Mosela, mireasa Rinului german si perlele ei romantice

TIPĂREȘTE

MOSELA DE LA TRIER LA KOBLENZ

Valea Moselei, ca si valea Rinului, este chintesenta romantismului german, fiind o regiune binecuvantata de natura prin climatul bland si solul bogat.

Daca Rinul poate fi considerat ,,Regele raurilor germane'', frumoasa lui mireasa si regina e cu siguranta romantica Mosela (Mosel in germana), despre care un poet roman Ausonius spunea ca e ,,mai mare decat Nilul, mai racoroasa decat Donul, mai nobila decat Tibru''.

E o vale de 545 de km pornind de la izvor in Vosges pana se intalneste cu parintele ei Rinul, in Germania.

Eu intentionez sa prezint doar portiunea germana intre Trier si Koblenz, unde se afla doua orase bijuterii, orasele BERNKASTEL si COCHEM.

Am plecat din Trier spre Koblenz cu masina familiei in drum spre Olanda si am descoperit o noua fata a Germaniei, pe valea Moselei si Valea Rinului, ca o revelatie ce mi-a schimbat viziunea asupra acestei tari, pe care o percepeam ca rigida si sobra.

Valea Moselei, rau cu nume frantuzesc canta misterios si te seduce ca si sirena lui Lorelei de pe Rin sau te inspira ca pe Goethe sau Turner in tabloul sau,numit Mosela

Pe o distanta de peste 200 de km de la Trier spre Koblentz, raul a sculptat un peisaj unic ce iti taie respiratia, si te invita sa admiri pantele abrupte si verticale, impodobite cu vita de vie de unde isi trage seva, Rieslingul, regele strugurilor de multe generatii.

Raul e pigmentat cu vase albe ca niste lebede metalice ce plutesc lin cu turistii lor in croaziera, salutand, cand la dreapta cand la stanga, castele, ziduri, fortarete, sate.

Taram de mituri si legende, Mosela te cheama sa o descoperi, chiar daca clinchetul armurilor si copitelor de cai nu mai suna azi la poarta castelelor, iar trubadurii au tacut, in schimb oraselele si satele pitoresti se insira ca niste perle albe de-a lungul vaii.

Raul pare derutant si isi schimba directia, in timp ce serpuieste spre Koblenz si Rin. Uneori trebuie sa luam un ferry pentru a trece de pe o parte pe alta a raului, si ca intr-un parc Disney orasele si satele se schimba, avand niste nume pe care nu pot sa le pronunt.

. Mosela curge in meandre ca un sarpe albastru, se rasuceste si te plimba pentru a invinge obstacolele peisajului, in timp ce strugurii rad si se coc la soare sus pe pante.

BERNKASTEL, ORASUL LILIPUTAN CA UN BASM GERMAN

Am oprit masina in inima regiunii, la portile oraselui Bernkastel-Kues, cu aproape 8000 de locuitori, la jumatatea drumului intre Trier si Cochem.

Localitatea s-a dezvoltat in Evul Mediu si i s-a acordat titlul de oras in 1291, de catre regele Rudolf de Habsburg, Bernkastel insemnand literar, castelul ursului.

Oraselul mic are temperaturi blande, chiar mediteraneene si viticultorii locali te vor intampina cu deliciosul lichid auriu si aromat, cate un butoi sta chiar pe trotuar. invitandu-te in taverna sau restaurant.

De altfel i se spune si ,,oraselul international al vitei de vie si al vinului''

In 1905 orasul de pe malul drept s-a contopit cu satul KUES, de pe malul stang, ele fiind legate de un pod. Kues e satul unde s-a nascut Nicolae Cusanus (1401), un erudit, care a devenit ulterior cardinal si a influentat substantial dezvoltarea orasului.

Bernkastel e pentru mine o perla medievala, asezata subiectiv chiar in mijlocul siragului de margele. E vechi de 2000 de ani de istorie si e o adevarat SIMFONIE in piatra si lemn, avand o PIATA MEDIEVALA cu un ansamblu unic de case ascutite, frapant de colorate, vrand sa se etaleze, in culori calde, de roz, galbui si alb, ca niste felii de tort cu fructe proaspete..

Ghivece cu flori rosii ca si vinul impodobesc mandre obrazul german de piatra al cladirilor cu obloane verzi si barne de lemn minutios sculptate.

O plimbare pietonala in stil ,,Moselian'', este o experienta unica.

Casutele sunt dulci ca turta dulce, au frontoane si sunt acoperite pe jumatate cu lemn, oferind un peisaj autentic de basm german. Ma opresc ca si ceilalti turisti, in mare parte germani, in mijlocul scuarului si pur si simplu casc gura de admiratie.

Arhitectii timpului, se vede ca au fost bogati aici in orasul vinului auriu, de au decupat cu foarfeca dragostei un tablou feeric, ce asteapta sa-l agati in peretele cu amintiri. Scena de teatru a pietei si actorii ei, casele elegante si stilate striga sa le fotografiezi, intrarea e libera, fotografiati pe gratis, dar eu am luat cu mine din masina un aparat vechi.

Doamna ,,primarita '', o casa din 1608 isi flutura steagul si sta la sfada cu fantana SF Mihai, construita de Hoffman cel Batran in 1606, cerand un pahar cu apa, fiindca soarele toarce ca o pisica lenesa pe caldaram, la 25 de grade.

Si apoi doamna ,,primar'' se uita languros si pofticioasa dupa un ciorchine de strugure spre FANTANA URSULUI (Barren Brunnen) unde doi ursi sculptati in bronz stau in picioare, sprijinindu-se de un stalp de bazalt. Ursul e simbolul heraldic al orasului Bernkastel.

La o aruncatura de bat, intre doua stradute mignone, o casa ciudata pare sa se rastoarne, avand varful in jos, e deliciul turistilor si desertul doamei primar, il are zilnic pe masa daca deschide geamul, e o pivnita medievala.

SPITZHAUNSSCHEN (1416) e o casa tipica de viticultor local si sclipeste vicleana, complice in vazul lumii, invitandu-te sa bei un pahar...

Casa are parterul mai ingust decat etajul superior si e sprijinita de 3 console, avand barne de stejar. Pivnita de vinuri e sustinuta de blocuri de ardezie si la mansarda se stocau iarna proviziile. Am avut impresia ca e atat de fragila, ca sta sa se balanseze, din 1970 ea a devenit o taverna de vinuri.

Ma asez pe o bancuta si nu ma satur sa absorb simfonia cromatica a pietei, cu culori dulci si ametitoare. Piata e vrajita si traieste cred din respiratia turistilor si a aplauzelor lor mute.

Putin mai incolo pe Gestade intalnesti ,,Fantana Doctorului'' si o cladire care are pictata pe zid o legenda despre un elector local ce s-a insanatosit band vinul local.

Biserica SF Mihai are un turn vechi de la 1600, dar nu am mai avut timp sa intram.

De asemenea Muzeul de istorie local aflat in GRAACTHEN TOR, ofera o incursiune in istoria orasului. Poarta Graach de la 1300 e singura poarta medievala ramasa in oras si a fost reconstruita. in stil baroc.

Dar e timpul sa hoinarim putin si prin micile magazine ce vand nimicuri si sa bem un pahar de vin sau o cafea, inainte de a parasi cu regret inima Moselei, admirand din departare castelul Lanshut, din secolul 9, fosta resedinta a arhiepiscopilor si electorilor.

Am aflat ca toamna in piata medievala are loc ,,Festivalul vinului '' si deci nu e surprinzator ca orasul are si un Muzeu al Vinului,sa le uram ,,noroc''.

Ne continuam drumul pe cursul raului, ce serpuieste din nou ca un sarpe albastru. Pe traseu vad pe mese in fata caselor vin la vanzare, o sticla de Riesling costa de la 2 la 7 euro. De asemenea daca nu ti-ai rezervat o cazare pentru noapte la o pensiune familiala, cum am facut noi, gasesti camere de inchiriat, la tot pasul.

COCHEM, O LOCATIE SCENICA PE MOSELA

Am ajuns la Cochem, capitala districtului Cochem-Zel din regiunea Renania-Palatina, un orasel plin de culoare si viata, cu un puternic iz medieval.

Locuit din vremurile celtice si romane, centrul orasului a evoluat intr-un spatiu ingramadit, cu cladiri colorate si trasaturi de ilustrata perfecta de vacanta.

Fiecare straduta isi are propria ei poveste folclorica, dar punctul forte al orasului cu 5000 de locuitori e castelul REICHSBURG, cocotat romantic sus pe deal, dupa ce treci podul. Construit in 1051, el a fost distrus de trupele lui Ludovic al Frantei in 1689 si nu a mai fost reconstruit pana in sec 19.

Ne plimbam prin oras si ne bucuram de atmosfera lui, pierzandu-ne printre sutele de turisti., umar la umar.

Am remarcat imediat Primaria, o constructie baroca, biserica Sf Martin si poarta veche a orasului Balduinstor, cu un turn inalt chiar in centrul pietei medievale. In cele 4 colturi ale orasului se pot vedea alte doua porti istorice.

Poarta neagra medievala, pastreaza parca fumul vremii si sta semeata in picioare, facand o reverenta rigida ca sa intri in centru.

Ma las cuprinsa de farmecul iremediabil al timpului si de atmosfera de ordine curatenie si disciplina, tipic germana.

Stilul arhitectonic al caselor impodobite cu flori multicolore e pur renascentist si in art nouveau. Pe stradutele inguste si lungi, cu pasaje minunate, cu case cu frontoane, totul pare comprimat ca intr-un exercitiu fantastic de a exploata fiecare cm patrat.

Ma simt minunat ca intr-o alta poveste turistica, ca intr-o nostalgica reintoarcere la copilarie. Orasul stie sa speculeze acest feeling si te invita discret la o terasa sau la o plimbare romantica pe promenada Moselei.

O ultima particularitate a orasului german ar fi moara veche de mustar, ce poate fi vizitata.

In concluzie orasul Cochem e o sursa de incantare turistica, o perla mai putin cunoscuta cred turistilor romani.

Am parasit valea Moselei si am ajuns pe Valea Rinului, dar aceasta e o alta poveste pe care alti prieteni de pe site au prezentat-o partial.

---

VIZUALIZĂRI: 5480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI