Căderi de apă pe Valea Jiului – un spectacol lichid (I)

TIPĂREȘTE

După ce v-am prezentat frumoasele chei traversate în zona Văii Jiului (vezi impresii) urmează o scurtă prezentare a unor alte fenomene ale Naturii care ne încântă ochiul și sufletul: o serie de cascade din același areal geografic minier. ???? Mi-a plăcut mereu cum descrie Alexandru Vlahuță în a sa „Românie pitorească” peisajele naturale vizitate; iată cum înfățișează scriitorul o cădere de apă: ... valul sclipitor ce se aruncă de pe pragul unei stânci, şi cade plescăind pe-o lespede lată de piatră. Soarele aprinde curcubeie în norul de pulbere ce se râdică, împrăştiind în aer o răcoare dulce, pădurea răsună ca de-o fanfară.

Am descoperit cascade aproape în fiecare zi de drumeție, despre unele aveam știință, despre altele am aflat amănunte la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Uricani (domnul bine pregătit de acolo ni le-a semnalat pe harta zonei). Plimbările până la căderile de apă au fost ușoare, au durat între 10 minute și o oră și s-au desfășurat pe poteci/drumuri marcate.

Pornim nu foarte de dimineață de la pensiunea Casa Mia din Lupeni (vezi impresii) pe DN 66A către Câmpu lui Neag, traversăm localitatea, și ne oprim 30 de minute la Pensiunea Retezat (un complex multifuncțional cu o mulțime de facilități); după pensiune la vreo 800 m distanță se ivește un pod, nu îl traversăm ci virăm la dreapta pe un drum pietruit. Avem în acel loc indicatoare către Cabana Buta și placă cu numele cursului de apă: pârâul Lazăru.

Scurtă oprire la Pensiunea Retezat

Complexul turistic sus-numit oferă o serie de facilități și servicii care pot fi accesate și de cei care nu sunt cazați acolo. Pătrundem în parcarea amenajată de mari dimensiuni și pornim la pas să explorăm curtea. De fapt mă oprisem acolo ca să vizitez Muzeul Satului Momârlănesc – o casă tradițională din lemn în care sunt expuse costume populare, obiecte utilizate în gospodărie, vase din lemn și ceramică, țesături, cărți etc. Din păcate nu era deschis, am întrebat la recepție și căsuța se deschidea abia după-amiaza.

Lângă muzeu se află un manej unde se pot face plimbări cu calul, contra cost. De asemenea, vedem un loc de joacă pentru copii, interesant amenajat cu figurine de mari dimensiuni reprezentând legenda lui Iorgovan și a balaurului (cnipturicani.ro/povestea-iorgovanului). Cu povestea voinicului care taie capetele balaurului m-am mai întâlnit în zona văii Cernei și pe Clisura Dunării (vezi impresii). În spațiul curții sunt amplasate mai multe personaje decorative: un nobil dac călare purtând stindardul cap de lup, un cioban cu mioarele, un plug tras de o pereche de boi.

Pe lângă piscina în aer liber și terenurile de fotbal/tenis, pensiunea administrează și parcul de aventură Părăul Negru – un incitant loc de petrecere a timpului liber, prin copaci și pe stânci.

Cascadele din Valea Lazărului și Valea Mării

După ce ne-am aruncat un ochi la facilitățile oferite de pensiunea Retezat am plecat spre cascade. După ce virăm la dreapta parcurgem drumul destul de îngust și prăfuit (dar circulabil) circa 2 km până într-o poiană mai largă unde se află un panou cu informații despre traseu – aici puteți lăsa autoturismul la umbră.

Marcajul traseului de drumeție este reprezentat de o „floare verde” ????. După 300 m de mers poteca se bifurcă și avem două indicatoare colorate de lemn către cele două cascade – noi alegem mai întâi breteaua din dreapta, mai lungă (aprox. 1 km). Poteca se strecoară printre flori și arbuști pe malul pârâului Lazăru, pe margine se mai observă parapeți vechi de beton de la o amenajare de demult, chiar un pod de beton. Diferența de nivel e aproape insesizabilă, trecem peste rădăcini, pe un pod din trunchiuri și ajungem veseli la căderea de apă. Cascada Lazăru este formată din 2 trepte, fiecare având o înălțime de 4-5 m, a doua accesibilă după o scurtă cățărare pe stâncă. Încercăm apa – e rece ca gheața și limpede cristal. Am făcut un popas de 30 de minute pentru fotografii și refresh după care ne-am întors la bifurcație.

Drumul spre cascada Mării e mai scurt, câteva sute de metri, dar mai spectaculos și cu câteva pasaje de „cățărare” . Avem o diferență de nivel ceva mai pronunțată dar nu de speriat, traversăm albia pe doi bușteni, mergem pe lângă bolovani imenși aproape de albia pârâului Mării, iar la un moment dat ajungem la un mic canion. Pe drum vom vedea la început o mică „săritoare” , apoi 5 cascade, ultimele două fiind cele mai impresionante.

Avem câteva pasaje care necesită atenție sporită: pietre alunecoase, o porțiune cu cablu de sprijin, alta cu scări de lemn și o potecă de pământ pe ultima urcare. Căderea finală de circa 34-35 de metri nu e vizibilă de jos, urcați pe poteca din stânga după marcaj – surpriza va fi totală! Un șuvoi zgomotos se prăbușește de pe stâncă formând un lac pe fundul căruia zărim pietrele. Ne apropiem și de treapta lucioasă de pe care se prăbușea pentru a doua oară de la zeci de metri lichidul limpede. Jos îi zăream pe companioni mici, mititei. Am stat o clipă jos și am ascultat sunetul Naturii, am făcut fotografii fără număr.

Concluzii. Am avut parte de o excursie minunată, peisaje superbe, umbră și răcoare. Apa cascadelor și a pâraielor e limpede cristal, ochiurile formate la baza cascadelor îți relevă pietre de diverse nuanțe. O splendoare! Și nu ne-am întâlnit decât cu câteva persoane pe traseu. Plimbarea ne-a stârnit o poftă de mâncare pe care am potolit-o la restaurantul Cheile Buții (vezi impresii).

Alegeri inspirate!

P. S. ???? Și uite așa, cu bune și cu rele – articole mă refer, am atins un număr de 800 de materiale postate pe site-ul AmFostAcolo. ???? Să fie cu noroc! ????

---

VIZUALIZĂRI: 703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI