Buştenari- satul care cu o sută de ani în urmă a fost California României

TIPĂREȘTE

Buştenari Prahova este un sat cu vreo 600 locuitori (2011) aparţinând alături de alte trei (Meliceşti, Doftana, şi Tonteşti) de comuna Telega atestată documentar din 1562. Este aşezat subcarpatic la o altitudine de 530m dar cum casele sunt răspândite în văi şi pe dealuri, poate fi o diferenţă de nivel între ele şi de cca 100m. Pe deal este o biserică frumoasă cu hramul Sf. Stefan construită între 1945-1949. Oriunde ai fii, -şi în aprilie am avut parte de câteva ochiuri de cer senin, -vezi Bucegii şi munţii Baiului. Peisajul înfrumuseţat de pomii în floare este odihnitor şi într-o mare de îngrijorări face bine la suflet. Casele au curţi şi grădini de oameni gospodari dar care, nu dau pe afară de bogăţie. Mai rar vezi câte o casă de vacanţă a orăşenilor, puţini la număr, care au descoperit cât de mult contează liniştea, într-un loc care nu e staţiune turistică. Distanţa faţă de Bucureşti e de 110 km şi faţă de Câmpina 11 km. Pe un asfalt ca în palmă, în cca o oră jumătate ajungi din Bucureşti la Buştenari. Din DN1 o coteşti la dreapta prin Câmpina, apoi Telega, aşa că eviţi aglomeraţia de pe valea Prahovei care-ţi consumă nervi şi 4-5 ore din timpul vieţii tale, ca să ajungi într-o saţiune zgomotoasă ticsită de turişti.

De ce am pus ca titlu˝Bustenari, satul care în urmă cu o sută de ani a fost California României? ˝ Pentru că are o poveste foarte interesantă despre mărire şi decadenţă, aşa cum din păcate cu multe s-au întâmplat pe la noi.

Cele ce vă voi relata au ca sursă de informaţii studiile făcute de istoricul prof. dr Gh. Bîlbă originar din Telega, memoriile fostului petrolist Vasile Dragomir, Poemul Petrolifer al lui Geo Bogza, studiul prof. Buzatu privind istoria petrolului şi fotografii de arhivă ale Bustenariului la începuturile extracţiei de ţiţei.

În sec. XIX un localnic din Buştenari Gh. Stroe care-şi lucra pământul, la prânz si-a pus mămăliga la fiert la un foc de vreascuri. Atunci a descoperit că de jur împrejur pământul ardea. Era petrol ajuns la suprafaţă. Începând să-l extragă cu mijloace rudimentare şi vânzându-l a ajuns foarte bogat. Conform studiilor istoricului pof. dr. Gh. Bîlgă ţăranul a stat la masă cu regele Carol I care venise să cerceteze regiunea în vederea ridicării unui castel (la Meliceşti, unde intenţia sa este consemnată de Crucea Domnitorului. A trebuit să renunţe din cauza lipsei de apă, îndreptându-şi atenţia spre Peleş). Ţăranul i-a spus regelui că ˝stă pe o bogăţie˝. Într-adevăr extracţia petrolului la Buştenari a luat avânt şi în 1857,80% din întreaga cantitate de petrol extrasă în Ţara Românească, respectiv 220 t/ an proveneau din Buştenari. În acea perioadă toate pădurile din jur erau pline de sonde, aşa cum veţi observa într-o fotografie de epocă. Calitatea ţiţeiului era excepţională şi în curând firme şi consorţii străine au venit să-l exploateze şi conform studiului prof. Buzatu, ponderea capitalului românesc a fost din ce în ce mai mică. În 1905, petrolul extras la Bustenari deţinea un procent de 67% din întreaga producţie a României şi aceasta s-a văzut şi în dezvoltarea localităţii. : s-a inaugurat un cinematograf din care oamenii speriaţi au fugit din sală când au văzut că pe ecran a apărut o locomotivă care se îndrepta spre ei, pe uliţele satului trecea din când în când câte un automobil care înfricoşa copiii, casele începuseră să fie mai arătoase. Centrul din satul prahovean a dominat lumea petrolului din România în primele decenii ale secolului trecut. Ingineri şi tehnicieni plătiţi bine de patroni, forţau extracţia la mai mult şi mai mult. Profiturile firmelor erau imense. Cât despre viaţa sondorilor, ajunşi la un număr de cca 7000, ei trăiau din greu, prost plătiţi şi veşnic ameninţaţi de accidente întrucât nu existau măsuri de protecţia muncii.

Poemul Petrolistului de Geo Bogza care a trăit în Buştenari -din care am să citez doar câteva versuri- este edificator în acest sens: ˝ Va voi vorbi despre oamenii petrolului si despre sufletul lor negru si mai inflamabil decat petrolul/Va voi vorbi despre mine fiindca nimeni mai mult decat mine nu poate fi un om al petrolului si sufletul meu negru si inflamabil ma face sa va vorbesc voua celorlalti oameni, cu toata brutalitatea/ Asa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate/Voi nu cunoasteti sondorii care au ars de vii in flacari in marile incendii provocate de insisi stapanii sondelor pentru a stoarce ultimii bani de la societatile de asigurare/Voi nu cunoasteti toate acestea si nu cunoasteti nimic din petrol si din crimele lui. / Am sa cant Bustenarii, ingrozitorul si monstruosul sat Bustenari in care fiecare piatra vorbeste de mine si de crimele mele in care fiecare femei va poate spune cat sunt de cinic si de mincinos si am sa cant apoi sondele pe care le-am stors de bani ca pe niste amante batrane. / Dar si atunci cand am sa cant satul si am sa cant sondele, am sa ma cant tot pe mine si nimeni nu v-ar putea vorbi cu mai multa brutalitate ca mine˝

Pe de altă parte cealălaltă faţă a fenomenului Buştenari este redat în scrierea prof. Gh. Bîlbă:

˝Așa cum California se mândrea cu aurul său, așa ne mândream noi cu zăcămintele de petrol. Pe la 1930, în acest sat exista una dintre cele mai mare schele petroliere din țară. Schelă ce putea concura oricând cu cea de la Moreni. În perioada dintre războaie, țițeiul extras de la Buștenari era cel mai scump din lume, datorită calităților sale extraordinare. Oamenii au stat, pur și simplu, aici, pe o mină de aur. Aur negru, dar aur. Să nu uităm că pe la 1914,15% din PIB-ul României era dat de petrol. Practic, totul a început la Buștenari. Tot din Buştenari (Telega) a plecat şi prima conductă de transport ţiţei din România. Avea 18 kilometri şi lega zona de exploatare din Buştenari de Rafinăria” Steaua Română” de la Câmpina˝

În anii si deceniile care au urmat producţia a început să scadă ca urmare a exploatării barbare de către firmele care-l extrăgeau şi-şi exportau profiturile. La ora actuală mai sunt resturi ale sondelor care au reprezentat odată mândria României. Ce nu s-a demontat pentru a lua calea fierului vechi, s-a furat. Din maşină am văzut în ograda unui localnic o sondă inactivă ţinută ca mobilier.

Astăzi, în pădurea de sonde dezmembrate, mai lucrează câteva cu producţie mică, sub egida OMV PETROM

Lăsând la o parte acest context dramatic de mărire şi decadenţă, Buştenari ca localitate şi prin locurile apropiate de vizitat (compexul Mănăstirea şi Casa Domnească Brebu, salina Unirea Slănic, Doftana, Crucea Domnitorului din Meliceşti) este, prin peisaj şi linişte un loc ideal pentru a petrece câteva zile relaxante de vacanţă.

Documenare:

-https://www.observatorulph.ro/exclusiv/2611919-bustenari

-http://www.petroleumclub.ro/downloads/links/Gh_Buzatu-Istoria_petrolului. pdf

- adev.ro/qp1eit

-https://www.vasiledragomir.ro/nostalgii-de-fost-petrolist-zona-petroliera-prahova-bustenari-3/

-arhiva de fotografii a prof. Gh. Bîlbă

Un peisaj subcarpatic superb cu vedere spre Bucegi şi munţii Baiului

Sunt posibile excursii la mică distanţă de Buştenari

---

VIZUALIZĂRI: 3567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI