebit si foarte aspectuos, face ca pe farfurie sa nu mai ramana nimic.

---

VIZUALIZĂRI: 4921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI