GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Valea Jiului (partea de vest) - obiective de vizitat
TIPĂREȘTEBuna dragi prieteni! Astazi a venit ziua (e cam noapte afara) cand voi scrie despre Valea Jiului. Cum mi-a venit aceasta idee? Recunosc ca nu prea am fost eu titulara ei, mi-au dat-o domnul liviu49 si vega intr-un schimb de ecouri.
Astazi fiind a treia zi de concediu, deci deja relaxata, mi-am trimis sotul la servici (ca oricum nu avea incotro) mi-am luat copilocii (trei la numar), fiul meu de fapt e deja major (dar eu nu sunt inca mental pregatita sa-l trec la rubrica de adult) si am plecat spre vestul Vaii Jiului din Petrosani spre destinatia finala Cheile Butii la o distanta de aproximativ 40 de kilometri, trecand prin orasele Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani si apoi localitatile Valea de Brazi si Campu lui Neag.
Valea Jiului cunoscuta in vechime si sub denumirea de Tinutul Momarlanilor este situata in judetul Hunedoara intre Tara Hategului si Oltenia. Satele de aici au fost intemeiate cu mult timp in urma, avand mai multe secole un caracter pastoral. Momarlanii este numele dat bastinasilor de aici (de fapt ciobanii din Valea Jiului) de hategani si gorjeni. Costumul popular in care se imbraca si azi momarlanii este asemanator celui din Marginimea Sibiului, predomina albul si negru, dintre trasaturi evidentiindu-se cusaturile sub forma de dungi rosii pe panza alba. Momarlanii se ocupa si astazi cu pastoritul animalelor, in special ovine si bovine, ei au sus in munte case numite colibe, in care traiesc mai ales in anotimpul cald si tot acolo in munte isi pastoresc animalele, pe care le coboara doar inainte de venirea iernii. Casele aveau pe vremuri un tip de arhitectura specifica in prezent cam pe cale de disparitie si anume casa cu ocol intarit. Din vechime exista traditia nedeilor, un fel de targuri la inaltime cu ocazia carora momarlanii se adunau pentru schimburi de produse si petreceri in natura. Aici se incingeau acele hore specifice cu strigaturi de iuiuiu. Cand eram copil imi placea sa merg la astfel de nedei, din pacate si aceasta traditie se mai pastreaza doar in mod izolat. Acum daca v-am spus cine sunt momarlanii de fapt taranii autohtoni de aici care se ocupa cu cresterea si pasunatul animalelor, avand in stapanire terenuri intinse cu fanete si pasuni si turme cu animale, sa stiti ca alimentatia acestor oameni este si astazi aproape la fel de sanatoasa ca si in trecut, ei consuma cu preponderenta oua, lapte, branza, carne din productie proprie, fiind extrem de longevivi. Va dau ca exemplu pe vecina mea, o momarlancuta mica si slaba in varsta de 92 de ani care lucreaza la fan, face purculeti, ii cara in spate la aceasta varsta si coboara cu desagii plini de branza si lapte tot in spate, in oras unde are musterii ei.
Ei noi toti ceilalti care nu suntem momarlani, nu avem pasuni si animale (avem caini si pisici, dar cica astia nu se pun la socoata) ne numim barabe, asa ne numesc de fapt momarlanii. Nu de putine ori la prima cunostinta cu cineva am fost intrebata: ce esti momarlanca sau baraba? Ma declar baraba n-am ce face, fara animale, fara terenuri intinse, fara mancare ecologica, asta sunt! Cu siguranta la 92 de ani nu o sa pot cara desagi sau purculezi in spate, ma declar biruita de ei deja de acum!
Bun, haideti sa revenim la oile noastre (alea pe care le avem sau nu) si sa va prezint orasele din vestul Vaii Jiului
Aninoasa situat la 600 metri altitudine cu o suprafata de 120 km patrati, (chiar nu inteleg de ce are aceasta suprafata, in fapt orasul este mult mai mic decat Vulcan sau Lupeni, statistica am luat-o dintr-o carte intitulata Ghidul Judetului Hunedoara) In teritoriu ei administrativ intra si localitatea Iscroni. Aici in trecut arheologii au descoperit o spalatorie de aur din perioada romana, in prezent insa nu am mai vazut nici un santier arheologic in lucrare.
Municipiul Vulcan situat la 720 metri altitudine cu o suprafata de 87 km patrati a fost atestat documentar la 1835. Asezarea s-a format din doua catune de munte: Crevedia si Vaidei. Langa aceste catune s-a format o mica colonie de muncitori si functionari necesari pazei si controlului Pasului Valcan, care era principalul punct vamal spre tara Romaneasca. Pana la construirea caii ferate Simeria - Petrosani, orasul Vulcan era centrul administrativ si economic al Vaii Jiului.
Municipiul Lupeni situat la 735 m altitudine cu o suprafata de 72 km. Prima atestare documentara dateaza din anul 1881. In perimetrul orasului au fost descoperite urme romane, iar in pestera din Dealul Staja ceramica din comuna primitiva.
Uricani este situat la o altitudine de 745 m altitudine cu o suprafata de 221 km patrati. In teritoriul sau administrativ intra si localitatile Campul lui Neag si Valea de Brazi. Este atestat documentar in anul 1836, orasul fiind dezvoltat pe locul unei vechi asezari pastorale.
In prezent cei mai multi locuitori din vestul Vaii Jiului traiesc in Municipiile Vulcan si Lupeni, in fiecare aproximativ 25 000 locuitori (la ultimele alegeri am avut in fata statistica exacta, dar nu am retinut decat aproximativ) iar ocupatia preponderenta este inca mineritul.
Toate aceste orase sunt strabatute de Jiul de Vest (el are o lungime de 51 km) si un bazin de 534 km patrati, avand izvoarele in Retezatul Mic la 1760 m in circul glaciar Scoroti sub culmea Piatra Iorgovanului de unde coboara paraiele Soarbele si Fata Ianului. Inainte de a patrunde in Depresiunea Petrosani, Jiul de Vest are o vale ingusta marginita de masivele Oslea-Valcan in dreapta si Retezat in stanga. In acest sector afluentii sai formeaza cascade si chei impunatoare cum sunt cele ale Plesii pe Valea Buta. La Campul Lui Neag primeste pe dreapta afluenti ca Oslea si Valea de Pesti pe care a fost construit un mare lac de baraj. Patrunzand in Depresiunea Petrosani isi pastreaza directia vest est primind afluenti scurti cu ape reprezi dintre care unii formeaza chei inguste (Braia, Sohodol, Baleia). La Iscroni se uneste cu Jiul de Este care isi are izvoarele in Muntii Parangului si Sureanul si in continuare formeaza un singur rau cu numele de Jiu, care pleaca mai departe spre Oltenia.
In continuare vreau sa va prezint obiective turistice de vizitat in zona de vest a Vaii Jiului, prezentate in paralel si prin prisma excursiei noastre de azi.
In concluzie am plecat din Petrosani pe E79 si ajuns pe DN 66A tranzitand Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani, Valea de Brazi si Campul lui Neag. Daca veniti dinspre Hateg pe E79 treceti de Petrosani, nici nu e nevoie sa intrati in centrul orasului, ci mergeti direct inainte pe centura orasului si faceti dreapta pe DN66A spre Aninoasa chiar inainte de podul mare care face intrarea in Defileul Vaii Jiului. Daca veniti dispre Targul Jiu la iesirea din defileu dupa pod, faceti prima la stanga. Astea ar fi singurele cai de acces, probabil stiti ca s-a inceput drumul acela de la Uricani spre Baile Herculane, dar nu s-a finalizat si nici nu stiu ce se va intampla cu el. Azi am mers vreo 10-15 km pe el, sa-l vad, drumul e foarte bun, peisajul e spectaculos, am vazut multi biciclisti si foarte multe pasari micute si colorate. Sincer nu stiu cum ar fi mai bine, sa se finalizeze drumul, sau sa lasam si animalele sa aiba parte de habitatul lor. Am vazut si multe indicatoare cu atentie caprioare (insa caprioare nu am vazut) si parca mi-a fost mila de ele. Pe de alta parte m-au apucat nervii cand am vazut ce prost sunt intretinute drumurile actuale, in zona Lupeniului e drumul cel mai groaznic posibil, la fel cel spre Lacul Valea de Pesti si pe deasupra si neasfaltat. Din nou nu mi-a placut lipsa acuta de indicatoare, daca vrem sa promovam turismul si ar trebui sa vrem, nu inteleg de ce nu punem multe indicatoare la vedere, sa aratam calatorilor ce au de vazut si pe unde sa mearga. Un alt fapt negativ a fost prezenta masiva a tirurilor si a masinilor mari incarcate cu lemn atat de esenta tare cat si conifere, desi in zona nu am vazut defrisari, cu siguranta undeva se face asta, numarul masinilor incarcate cu lemne era prea mare.
Lasand in urma Aninoasa si dupa Vulcanul, chiar la iesirea din ultimul sens giratoriu din oras in loc sa continuati drumul in fata spre Lupeni, alegeti varianta stanga, drumul urca rapid vizibil iar la doar 3 kilometri de mers pe un drum asfaltat ca in palma insa extrem de abrupt si cu multe curbe (seamana mult cu Transalpina) ajungeti spre directia Pasului Valcan, dupa cei 3 kilometri drumul nu mai este asfaltat, dar se intentioneaza continuarea din cate am inteles. Zona este de o frumusete remarcabila, sus veti gasi o tabara de copii (azi am discutat cu un profesor care venise cu copiii de la Timisoara si era foarte incantat de tot ce faceau acolo, inclusiv trasee frumoase pe jos) De acolo de sus se vede o parte din Valea Jiului si anume orasul Vulcan si estul acesteia cu Petrosaniul si Petrila. Mi-a placut mult si statuia pe cal al lui Mihai Viteazu.
Pasul Valcan este o trecatoare intre judetele Hunedoara si Gorj iar pe aici a trecut in 1600 Mihai Viteazu la Viena in incercarea de a-i cere ajutor lui Rudolf al II-lea. In locul numit Poiana lui Mihai conform unei legende voievodului i-ar fi murit calul din cauza efortului depus, ceea ce a determinat parcurgerea ulterioara a Pasului Valcan pe jos. De asemenea in 1788 pe aici intrau in Depresiunea Petrosani armatele Imperiului Otoman. Prin pas trec si doua drumuri istorice si anume Drumul lui Traian care unea Drobeta cu Ulpia Traiana si Drumul Neamtului pe care a trecut armata romana in primul razboi mondial.
Recomand acest loc, peisajele sunt mirifice, poate va veti convinge din fotografiile pe care le-am facut azi. In afara de acea tabara nu am gasit alte asezari sus, dar asa cum am spus drumul e doar partial asfaltat si se va continua.
Mergand mai departe de Municipiul Vulcan in fata ajungeti in Municipiul Lupeni si la iesirea din acesta daca faceti stanga, urcati pe un drum care va duce in Statiunea Staja, aici gasiti multe pensiuni, pirtii de ski si un urs captiv si amarat imi pare mie, de fiecare data cand il vad, intr-o cusca deloc curata. Azi nu am urcat la Staja, nu e una dintre statiunile mele preferatele mele, insa trecand peste asta, e chiar o zona cunoscuta, mult mai cunoscuta decat statiunile din Parang cu partii de ski mult mai spectaculoase zic eu, insa nu atat de mediatizate si drept consecinta mai putin cunoscute. Despre Staja gasiti pe AFA multe informatii folositoare.
ln continuare dupa Lupeni veti intalni Orasul Uricani care este poarta de intrare in Parcul National Retezat numit si taramul cu ochi albastri, fiind cea mai importanta rezervatie naturala din tara noastra, monument al naturii cu o suprafata de 38 198 ha situat in sud vestul Judetului Hunedoara si in partea central vestica a Muntilor Retezat. Parcul a fost infiintat in 1935 iar din 1979 este cunoscut ca Rezervatie a Biosferei, cuprinde 55 de specii de manifere dintre care 22 ocrotite legal, inclusiv capre negre. Cuprinde 40 de varfuri care depasesc 2200 m altitudine, circuri glaciare care adapostesc cateva zeci de lacuri glaciare in fapt 40% din cele existente in Romania (Bucura, Zanoaga, Taul Negru, Galesul, Gemenele), plante ocrotite de lege (tisa, floare de cotl, zambrul, papucul doamnei), o seria de animale rare (rasul, capra neagra, zaganul si acvila de munte) precum si peisaje de o rara frumusete. In cadrul sau se deosebesc
Rezervatia Stiintifica Gemenele cu un regim mai putin riguros fiind destinata practicarii turismului, zona tampon de 42 272 ha avand rol de protectie si zona stiintifica in partea de vest cu o suprafata de 184 ha integral ocrotita in care accesul este permis numai cercetatorilor. Probabil stiti ca in parc mai puteti intra din localitatea Sfanta Marie Orlea aflata la cativa kilometri de Hateg, precum si de pe E79 drumul dintre Petrosani - Hateg in dreptul localitatii Salasul de Sus si apoi prin Nucsoara se ajunge la Cabana Lolaia si la cascada cu acelasi nume. Trebuie sa va marturisesc ca nu cunosc foarte bine Muntii Retezat, in decursul anilor am intrat in el prin toate portile de care va povesteam insa de putine ori, astfel incat nu sunt o buna cunoscatoare a lor. Partea foarte cunoscuta si foarte umblata de mine este cea din estul Vaii Jiului cu orasele Petrosani si Petrila iar muntii copilariei mele sunt Muntii Parang si Muntii Sureanu pe care ii ador si iubesc toate coltisoarele lor. Bineinteles ca va urma candva prin august - septembrie si partea a doua a acestui review, cu partea de est a Vaii Jiului (ca doar nu credeati ca ati scapat doar cu atat). Am inceput cu vestul pentru ca printr-un ecou domnul liviu49 spunea cu nostalgie ce dor ii este de Valea de Brazi si de Campul lui Neag.
La iesirea din Uricani prima la stanga pe un drum nesfaltat plin de gropi de toate dimensiunile posibile veti gasi Valea de Pesti. Privelistea e nemaipomenita, pare ca in fata la o intindere de mana se afla Muntii Retezat unde se spune ca ar exista unul dintre polii energetici ai pamantului. Lacul Valea de Pesti este din pacate inchis pentru vizitatori, insa poate fi admirat din diferite colturi de la poalele muntilor, asa cum l-am surprins si noi in fotografii astazi. Barajul de acumulare a fost construit intre anii 1967 - 1973 si are o suprafata de 31 ha, adincime maxima de 53 m, lungime de 2,5 km si altitudine de 830 m.
Pe drum am intalnit o pensiune care ne-a atras atentia, ca sa ajungi la ea trebuia sa cobori o panta care ne-a speriat putin, dar vazand doua masini in fata ei mi-am zis ca o sa cobor si eu cum au coborat si ele, deci zis si facut. Ne-am tot invartit in jurul pensiunii, nu-i gaseam nicicum numele, apare o domnita pe care o intrebam cum se numeste pensiunea si ne spune un nume lung si intortocheat din care eu nu am inteles nimic, nu mai intreb a doua oara cu speranta ca au retinut copiii dar nici poveste, nici macar unul din trei. O intreb totusi de ce nu apare scris undeva numele si mi se raspunde ca a existat o tablita cu numele ei acolo inainte de panta ciudata, insa s-a furat... cu asta am cascat gura mare si am plecat, nu inainte de a intreba daca putem servi masa, ca tot am vazut afara o terasa frumos amenajata cu fete de masa albe... ei ghinion si aici... nu, nu, nu se furase si mancarea, ea exista, dar doar pentru persoanele cazate acolo. In continuare in patru ore urmand un traseu pe jos puteti ajunge la Cariera de Cuart, unde puteti gasi, chiar daca azi ea nu mai este exploatata, cremene sau cristal de stanca. De asemenea la o distanta de 7-8 km de Valea de Pesti se gaseste Pestera de Gheata, frumoasa si usor de parcurs.
Mai departe trecand de Uricani si apoi de Valea de Brazi si Campul lui Neag pe partea dreapta tot pe un drum neasfaltat, insa destul de scurt ajungeti la Cabana Cheile Butii si la Cheile Butii. Aici aveau mancare si inca buna la gust, am mai servit in trecut mese acolo, insa copiiilor nu le era foame inca la ora aceea, am ajuns inainte de 12 in fapt a fost prima noastra oprire si apoi de acolo la intoarcere am poposit la Valea de Pesti si am urcat spre Pasul Valcan, insa mi s-a parut mai util sa prezint obiectivele in ordinea lor fireasca cum intrati in vale, asa cum am spus inca nu exista drum din Herculane deci nu aveti cum sa veniti invers dinspre Campul lui Neag spre Petrosani sau spre Defileul Vaii Jiului. Recomand cu caldura vizitarea Cheilor Butii sunt spectaculoase, insa cu incaltaminte adecvata cu priza la bolovani si sunt zone unde trebuie sa mergeti prin apa, noi nu am fost chiar asa de curajosi mai ales ca apa era cam rece, insa din fotografii se ghiceste frumusetea zonei. De asemenea de acolo veti gasi indicatoare cu trasee pe jos, de exemplu pana la Cabana Buta era un traseu de 2 ore si jumatate.
Alte obiective pe cate le puteti vizita, la care noi nu am fost azi, e insuficienta o singura zi pentru asa ceva, sunt multe pesteri, de exemplu Pestera cu Corali la 12 km de Campul lui Neag, descoperita de Cercul Speologic Focul Viu in anul 1969 In tavanul acestei pesteri puteti admira formatiuni masive albe ca laptele in forma ovoida (oul lui Columb). Se poate campa in zonele Campusel, Poiana Mielului si poienitele de pe malul Scocului Mare.
Pestera Toplita se gaseste la 2,5 km de Campul lui Neag, prezinta stalactite si stalagmite si a fost descoperita in anul 1966 de padurarul Pantelimon Todea.
Pestera Dalma cu Brazi, mai greu de gasit intrarea fiind intr-o aglomeratie de brazi, lunga si spectaculoasa, vizitarea dureaza aproximativ 2 ore, in unele locuri necesita cizme de cauciuc. Aici s-au gasit oseminte de Ursus Spelaeus
Tot in zona gasiti Rezervatia Naturala Pestera Zeicului care se poate vizita insa doar cu coarda si inca doua pesteri mai putin cunoscute Pestera din Scocul Scorotei si Pestera Alunii Negri mai greu accesibile, recomandate pentru profesionisti.
Daca sunteti interesati sa gasiti mai multe informatii despre aceste pesteri le gasiti pe Turism Uricani- atractii turistice.
In zona pentru doritori se gasesc de vizitat si mai multe biserici ca de exemplu:
Biserica Adormirii Maicii Domunului si Biserica Sfantul Gheorghe (Valea de Brazi) Biserica cu hramul Inaltarea Domnului (Uricani), Biserica cu hramul Stintii Arhangheli Mihail si Gavriil (Campul lui Neag). Undeva pe drum intre Campul lui Neag si Valea de Brazi am vazut de pe drum la putina departarea spre poalele muntilor ceva ce semana cu o manastire, insa cand m-am apropiat am descoperit ca era inchisa intr-o curte cu gard si nu am vazut nici o denumire, mi-a placut asa ca am facut fotografii, o veti vedea si voi.
Bun si daca dupa atata drum, foamea isi face aparitia, la intoarcere gasiti pe partea dreapta cand aveti mai putin de 1 km pana la iesirea pe E79, Pensiunea Casa de Vis unde se mananca bine si esti servit repede. Noi am servit rapid o ciorba de burta, 2 portii de cartofi prajiti cu cascaval pane, o portie de pastrav la gratar, 3 sucuri si un fres pentru suma de 93 lei. O sa pun cateva poze si de aici
Cam asta ar fi despre vestul Vaii Jiului, daca v-a placut prezentarea veniti sa vizitati, eu va recomand, daca nu v-a placut nu-i nimic dar tot veniti sa vizitati si apoi scrieti voi un review cum va place.
Fiica-mea a zis ca asta e prea lung si nu o sa aveti rabdare sa-l cititi, nu-i nimic unde nu mai puteti luati-o pe sarite, nu ma supar. Ma astept insa de la domnul liviu49 sa-l citeasca pe tot, daca ii place il dedic, daca nu, sa ma scuze, asa cum am recunoscut desi m-am nascut si traiesc in Valea Jiului partea de vest o cunosc cel mai putin (na ca mi-am gasit deja scuze) Dedic acest review domului liviu49 si lui vega (ca ei m-au determinat sa-l scriu), prietenilor mei dragi de pe AFA si cei din lista de prieteni si cei din afara listei si bineinteles tuturor cititorilor ai caror ochi vor poposi pe aici.
Am doua rugaminti mari pentru webmaster, sa ma ajute sa-mi tin cuvantul dat si in consecinta sa publice acest review despre Valea Jiului si altele din aceasta gama pe masura ce le voi scrie fara puncte, le scriu asa cum am spus pentru promovarea turismului in aceasta zona si daca se poate sa puna un videoclip muzical care crede ca se potriveste contextului, poate ceva peisaje de munte frumoase cu o muzica placuta.
Va multumesc ca m-ati ascultat si daca ati fost prin vale sau o cunoasteti din povestile prietenilor, astept completari. Stiu ca domnul puiutea a trecut pe aici dar cred ca doar prin Petrosani, nu si zona de vest. Cu siguranta a fost in vestul Vaii Jiului zana sefa din Castelul de Lut.
Va doresc tuturor calatorii frumoase oriunde ati merge!
Trimis de mogly in 04.08.16 01:38:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #VALEA JIULUI.
36 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mogly); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
36 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Valea Jiului, #VALEA JIULUI" (deja existentă pe sait)
--
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
--
Review-ul a fost publicat fără PMA, cf dorinţei autoarei (?!)
Rog așteptați...
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@mogly - Draga mea maimutica, bine ai revenit! Si-asa de-n forta!
Excelent, chiar mi-era dor să te"citesc"! Frumos prezentat, că-ți vine s-o porneşti imediat la drum într-acolo! Şi-apoi, nota personală a omului locului se simte şi îi dă un plus de farmec!
Felicitări şi aştept şi continuarea!
Călătorii şi vacanțe frumoase îți doresc în continuare, mai ales că vei pleca în curând în Mykonos, dacă am reținut bine!
Draga Mogly, am citit cu foarte mare placere acest articol, cum la fel cu mare placere o sa le citesc pe urmatoarele. Eu am facut cunostinta cu orasul Petrosani si imprejurimile in urma cu aproximativ 35-40 de ani in urma cand fratele mamei si-a gasit acolo aleasa inimii. Si uite asa plecam noi din Bucuresti cu trenul spre Petrosani vreo 10 persoane la nunta. Pe drum haz mult, tin minte ca pe post de masa am pus intre noi un geamantan pe care am pus ce aveam la noi (eu fiind copil la mine era mai simplu, eu doar beneficiam). Si ceva bauturica ca doar mergeam la chef.
In Petrosani am fost asteptati la gara si am mers cu totii la casa miresei unde rudele taiasera special un porc din care au facut binenteles "porcarii". A fost prima data cand am mancat sangerete (grozav) iar finul parintilor mei si-a luat-o cum se spune pe romaneste, a vazut intr-o farfurioara ceva alb ras si a crezut ca este branza, a luat o furculita plina si a inghitit. In momentul urmator a zis ca ia foc, era hrean ras.
La finalul petrecerii am fost repartizati pe case la prieteni si neamuri sa ne odihnim.
A doua zi nunta s-a desfasurat undeva in afara orasului (nu mai stiu unde) in padure si aici am vazut pentru prima data in viata mea o camera plina de torturi (oricum ati pune accentul, rezultatul este acelasi).
In ziua urmatoare nuntii am urcat cu telescaunul pe munte, am cules foarte multi toporasi (am umplut apoi acasa o cratita, ca vaze trebuiau prea multe).
Anii urmatori am mai fost pe acolo si ne-am plimbat prin zona. In ultimii ani insa doar familia mea si copiii au trecut pe acolo (deturnare de drum mergand la Timisoara) dar de acele drumuri eu nu am beneficiat din pacate.
Mi-ar face mare placere sa mai ajung pe acolo si cand o sa o fac poate ne si cunoastem.
Astept cu mare nerabdare urmatoarele articole, pana atunci insa voatat cu mare placere.
Nu am ajuns niciodata in aceasta zona dar daca tu o prezinti asa de frumos s-ar putea sa dau o fuga, macar pentru 2 zile!
Baraba mea draga, stii cat te iubesc eu pentru acest articol? M-ai uns la suflet... Ioi ce dor mi-e de un gratar la Cheile Butii, sper sa ajung cat de curand pe plaiurile mele dragi, sa urc in Straja, sa mananc un pastrav la Valea cu Pesti, sa ma tolanesc intr-o poienita la soare la Campu lu' Neag... si cate si mai cate. Multumesc, multumesc, multumesc pentru acest articol minunat, iar pozele m-au uns din nou la suflet (am cel mai uns suflet in acest moment 
Concediu placut draga mea, asteptam impresii si de acolo (si la mine AMR 22 de zile...)
@mogly - Bravooooo!!!
Foarte frumoasă prezentare!
Desigur, un minighid pe care îl voi lua cu mine la vara viitoare când, sper din tot sufletul să ajung pe Valea Jiului.
Nu am reușit încă să ajung în această frumoasă zonă a țării, dar... articolul tău m-a făcut să-mi doresc asta cu ardoare.
... simt parcă în nări aerul tare de munte... răcoarea peșterilor... mirosul pădurii... ce dor mi-e de munte!!!
Ai scris atât de frumos... oare de ce n-o faci mai des?
Îți doresc vacanță plăcută și aștept cu nerăbdare impresii de acolo!
@mogly -
Am votat cu mare drag -poza 28 cu si mai mult drag. Imi aduce aminte articolul tau de locuri stiute si batute partial cu cortul, am atatea amintiri frumoase de la Valea de Pesti si de la Campul lui Neag, singurul regret este ca a crescut copilu' si ca atunci cand ne rupeam noi bocancii pe acolo, locurile erau mult mai salbatice, mai naturale.
Vacanta frumoasai in Grecia!
@mogly - Multumesc pentru faptul ca v-ati tinut de cuvant cu acest articol despre Jiul de Vest, pe care, din pacate, sau ca de obicei, nu l-am putut citi de la un cap la altul. Maine, la birou, il tiparesc, il citesc si nu cred ca nu gasesc eu ceva de comentat.
Imi permit sa consider acest articol un cadou pentru ziua mea de nastere, care a fost pe 23 iulie. Am specificat in clar data ca sa nu mai iasa vorbe la discutii, cum am indus in oroare Zanele, saptamana trecuta. Pana la tiparirea si citirea articolului, mi-am clatit ochii cu pozele, care m-au facut sa regret ca acum patru ani, cand am trecut prin Petrosani, venind pe valea Jietului dinspre Obarsia Lotrului nu am insistat sa ne mai acordam o zi de excursie si sa tragem o fuga pana la Cheile Butii. O cazare gaseam noi in zona. Dar asa am mers si am ramas la Lainici, iar a doua zi am fost in Cheile Oltetului.
Dar s-ar putea sa nu se stie!
Vazand lungimea articolului, precum si multitudinea obiectivelor prezentate, mai ales ca despre zona sunt atatea de spus, dupa citire s-ar putea sa scriu chiar doua ecouri.
Pana atunci numai bine si astept noi articole!
@webmaster - Multumesc mult pentru ilustratia muzicala, e foarte frumoasa si potrivita. Am dorit fara PMA intrucat mi-am propus sa promovez pro bono turismul in Valea Jiului scriind despre zona asa cum o vad si o simt eu. Pe langa asta Valea Jiului e locul in care m-am nascut si in care traiesc, deci scriu cu mult drag si m-ar bucura gandul sa stiu ca ea va fi mai des vizitata de comunitatea AFA. In concluzie multumesc ca mi-ati indeplinit toate dorintele si pe deasupra m-ati facut extrem de fericita si rasplatita selectand review-ul ca mini ghid, ce mi-as putea dori mai mult? 
@Zoazore - Multumesc nasica!
@Irinad - Porneste la drum, nu lasa nimic sa te retina!
Da, mergem in Mykonos din 24 august si inainte de asta, pentru ca anul asta am fost asa de cuminti, tragem o fuga si la Roma. Multumesc pentru cuvintele frumoase!
@ Mishu - Iti multumim ca ai impartasit cu noi amintirile tale din Valea Jiului. Si eu imi doresc mult sa ne intalnim, asa ca nu mai sta pe ganduri si cu prima ocazie vino in vizita, eu te astept cu mult drag
@Buterfly - Multumesc! Vino pentru doua zile macar si apoi mai negociem noi
@ Ioana 74 - Si eu iti multumesc draga mea pentru cuvintele frumoase si ma bucur daca ti-am putut insenina sufletul. Vacanta de vis sa ai si cand iti faci timp vino sa mancam impreuna gratarul de care spuneai
@gettyy - Draga mea Gettyy daca reusesti sa ajungi anul viitor pe aici o sa sar in sus de bucurie
Ma bucur ca ti-a placut review-ul cat despre intrebarea ta, de ce nu scriu mai des, raspunsul il stii tu, e acelasi ca si la tine, lipsa acuta de timp liber.
@Elviramio - Multumesc pentru vizita. Pisicutii aceia au o poveste frumoasa, o pisicuta straina a fatat pe acoperisul garajului meu acum trei saptamani si cand aveau doar doua zile a venit o ploaie urata si o furtuna asa ca am decis sa-i iau in casa, cred ca mureau pe acoperis si nu puteam suporta gandul, acum ne iubeste mult si pisicuta. Ai dreptate, locurile sunt in continua transformare si eu am nostalgii de pe vremurile cand ieseam la munte cu cortul si totul era mai natural, mai salbatic si mai frumos, nu avem insa incotro trebuie sa ne adaptam la vremurile astea moderne si sa gasim frumusetea si in ele
@Liviu49 - Aveti timp sa il cititi pe indelete nu e nici o graba Va doresc un intarziat dar sincer la multi ani, multa sanatate, fericire, bucurii, calatorii frumoase in continuare. Si decat sa stati asa cu dorul in suflet, mai bine trageti o fuga pe la Campul lui Neag, Valea de Pesti si Cheile Butii. Ce spuneti?
@mogly: Frumoasă zona! Nu am mai vazut-o din 89, dar la anul (nu promit) dar poate te vizităm!
Felicitări pentru articol! Scrie și tu mai des!
@robert - Multumesc si va astept oricand cu mult drag!
In concediul asta cu siguranta voi scrie mai multe review-uri despre destinatii diferite!
@mogly: Citind articolul tău m-am plimbat până la Cheile Butii alături de tine după vreo 10 ani. Da am făcut acest traseu cu vechea dacie, și am văzut toate aceste locuri prezentate de tine.
Din poze am văzut că s-a refăcut Cabana Butii, când am fost noi era închisă dar am mâncat din traistă pe una din mesele rămasă în picioare (acum am văzut că este o terasă drăguță), dar peisajul a meritat drumul până la chei.
Ce amintiri frumoase mi-ai trezit.
Felicitări pentru articol GHID despre o zonă pe care numai tu puteai să o descrii atât de frumos.
Concediu plăcut și toate cele bune.
@ANILU - Multumesc mult pentru vizita!
Oare voi ce cabana ati vizitat atunci? Asta pe care am pozat-o este Cabana Cheile Butii si este chiar la intrare in chei. Cabana Buta este mai sus la o altitudine mai mare, se ajunge la ea dupa un traseu pe jos (urcus) de 2 ore si jumatate. Uite pun o fotografie cu indicatorul!
Calatorii frumoase in continuare!
@mogly -
”Fiica-mea a zis ca asta e prea lung si nu o sa aveti rabdare sa-l cititi, nu-i nimic unde nu mai puteti luati-o pe sarite
Ei, fetița ta s-a înșelat de data asta!
L-am citit cu mare plăcere, nu am sărit nici un rând și aș mai fi citit dacă mai era. Așa că abia aștept continuarea.
Frumoase locuri, care par și mai frumoase când sunt descrise cu suflet, așa cum ai făcut-o tu.
Nu am ajuns niciodată acolo, dar cu siguranță o voi face, (și) datorită ție.
Felicitări din suflet și aștept cu interes și nerăbdare următoarea plimbare!
@Cris - Multumesc mult pentru aprecieri! Fiica-mi ii era somn si eu am scris pe calculatorul ei pana la 3 dimineata, cu tot cu incarcatul pozelor si nu stia cum sa ma scoata din camera ei, ma tot intreba: mai ai, mai ai, nu-l fa asa de lung, ca nu citeste nimeni atat!
Ma bucur ca ti-a placut si ca l-ai citit tot si acum astept vizita in vale!
@liviu49 - Am mai pus cateva fotografii, tot pentru clatirea ochilor ca sa fie cat mai limpezi
@mogly: Când am fost noi totul era mai neîngrijit.
Da la această cabană ne-am oprit după care am mers pe jos până la chei, recunosc locurile din pozele tale.
Acum din ce văd eu în poze în zona cabanei totul este amenajat, frumos.
Mă bucur că cineva se ocupă și nu este în paragină, cum au ajuns multe locuri din țara asta (vezi Poiana Mărului CS).
Aștept următorul GHID și cu alte zone ale Văii Jiului.
Toate cele bune.
@mogly - Multam fain! Vad ca astazi sunt rasfatatul de serviciu! Ultimele poze le pun in punguta cu cadoaie, alaturi de articol, primele poze, uraturile dvs. si cea de-a doua invitatie de a vizita Valea Jiului de Vest. As dori sa pot onora invitatia, dar nu mai stiu daca mai circula trenul pe linia Petrosani - Lupeni. Imi aduc aminte ca de cateva ori a trebuit sa merg la Vulcan, la depozitul central al ICMM si preferam sa iau trenul de la Petrosani spre Vulcan, care pleca la circa 30 de minute dupa sosirea mea in Petrosani cu trenul 243 (sper ca mai circula acest tren). De la Vulcan ma intorceam usor cu o masina a ICMM-ului. Altfel, daca as fi mers intai la ICMM, pana la ora 12 nu am reusit niciodata sa plec spre Vulcan. Pentru ca ma cunostea foarte multa lume prin birouri, trebuia sa ii salut pe toti, sa mai schimb cateva vorbe (mai dura uneori si o ora schimbul de vorbe). Nu puteam sa plec din sediu fara a-i saluta si sta putin de vorba cu cei trei directori, (Varaset, general, Ridzi, tehnic si mai ales directorul comercial, Suciu) care in iarna 1983-1984 si apoi pana in toamna lui 1984, m-au ajutat intr-o problema care aparuse in familia mea. Le multumesc si cu aceasta ocazie pe care mi l-au dat multi oameni din acea intreprindere si despre care am spus si voi spune mereu ca au fost prietenii mei.
Dar ma departez de subiectul articolului.
Am o sugestie legata de ultimele poze. Poza 37 eu as fi numit-o "Trei generatii", referindu-ma la generatiile de fagi care apar in poza. Cei doi fagi mai grosi de circa 30-40 de ani, cel din fata de circa 15 ani si in dreapta jos, in poza, nou nascutul cu cateva frunze.
Numai bine si calatorii placute!
@mogly - Eu am citit articolul cap-coadă. din două motive: mi-a plăcut și mi-am reamintit / am revăzut locuri pe care le-am vizitat cu destul timp în urmă. În ultimul timp am tranzitat anual Petroșani-ul, dar nu am avut timp să mai vizităm ceva.
Cu acest review mi-ai trezit interesul de a revedea anumite locuri frumoase, în capul listei fiind Cheile Buții. Fiind de parcurs o distanță relativ mică din Târgu-Jiu, este o idee foarte bună pentru a ”evada„ o zi din oraș.
Numai bine!
@mogly - Draga mea, am citit cu mare plăcere, nu am sărit niciun rând. De cinci zile am venit din vacanță și nu reușesc să-mi fac ordine în gânduri, în casă, în viață. Nici nu am avut timp să deschid laptopul, noroc cu telefonul că altfel nu apucam să citesc azi articolul tău superb. Felicitări! Recunosc, am fost în zonă de câteva ori dar nu am dormit decât la Petroșani în casa unor amici, iar în Uricani am mâncat cea mai bună lubeniță. Nu am vizitat mare lucru, totul mi s-a părut gri, trist, fără strălucire. Mă refer la orașe. În general mă întristează fostele zone miniere, nu credeam că e ceva spectaculos acolo. Când am fost ultima dată pe Valea Jiului îmi venea să plâng din cauza gropilor din asfaltul comunist. Articolul tău pune într-o lumină caldă toată zona, nu pot decât să mă bucur. Vacanță plăcută în continuare!
@liviu49 - Daca va face placere puteti sa denumiti pozele cum doriti, poezia e frumoasa si binevenita oricand si oriunde. Despre trenul Petrosani - Lupeni, sincer nu stiu daca mai circula, (am cautat acum informatii pe net si am gasit ca din 2015 nu ar mai circula, nu sunt insa sigura ca e asa) In schimb stiu sigur ca circula frecvent multe autobuze si in special maxi taxi, transportul intre estul si vestul Vaii Jiului se face astfel foarte usor.
E bine sa avem prieteni, de care sa ne amintim cu nostalgie.
Calatorii frumoase oriunde veti merge
Costy69 - Da, de la Tg Jiu nu e distanta mare, doar ca trebuie plecat devreme din cauza defileului sau in weekend cand nu este inchis. Daca mergeti la Cheile Butii echipati-va cu incaltari corespunzatoare sa vedeti si partea de chei unde trebuie mers prin apa mica, dat tot apa este. Calatorii de vis!
Krisstinna - Orasele sau mai inviorat putin, griul acela de demult s-a mai colorat intre timp. E adevarat ca orasele in sine nu sunt un obiectiv, nu ai mare lucru de vazut in ele, insa peisajele montane din jurul acestora, da. Despre gropi as vrea sa-ti pot spune ca nu mai sunt, dar din pacate nu e asa, sunt portiuni si portiuni. Desi se tot lucreaza des si intens se fac blombari de mantuiala si se ajunge exact de unde ai plecat.
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!
Foarte mult mi-a placut articolul tau - ghid. Multe din obiectivele descrise au si de la mine stampila AmFostAcolo si imi amintesc de excursii si drumetii din anii cand rucsacul si cortul erau la purtator la spate. Bravo!
Il mai citesc o data!
@Dan&Ema - Foarte frumosi au fost anii aceia cu cortul si rucsacul, pentru fiecare dintre noi, care am avut norocul sa traim astfel de experiente!
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru aprecieri!
Calatorii frumoase in continuare!
@mogly - Am citit pe nerasuflate articolul dvs. si pana nu mi se intampla cine stie ce incerc sa scriu un mic ecou. As incepe cu momarlanii. Prima data am aflat de existenta acestora in Valea Jiului in anul 1976, cand in prima delegatie la ICMM Petrosani, un prieten de acolo (Gigi Lazar) mi-a vorbit despre niste rude ale lui, momarlani, din Aninoasa. Am ramas surprins, nu de Aninoasa ci de momarlani. De mic copil, la noi la Giurgiu, dar si mai tarziu la Bucuresti, momarlan reprezenta cu totul altceva (un fel de nepriceput, tantalau, etc, oricum nu de bine). Mi-a explicat ca momarlanii sunt populatia cu traditii de oierit din zona si niste oameni gospodari, cum aveam sa ma conving de altfel, vizitand rudele sale.
Despre Pasul Vilcan stiam din scoala ca o legatura intre Muntenia si Ardeal, mult folosita din timpuri mai vechi, dar si in anii 50-60’.
As adauga la prezentarea facuta localitatilor de pe traseul Jiului de Vest, cateva lucruri, poate uitate, poate nestiute de unii cititori ai saitului.
Mai intai o scurta referire la o structura administrativa care a functionat mult timp in Valea Jiului. Este vorba de orasul regional Petrosani, care includea, pe langa Petrosani, toate asezarile de la Lonea pana la Uricani si care ingloba un numar de circa 140.000 de locuitori. In afara de Petrosani, mai erau doua orase cu acesi structura, respectiv Brasov si Constanta.
Pe langa minerit, in Valea Jiului, au fost create locuri de munca si pentru sotiile minerilor. Din ce imi aduc eu aminte, pe langa unitatile comerciale si de prestari servicii, unde majoritatea salariatilor erau femei, in Vulcan functiona o fabrica de tricotaje, iar la Lupeni o fabrica de textile (fabrica Vascoza). De Asemenea in 1956 se punea in functiune prima termocentrala pe huila din tara cea de la Paroseni, care pe langa energia electrica asigura si apa calda pentru incalzirea apartamentelor din vale. De asemenea la Vulcan functiona o Uzina pentru Reparat Utilaj Minier Sigur nimic din ce am mentionat eu nu au fost obiective turistice, dar zona turistica pe care o prezentati inseamna si oamenii locurilor, dar si preocuparile acestora.
Ma limitez aici cu industria Vaii Jiului de Vest, pentru ca daca nu ma opresc acum incep sa vorbesc de minerit si aici e mult de scris.
Revenim la turism. Cu multi ani in urma, am mers putin, pentru ca se cam innopta, pe pasul Vilcan si mi-aduc aminte de frumusetea peisajelor. Nici nu stiu ce fel de drum era. Daca mergeam pe jos nici nu ma interesa daca drumul era asfaltat sau nu, daca avea gropi, sau era ca in palma. Eu vedeam numai natura. Daca s-ar reusi modernizarea drumului prin Pasul Vilcan ar putea fi bine pentru extinderea turismului, dar in Romania exista si riscul distrugerii naturii. In acerasi situatie este si DN 66A, Lupeni – Herculane.
Nu vreau sa fiu rautacios, dar ce am vazut eu la televizor, statiunea Straja seamana la haos cu Ranca. Construit aiurea, fara pastrarea unui specific local, fara grija pentru respectarea naturii. Poate eu sunt rautacios si m-as bucura sa ma insel.
Despre pesterile de care vorbiti nu auzisem Stiam doar Pestera Bolii, de dupa Petrosani, spre Hateg.
Ma bucur ca exista si asemenea minuni ale naturii si ca faceti eforturi pentru a le face cunoscute.
Ma opresc aici si va multumesc ca o idee de-a mea v-a putut determina sa intreprindeti acest demers de prezentare a unei zone deosebit de frumoase. Mi-a placut articolul si, deci, va multumesc pentru dedicatie si o pun in punguta fermecata.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49 - Multumesc din suflet pentru completari!
Da, aveti dreptate, pe aici pe la noi momarlanii nu sunt momarlani din aceia, din contra sunt oameni voiosi, sanatosi si foarte harnici, de admirat!
Spre rusinea mea eu nu stiam mare lucru despre Pasul Valcan asa ca am fost mirata cand am vazut statuia lui Mihai Viteazu acolo, deci calatoria m-a ajutat si pe mine, am aflat lucruri noi pe care nu le cunosteam.
Despre Petrila, Petrosani, Pestera Bolii dar si despre multe altele ca exemplu Statiunea Parang, Cabana Rusu, Cheile Rosii (niste chei splendide, la o aruncatura de bat de casa mea) vreau sa scriu in urmatorul review care se va intitula Valea Jiului - partea de est. Il voi finaliza cel tarziu pana la mijlocul lui septembrie, daca nu voi mai reusi luna asta din cauza ca plec din 13 august la Roma si apoi in Mykonos si ma intorc doar in 31 august, cu o pauza de 3 zile intre ele.
Fabricile si uzinele din trecut de care va aduceti aminte, nu prea mai sunt, s-au dus pe apa Jiului.
Multa sanatate si mult spor in toate va doresc!
@mogly:
Hai sa va spun de ultima escapada pe aceste meleaguri. Sa tot fie vreo 15-20 ani de atunci.
Din Bucuresti la Lupeni se ajungea pentru cei cu rucsac, cort si fara masina cu acceleratul (acum nu mai exista aceasta denumire referitoare la categoria trenurilor) care avea unul sau doua vagoane care se desprindeau in Petrosani din garnitura principala catre Lupeni, unul sigur vagon de dormit, pentru ca era tren de noapte.
Disdedimineata in Lupeni am cumparat 2 paine rotunde mari si proaspete de 1 kg fiecare. Tot acolo am aflat ca putem lua o cursa de minieri (un camion, o rabla, unde minieri si turisti stateau pe banci de lemn in semiremorca. Minierii desi era 6 sau 7 dimineata bagau puternic alcool in ei, ne invitau si pe noi, dar noi le stiam pe ale noastre, alea fara alcool ca mai aveam de urcat dupa ce coboram din camion.
Am urcat lde la Campu lui Neag la cab Buta am pus corturile in preajma. Si a plouat, si a plouat, si a plouAt. Dupa 2 zile cand am stat pe pozitie sperand sa fuga ploile, am purces spre Bucura, pe ploaie. La Bucura vant, vant si iar vant. Si 4 grade in august. Cand nu batea vantul, stationau norii de ploaie si ploua si. Ploua.
Hai ca ma opresc aici ca e prea frumos. Au urmat paraie unflate, emotii, o luxatie, drumetii, ploaie, ploaie, cab Pietrele...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Cascade pe Valea Jiului – minunățiile apei (II) — scris în 28.10.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Căderi de apă pe Valea Jiului – un spectacol lichid (I) — scris în 13.10.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Cheile de pe Valea Jiului – am „descuiat” frumusețea Naturii — scris în 03.10.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 O trecătoare încântătoare – Defileul Jiului — scris în 10.05.16 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 Defileul Jiului — scris în 19.04.16 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată