Vacanță în Uzbekistan. Lecția de geografie

@adso: Pe mine unul nu m-a plictisit deloc articolul, ba din contră, mi se pare că s-a terminat cam repede.

Cam asta se întâmplă când lucrurile s-au făcut din pix, undeva într-un loc care se cheamă Kremlin. Mă rog... acum, în zilele noastre, țările astea din fosta URSS cu” stan” în coadă au independență, libertate, bla, bla.

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă uzbecii s-ar fi luat la trântă cu tadjicii? S-ar fi uitat Putin la ei ca la mai știu eu ce finală la box, la JO? N-aș crede. Probabil asta îi așteaptă în viitor, nu știu ce să zic. Chiar dacă nu se vor alipi din nou la Maica Rusia, vor sta cu bocancul lor pe ceafă, dacă nu cumva și-acum au o bucățică de talpă pe ceafa lor, habar n-am.

Aceeași chestie despre gestionarea apelor curgătoare este și prin Asia de Sud-Est, cu fluviul Mekong care trece prin vreo 6 țări. Și ăia s-au certat ca chiorii, ba să facă baraje, ba să facă canale și alte chestii. Acum au un acord pe care se cam chinuie să-l respecte, dar momentan o fac.

Hai că iar am bătut câmpii cu grație. Mie mi-a plăcut tare mult ce-ai scris și chiar e o introducere foarte bună pentru ce va fi să vină despre călătoria ta în Uzbekistan.

@adso: Faină lecție de geografie și o introducere foarte bună la ceea ce sper că va fi un serial lung. Aștept cu interes lecția de istorie, cu atât mai mult cu cât nu știu mai nimic despre "stanurile" ex-sovietice.

Ceea ce m-a mirat la începutul anilor 1990 și continuă să mă mire și acum este motivul pentru care Rusia a permis înființarea republicilor independente. Nu cred în slăbirea autorității centrale a Imperiului sovietic în asemenea grad, încât să nu poată face față dorinței de autonomie a popoarelor componente, la mijloc presupun că a fost altceva. Oricum, controlul rusesc asupra fostelor republici socialiste sovietice există în continuare, atât economic, cât și la nivel politic.

Sunt curioasă să aflu amănunte despre istoria Uzbekistanului și mai ales despre viata actuală a locuitorilor.

Deci felicitări și spor la scris!

@adso: În 1986 am făcut o excursie de 22 zile cu paşaport colectiv în fostele republici ale URSS. Am văzut multe dar în sud numai Erevan din Armenia şi Baku din Azerbaidjan. În Uzbekistan nu am ajuns aşa că am citit cu interes reviewul tău. La un muzeu din Erevan am văzut o bârnă care se zice că a făcut parte din corabia lui Noe. Oare peste o sută-două de ani, schimbările climatice nu vor repeta fenomenul? Ceva, ceva ,parcă-mi amintesc de marea Aral dar pe atunci nu luam notiţe şi memoria îmi poate juca feste. Despre potop nu cred că e vorba doar de religie ci şi de memoria colectivă transmisă din generaţie în generaţie.

Aștept și eu cu nerăbdare continuarea acestui periplu al tău, început cu lecția de istorie de mai sus, mai ales că nu știu deloc ce se întâmplă prin părțile alea de lume!

M-am mirat și eu ca mulți conaționali, cum de a „slăbit lanțul” imperiul rus, (și de ce ) în partea lui sudică. Se pare, însă, că, așa cum scrie colegul @Pușcașu Marin,

pentru că nu-s ei atât de naivi (a se citi proști) să-i grațieze... cu grație!

Mi-a plăcut ce-ai scris, aștept continuările și...

@Pușcașu Marin: Mulțumesc pentru că ai citit prompt ceea ce am aberat eu pe aici . Sincer, mă așteptam să nu intereseze mai pe nimeni, dar nu prea îmi păsa: trebuia să scriu articolele astea, pentru a-mi ordona eu informațiile. Dacă am reușit să și stârnesc interesul altor AFA-iști, consider că am primit deja un bonus!

Să știi că trânte din astea au tot fost. Mai ales că muntenii au hambâț, nu lasă unul altuia nimic.

Conflictele au două surse: împărțirea apei în regiuni suprapopulate & prostia omenească care se activează instant atunci când apar pe tapet probleme așa-zis de istorie națională.

Valea Fergana este centru de civilizație de vreo 2500 de ani, iar pe aici și-au făcut drum perșii, Alexandru Macedon, chinezii, tot felul de popoare turcice și, ultimii dar nu cei din urmă, rușii. Care ruși au trasat frontierele în 1924. Este adevărat că a fost o misiune imposibilă, pentru că satele uzbece (în vale), kîrgîze (pe versanții dinspre nord) și tadjice (pe versanții dispre sud) nu erau deloc clar delimitate. Dar oamenii învățaseră să conviețuiască, știau unii limba altora, era ok. Rușii s-au ambiționat să-i separe și să creeze „conștiință națională” . În 1991 s-a văzut că au reușit.

În Tadjikistan a fost război civil (anticomuniști islamiști vs. foștii comuniști seculariști) care a durat aproape 20 de ani. În Kîrgîzstan a rămas o puternică minoritate uzbekă și ăștia s-au simțit persecutați după independență și au făcut panaramă - ultimul conflict major a fost în 2010. Și altele, eu am doar informații secvențiale.

Ei bine, se pare că tătucul de la Kremlin a stat cuminte. A mai băgat bățul prin gard, dar nu a intervenit pe față. E drept că cei aflați la conducere în Asia Centrală au fost destul de ascultători, au deschis piețele către Rusia și le-au închis față de Iran și de China, deci nu avea multe motive să facă circ inutil. În plus, oamenii de pe aici sunt răi: se bat din nimic între ei, dar imediat se unesc împotriva dușmanilor dreptei credințe.

@adso: Felicitări despre lecția de geografie! Știam despre zona mare deșertică a fostei Mări Aral, citisem câte ceva, dar nu știam mai nimic despre demografia zonei și despre fluviul Amudaria și râurile și din țările învecinate. Despre bumbac știam dar habar nu am avut cum fosta URSS a reușit să dezvolte în țarile ocupate sau create o industrie specializată pe o anumită ramură. Aștept și lecția de istorie, despre Timur Lenk dar și despre Alexandru Macedon, cel ce a distrus superbul Persepolis...

@Carmen Ion: Vă mulțumesc pentru aprecieri! După fiecare excursie îmi propun să scriu pe aici, dar niciodată nu am reușit să încarc mai mult de trei-patru articole înainte de a se ivi o nouă ieșire. Asta e bine, într-un fel, înseamnă că nu stau pe acasă, dar e păcat că uit o grămadă de chestii - mi-ar prinde bine și mie să le pot găsi undeva, după o vreme.

Spuneți că v-a mirat faptul că Rusia a permis înființarea republicilor independente. Părerea mea este că nu a fost nicio conspitație: pur și simplu sunt momente în istorie când ideile prevalează în fața intereselor. Sigur, asta va fi interpretat, post factum, ca fiind în favoarea celui care are de câștigat în urma desfășurării evenimentelor, dar nu înseamnă că acesta chiar a premeditat ceva.

O astfel de aliniere a astrelor s-a nimerit în 1989-1991. A existat și o persoană în absența căreia nimic nu ar fi fost la fel, și aici mă refer, desigur, la Mihail Gorbaciov, care nu a dorit să se păteze cu sângele a mii și mii de oameni doar pentru a ține în viață un sistem politic sortit ieșirii din istorie. Pe ușa din dos.

Sigur, nici el nu a intuit toate consecințele primelor lui decizii. Odată ce bulgărele s-a rostogolit, pur și simplu acesta nu a mai putut fi oprit. După care... Rusia a intrat sub controlul mafiilor, Elțîn a fost un lider foarte slab și, la fel, fără dorință de a folosi forța indiferent de consecințe etc.

Acum, roata istoriei s-a întors. Efectul de pendul. Oamenii trăiesc prea bine și unora li s-a urât cu asta, vor mai multă acțiune. Sper să nu fim afectați, dar îmi este teamă că vom prinde vremuri interesante. Or eu, ca bătrânul înțelept chinez, îmi doresc să trăiesc în vremuri neinteresante.

@Michi: Se puteau face călătorii interesante și în anii ăia, chiar dacă era greu spre imposibil să ajungi în Occident. Berlin, Praga, Budapesta, Cracovia, Leningrad, Moscova, Samarkand etc. - toate erau și sunt superdestinații turistice. Doar că românii nu aveau bani pentru vacanțe, cei mai mulți trăiau de pe o zi pe alta.

Eu am fost, ca licean, în două excursii: Chișinău - Odessa și Velico-Tîrnovo - Plovdiv. Ambele de neuitat, Parisul m-a impresionat mai puțin, atunci când am ajuns acolo ca adult .

Se pare că Muntele Ararat chiar este muntele Potopului, cică sunt destule indicii care conduc spre concluzia asta.

În Buhara se păstrează amintirea lui Iov, cel greu încercat de Dumnezeu: bibliaortodoxa.ro/carte.p ... id=42&cap=1. Se spune că locul pe care l-a primit drept răsplată pentru credința sa neclintită este chiar Oaza Buhara, iar acolo s-a construit prin sec. XII Cișmeaua lui Iov.

@doinafil: Vă mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase și pentru pupici

Am explicat mai sus, în răspunsul către @Pușcașu Marin și în cel adresat dnei @Carmen Ion, cum văd eu treaba cu „lanțul rusesc” în Asia Centrală. După mine, stăpânirea de facto a acestei zone nu mai este posibilă. Sigur, dacă își pun mintea, o vor cuceri într-o săptămână.

Dar ce faci cu 80 de milioane de musulmani (din care 36 de milioane în Uzbekistan), cu natalitate mare și rată înaltă de creștere a populației, când tu ai 140 de milioane, dar numai 110 milioane de ruși, că 20 de milioane sunt deja musulmani, o grămadă de chinezi etc., iar populația ta e îmbătrânită și tinerii nu fac copii?

Prin urmare, rușii vor încerca un control de la distanță a zonei. Asta fac și acum. Dacă mă întrebați, vă spun că vor avea din ce în ce mai puțin succes. Pentru că s-au descoperit mari rezerve de petrol și gaze naturale în Uzbekistan, a căror exploatare este, încă, în stadiu incipient. Țara se dezvoltă accelerat și, în plus, este în plin proces de liberalizare. E o chestiune de timp să devină forța dominantă în zonă și să poată face față, cu succes, unei eventuale provocări rusești.

@mprofeanu: Mulțumesc pentru ecou și pentru încurajări!

Industria bumbacului în zonă nu începe odată cu sovieticii. Boom-ul a avut loc prin 1850, atunci când sclavia a început să piardă teren, iar cultivarea bumbacului a decăzut în Americi. Hanii aflați la conducerea Horezmului au simțit că este o pâine de mâncat și, profitând de faptul că la ei comerțul cu sclavi era încă înfloritor, au dezvoltat această cultură (care exista, deja, din cele mai vechi timpuri). Dacă mă țin puterile, am să vorbesc despre asta când ajung la Hiva.

Sovieticii au preluat și au amplificat ceea ce au găsit.

Mă apuc zilele viitoare să spun ce am înțeles din istoria acestei țări, de care am rămas atașat pentru totdeauna.

@adso: Sincer, mă așteptam să nu intereseze mai pe nimeni, dar nu prea îmi păsa: trebuia să scriu articolele astea, pentru a-mi ordona eu informațiile. Dacă am reușit să și stârnesc interesul altor AFA-iști, consider că am primit deja un bonus!

Foarte adevărat, pentru că scriind reviewuri despre locurile vizitate îţi ordonezi informaţiile. Cred că e imposibil să reţii ˝pe de rost˝ informaţii din zeci de destinaţii. Eu am plătit din greu că nu mi-am notat aproape nimic din 1990 până în 2010 când am intrat în AFA. Si la capitolul poze am fost perdantă până am început să le pun pe calculator, după 2000.

La cum scrii pe aici există posibilitatea să fii racolat pentru o catedră de geografie!

Cred că e mai lejer ca la matematică...

@Marius 72: O, ce onoare! Ai ajuns și tu la articolul meu! Că domnia ta + @k-lator mă încurajați cel mai tare să scriu, și fix voi nu citiți. Bine, pe tine te-am bifat acum cu greșeala reparată.

Mulțumesc mult! Ia să vedem dacă voi trece și proba la istorie, chiar am emoții . Dar mai ai de așteptat câteva zile (asta doar până public, plus câte mai adaugi tu până citești).

@adso: Florina e prin Andaluzia, am văzut din poze.

Are scuze dar și timpul ocupat, bănuiesc!

@Marius 72: Am văzut și eu poze. O așteptăm să le urce și pe AFA.

@Marius 72: Mulțam fain pentru scutire!!!

@adso: Absență motivată, dom' profesor, da!? Sigur că te încurajăm să scrii... și uite ce mândrețe de articole faci. Să știi că am stat cu ochii pe tine, din Andaluzia și văzut articolul imediat ce l-ai postat dar mi-am spus că treaba asta cu geografia Uzbekistanului este grea, nu pot să citesc așa pe fugă. Și în plus, locurile de pe aici au avut priorirate 😋

Dar iată, astăzi l-am savurat și mă felicit că am întârziat, ca să pot citi toate ecourile și toate detaliile adăugate.

Pentru lecția de istorie, mă așez cuminte în prima bancă! 🤗

@k-lator: Scuze că răspund cu întârziere. Și eu sunt „motivat” , am fost aseară la un film; dacă îl mai prinzi la întoarcere, să mergi - Crossing, tradus inspirat în română Dincolo de granițe. Care, pe lângă că m-a lăsat pe gânduri, mi-a făcut dor de Istanbulul din care abia m-am întors.

„Reproșul” meu era o glumă, bineînțeles. Știu că te interesează subiectul și că adori felul în care îl prezint. Pentru lecția de istorie mai ai, însă, de așteptat, au început să se aglomereze obligațiile la slujbă. De acum intru, încet-încet, în hibernare aici, pe AFA. Așa că, dacă i se face cuiva dor de mine, va trebui să caute în istoric și citească din urmă .

Frumos, structurat, este plăcut de citit. Am citit întâi partea de istorie, așa am nimerit... Acum cea de geografie care ne deschide puțin perspectiva în legătură cu zona aceasta.

Sunt probabil puține articole la îndemână în general pe net despre această zonă - in extenso - și este binevenită prezentarea ta mai aplicată și mai digerabilă decât Wiki (...) sau de pe diverse site-uri de turism. N-am "săpat" după materiale pe tema aceasta dar nu mă aștept la ceva închegat, sigur trebuie să filtrezi sau să reduci arealul...

Un mare plus, un mare câștig această relatare; și pentru foarte mulți, cred că face parte din una dintre "călătoriile vieții/o dată în viață", este o destinație cel puțin rarisimă, interesantă sau măcar din acea categorie din care dacă ai ocazia, să nu o ratezi numaidecât.

Mai ales de acum încolo, știind cât de cât ce ascunde, dacă oferă ce promite și ce lasă în urmă, în amintire, această "bucată mare" din Asia, necomercială și cred că underrated.

@gojavaler: Mulțumesc de ecou!

Adică... mi se pare că aici e de bine ce ai scris, sper că nu mă fac de râs. Nu sunt sigur că pricep întotdeauna corect mesajele pe care vrei să le transmiți. Pe celălalt topic - am renunțat să îmi mai forțez neuronul în încercarea de a înțelege ceea ce vrea să spună poetul . Poate ne-om lămuri față în față.