Weekend în Munții Apuseni – partea a II-a

TIPĂREȘTE

A doua zi a weekend-ului în Apuseni a fost și cea mai ambițioasă, în sensul că aveam pe listă multe obiective turistice. Nu eram sigur că vom reuși să vizităm tot ce ne propuseserăm, dar am încercat să bifăm cât mai multe dintre acestea.

Așadar, am plecat de la Pensiunea ”Piatra Mândruțului” spre satul Gârda de Sus, punctul de plecare spre majoritatea obiectivelor turistice din zonă. Acestea sunt bine semnalizate, în centrul satului sunt indicatoare către acestea. Noi am pornit pe drumul din stânga, spre satul Casa de Piatră, în drumul spre acesta și în proximitatea lui fiind mai multe obiective pe lista noastră.

Primul dintre obiectivele vizate de noi pentru acea zi a fost Izbucul Tăuzului, cea mai adâncă peșteră scufundată din România. Pentru a ajunge la el am mers pe Valea Gârda Seacă, am intrat pe un drum neasfaltat pe care am parcurs 2,5 km, iar apoi, de la indicator, aproximativ 500 m prin pădure, urmând indicatorul turistic punct albastru.

Peisajul este deosebit de frumos, am întâlnit mai întâi o cascadă mică, am traversat două punți peste pârâu, apoi la mai puțin de 100 metri am găsit micul ochi de apă. Acesta este înconjurat pe trei laturi de stânci, iar apa are o culoare verzui și este limpede. De aici izvorăște un fir de apă care după mai puțin de 100 m este captat de pârâul Gârda Seacă.

Izbucul Tăuzului a fost declarat arie protejată în anul 2000.

Intenționam să ne deplasăm mai departe pe Valea Gârda Seacă pentru a ajunge la peșterile Ghețarul de la Vârtop, Coiba Mare și Coiba Mică. Din cauza drumului care devenea tot mai greu de parcurs cu o mașină cu garda la sol destul de joasă am luat decizia de a ne întoarce. Deși ne-a părut rău, seara am realizat că dacă reușeam să ajungem la cele trei peșteri, nu ne ajungea timpul să vizităm toate obiectivele propuse.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara a reprezentat următorul nostru obiectiv din acea zi. Aceasta se află la altitudinea de 1165 m, are o lungime de 700 m și o adâncime de 105 m. Ea găzduiește cel mai mare bloc de gheață subteran din lume și a fost declarată monument al naturii în anul 1938.

Accesul către peșteră se face satul Gârda de Sus, pe Valea Gârda Seacă, se merge pe drumul comunal prin cătunul Munună și se ajunge în cătunul Ghețari. Drumul este îngust dar are o calitate foarte bună, din loc în loc sunt refugii, iar peisajul este foarte frumos.

Am ajuns într-o parcare neamenajată pe proprietatea unui localnic, unde am lăsat mașina, contra sumei de 5 lei și am pornit pe jos spre peșteră. Am mers aproximativ 1 km pe un drum pietruit și apoi pe o potecă prin pădure, iar în drumul nostru am întâlnit tot felul de comercianți cu plăcinte, clătite, siropuri, pălincă, fructe de pădure, suveniruri, obiecte de vestimentație, etc.

Ajunși la peșteră am observat mai multe persoane așteptând la intrarea în aceasta, dar și la casa de bilete. În această zonă sunt afișate informații referitoare la programul și tarifele de vizitare, reguli de acces, istoricul și descrierea peșterii. Am avut ceva de așteptat până să achiziționăm biletele deoarece ghidul este și casier. Odată că biletele am primit și un pliant cu informații despre peșteră, din care am mai citit până să începem vizita. Tot din acest pliant am extras mai multe date tehnice pe care le-am inserat în acest review.

Conform afișelor menționate mai sus, intrarea în peșteră se face în grupuri organizate de minim 10 persoane și maxim 50 (cu siguranță în grupul nostru au fost mai multe), în intervalul orar 10.00-17.00, iar tariful este 11 lei/adult.

Accesul spre peșteră este restricționat cu ajutorul unei porți metalice cu turnicheți, iar coborârea în aceasta se face printr-un aven cu adâncimea de 48 m și diametrul de 60 m. Pereții avenului sunt acoperiți cu vegetație, iar în apropierea portalului peșterii doar cu mușchi.

Am început coborârea pe o scară cu trepte metalice prevăzută cu balustradă. Jos, în prelungirea scării metalice este amplasată o punte din lemn care înconjoară de jur împrejur încăperea de la intrare denumită Sala Mare. De fapt, tot turul de vizitare se face pe această punte, care pe alocuri este șubredă.

Portalul peșterii are înălțimea de 24 m, lățimea de 17 m și face accesul în Sala Mare. Această sală este ”pardosită” cu un bloc de gheață, în mijlocul căruia se înalță o formațiune de gheață de forma unui con. Aflăm că blocul de gheață are un volum de aproximativ 100.000 mc, o grosime maximă de 22,5 m și o vechime de 3800 de ani.

Turul de vizitare continuă pe puntea de lemn și ajungem la ”Biserică”, o sală mai mică în care s-au dezvoltat numeroase stalagmite de gheață cu înălțimi cuprinse între câțiva centimetri și 7 metri.

În afara celor două săli amintite, în peșteră mai sunt două care nu sunt accesibile vizitatorilor. Acestea au fost denumite Rezervația Mare și Rezervația Mică și sunt parțial lipsite de gheață.

În ceea ce privește viața în peșteră trebuie să spunem că există faună cavernicolă, aici trăind câteva specii de insecte (colembole, coleoptere), păianjeni și lilieci.

Vizitarea peșterii durează în medie 45 minute, 15 minute coborârea, 15 minute vizita propriu-zisă și 15 minute urcarea la suprafață.

În final câteva sfaturi pentru cei care doresc să viziteze peștera:

- Atenție la încălțări, treptele metalice devin alunecoase pe măsură ce coborâți, așa că ar fi indicat să vă luați încălțăminte cu talpă aderentă;

- Luați-vă îmbrăcăminte corespunzătoare, în peșteră temperatura variază între -1 grad și + 4,5 grade Celsius (în Rezervația Mare);

- O sticlă cu apă v-ar putea fi utilă, în apropiere peșterii nu aveți de unde cumpăra apă, doar alte lichide, unele cu multe grade.

De la Peștera Scărișoara ne-am îndreptat către Cheile Ordâncușii care sunt ușor de vizitat întrucât drumul este asfaltat. Cheile au o lungime de 4 km și adăpostesc numeroase grote și câteva peșteri, dintre care cea mai cunoscută este Peștera Poarta lui Ionele.

Accesul către chei este ușor, din centrul localității Gârda de Sus se urmărește indicatorul către Peștera Poarta lui Ionele și Cheile Ordâncușii, fiind de parcurs aproximativ 1 km până la peșteră.

Peștera Poarta lui Ionele este situată în versantul drept al Cheilor Ordâncușii la o altitudine de 805 m și 30 m față de vale. Peștera este destul de mică, are o singură galerie vizitabilă, cu lungimea de 60 m.

Aici nu există o parcare amenajată, turiștii parchează mașinile pe marginea drumului într-o zonă în care drumul este ceva mai lat. Din drum se văd casa de bilete, grota Corobana lui Gârtău, precum și un loc de picnic unde turiștii au la dispoziție câteva mese și bănci.

Am traversat râul pe un pod din lemn pentru a ajunge la casa de bilete, o construcție din lemn pe care sunt mai multe afișe referitoare la regulile și programul de vizitare, prețul biletelor și posibilitățile de campare în zonă.

După achiziționarea biletelor (10 lei/adult; 7 lei/copil) am traversat un alt podeț din lemn, am urcat ceva mai mult de 100 de trepte betonate prevăzute cu balustradă metalică și am ajuns la intrarea în peșteră. Aceasta se vizitează în grupuri de maxim 50 de persoane în intervalul orar (10.00-18.00).

Intrarea în peșteră se face printr-un portal înalt de 15 m, iar în acesta se merge pe o platformă metalică prevăzută cu balustradă. Tot la intrare am observat un firicel de apă care izvorăște din stâncă, acesta fiind captat de pârâul Ordâncușa. În scurtul său traseu acesta reușește să creeze câteva mici cascade până la vărsarea sa în pârâul menționat anterior.

Galeria principală este străbătută de un pârâu cu debit variabil care acum era secat, iar în capătul peșterii se formează un lac temporar. Faptul că peștera este inundată o anumită perioadă a anului nu permite formarea stalagmitelor și stalactitelor. Etajul superior al peșterii este neamenajat și găzduiește o colonie de lilieci.

Există și o legendă legată de această peșteră. Se spune că aici se ascundea un haiduc, pe numele său Ionele, care în final a fost prins după ce o fată care îi aducea mâncare a fost urmărită.

De la peșteră ne-am continuat drumul pe Cheile Ordâncușii spre satul Gârda de Sus, am trecut prin Arieșeni și Vârtop pentru a ajunge la Groapa Ruginoasă, ultimul obiectiv din acea zi.

Accesul spre groapă nu a fost simplu, la ieșirea din Vârtop spre Oradea este un indicator pe partea dreaptă a drumului care ne informează că sunt 800 m până la acest obiectiv. La intrarea în pădure am întâlnit un marcaj turistic linie galbenă către groapă, pe care l-am urmărit continuu. De altfel, nici nu prea este nevoie de acest marcaj, poteca vă duce singură acolo.

Am parcat mașina în apropiere și am pornit pe potecă prin pădure urmărind marcajul cu bandă galbenă. Am început să urcăm, la început lin, apoi o porțiune destul de abruptă, după care urcușul iarăși s-a ”îndulcit”. Într-un final am ajuns într-o poieniță de unde se poate observa o șa largă; eram foarte aproape, sub șa este groapa.

Groapa Ruginoasă este o ravenă uriașă cu tente ruginii care s-a format prin eroziunea torențială, fenomen care lucrează continuu, mărind permanent dimensiunile gropii.

Știam că traseul durează aproximativ 50 de minute, nu am cronometrat cât am făcut noi până la Groapa Ruginoasă, dar nu mi s-a părut că am făcut atât.

Acestea au fost obiectivele pe care am reușit să le ”bifăm” în cele două zile petrecute în Munții Apuseni. Mai sunt și altele (ex. Cascada Vârciorog, peșterile Ghețarul de la Vârtop, Coiba Mare și Coiba Mică), până la care accesul durează mai mult sau necesită o mașină cu garda înaltă.

Munții Apuseni reprezintă o zonă frumoasă a țării, cu multe obiective turistice, un areal turistic recomandat atât în sezonul cald, cât și în cel rece.

În final vă doresc să aveți parte de drumuri bune și călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI