Tournai, un secret din Valonia

TIPĂREȘTE

Turistul plecat să descopere noi destinații este aproape mereu în luptă cu timpul. Destul de rar reuşeşti să vezi tot ce ți-ai dorit, lăsând pentru o ipotetică întoarcere admiratul unui monument, vizita unui muzeu sau trecerea printr-un oraş. Aşa că majoritatea excursiilor în Belgia țintesc în general Flandra, în special Bruxelles, Antwerp, Brugge. Valonia din nefericire apare precum o cenuşăreasă, ea fiind evitată sau cel puțin uitată. Şi de mine până în acest an, când am mers să cunosc Namur, Dinant, Mons, Tournai şi altele.

Tournai, sau Doornik cum îl numesc marinarii flamanzi, este un vechi oraş valon, aşezat pe râul Scheldt, pentru valoni Escault. Pe timpul stăpânirii romane avea o importanță redusă, dar în perioada imperiului franc a ajuns chiar capitală. Apoi Parisul a preluat irevocabil această cinste. Până să ajungă în componența Belgiei urbea a aparținut francezilor, spaniolilor, austriecilor, olandezilor şi, unicat printre oraşele belgiene, chiar şi Angliei.

Mândria oraşului rămâne catedrala Notre Dame de Tournai, o construcție începută la jumătatea sec. al XII-lea şi terminată vreo jumătate de mileniu mai târziu. Ca orice catedralăcare se respectă. Drept urmare, depinzând din care punct o priveşti este în stilul romanesc sau cel gotic. Cele cinci turnuri pătrățoase se ridică la peste 80 de metri deasupra solului şi pot fi văzute de la mare distanță. Din păcate pentru mine de circa opt ani era în reparație, schele patetice şi o macara ca un cocostârc plictisit o înconjurau stricând orice tentativă de a face o poză decentă. Interiorul apărea tot sub ambalaj de şantier la care se lucra cu încetinitorul. De la intrare m-a întâmpinat un ghid foarte amabil care mi-a vorbit despre ea şi mi-a arătat unde erau amplasate două picturi, un Rubens şi un Van Dyck. Un fapt banal în Belgia . Cum catedrala este sub patronajul bisericii şi muzeul de artă local sub cel al primăriei s-a stabilit ca cele două tablouri să fie depozitate şi nu expuse, de parcă ar fi fost vorba de un afiş anunțând venirea circului în oraş. Nu am găsit nici celebrul relicvariu realizat din aur acum opt veacuri, de nu mai puțin celebrul Nicholas din Verdun (remember relicvariul de la catedrala din Kőln). Aceasta capodopera este considerată una dintre cele şapte minuni ale Belgiei. Din fericire am putut admira complexa lucrare în marmură a lui Cornelis Floris de Vriendt, un perete interior alcătuit din nişe şi coloane, cuprinzând statui şi basoreliefuri.

Precum în multe alte oraşe din Belgia şi la Tournai este o clopotniță impresionantă, ea fiind cea mai veche dintre toate clopotnițele din aria Tarilor de Jos. A fost începută la sfârşitul sec. al XII-lea şi avea o terasă ascunsă de creneluri. Odată cu dezvoltarea oraşului i-a fost mărită înălțimea, devenind un adevărat turn de apărare. Turla a purtat mereu simbolul stăpânitorului şi astfel în vârf a stat când un dragon, când un vultur, când boneta frigiană. Înaltă de peste 70 de metri (sunt de urcat vreo 257 de trepte), cu mai multe turnuri şi turnulețe, cu statui şi un "cor" de clopote, constituie în zilele noastre una dintre atracțiile oraşului.

Pornind de la catedrală spre vest găsim frumoasa clădire a bibliotecii, o clădire cu o istorie îndelungată. Până la începutul sec. al XVIII-lea aici a fost "hôtel des Anciens Prêtres", un adăpost pentru prelații bătrâni. În timpul revoluției franceze locul devine bibliotecă, adăpostind aproape 250 de incunabule. Dar incendiul izbucnit în urma atacului aerian efectuat de germani în mai 1940 distruge mare parte dintre ele, doar 23 putând fi salvate. Printre ele o versiune a celebrului poem medieval "Le Roman de la Rose".

Centru oraşului poate fi considerat în triunghiulara piață Grande Place, locul de întâlnire a două drumuri datând din perioada imperiului roman. În veacul al XII-lea ea era înconjurată de case tradiționale cu pereți din paiantă întăriți cu bârne de lemn. Însă prin anii 1600 spiritul barocului francez a adus moda imobilelor impunătoare. Halle-aux-Draps, locul afacerilor cu pânzeturi, a fost demolat şi înlocuit cu un ansamblu elegant cuprinzând spații de depozitare, de prezentare a mărfurilor şi locuințe. Chiar dacă Luftwaffe a produs în 1940 distrugeri importante piața a fost refăcută şi astăzi este un spațiu în general destinat pietonilor, un amalgam de restaurante, cafenele şi magazine.

Tot în piața centrală este şi biserica St. Quentin, ridicată inițial pe la 1200 în stilul romanesc. Un fronton simplu flancat de două turnuri asemănătoare cu două creioane constituie fațada. Un alt turn pătrațos, supraviețuitor al epocii medievale străjuieşte mai în spate. Pasquier Grenier, celebrul creator de tapiserii, domeniu la care belgienii au fost renumiți, îşi află odihna în acest lăcaş. El nu a uitat că şi-a găsit bunăstarea în Tournai şi a contribuit financiar pentru adăugarea a trei capele în jurul altarului de la St. Quentin.

Biserica Sf. Iacob, aflată în apropierea Pieții Mari, îşi are rădăcinile pierdute în tulburele ev mediu timpuriu. Aici erau adăpostiți pelerinii plecați din Flandra către Santiago de Compostela. Piatra de construcție a provenit din carierele de lângă Tournai, iar stilul arhitectonic este caracteristic locului, cu coloane terminate prin capiteluri cu decorațiuni vegetale. Un altar format din trei panouri evocă prin imagini viu colorate scene din viața Sf. Iacob.

Şi rămânând la capitolul biserici să amintesc de Saint-Brice, una dintre cele mai vechi biserici tip hală, datând din sec. al XII-lea. O sută de ani mai târziu corpului principal, în stilul romanesc, i s-au adaugat elemente tributare goticului timpuriu şi din rațiuni practice (mărirea spațiului), dar şi estetice. Turla, apărută după alte doua veacuri, a servit multă vreme ca turn de observație pentru zona oraşului de pe malul drept al râului Schelde. Biserica ar fi rămas poate ignorată, dar în 1653 aici s-a descoperit mormântul lui Childerik I, rege franc din dinastia Merovingienilor.

Tot din perioada cănd biserica Saint-Brice avea mortarul ud datează un grup de case din apropiere. Cu frontoane înglobând arce cuminți şi ferestre divizate de coloane scurte, ele sunt încă funcționale în ciuda celor peste 800 de ani vechime. O plăcuță fixată lângă intrare specifică cât se poate de clar: "cele mai vechi case din Europa".

Deasemeni în categoria "cel mai vechi" intră şi Pont des Trous (Podul găurit), unul dintre primele exemple de arhitectură militară realizate pe teritoriul de astăzi al Belgiei. Avea ca scop protecția pe cursul Schelde-ului şi era parte integrantă din zidul care înconjura Tournai-ul, unind turnurile Bourdiel şi Thieulerie. A fost refăcut de multe ori, în urma războaielor sau a canalizarii râului. Cum în timpul ultimei conflagrații mondiale a suferit distrugeri, în 1948 a fost modificat rezultând arcul central mărit, pentru facilitarea trecerii navelor.

Ultima oră în Tournai am dedicat-o Muzeului de artă al oraşului. Incinta a fost proiectată de Victor Horta, faimosul arhitect belgian considerat un geniu al Art Nouveau-ului, şi reprezintă ea însăşi o operă de artă. Multe dintre tablourile expuse aici au aparținut lui Henri Van Cutsem, un colecționar bogat care în 1904 a donat oraşului lucrările strânse cu pasiune în cursul anilor. Nu sunt multe săli şi nu rişti să te plictiseşti, căci numele artiştilor sunt foarte cunoscute. Este o retrospectivă în timp a artei flamande şi franceze în care Peter Brueghel cel Bătrân, Rogier van der Weiden, Jan van Goyen, Peter Paul Rubens sau Jacob Jordaens îți atrag imediat atenția. Iar pânzele mai "modernilor" Manet, Fantin-Latour, George Seurat sau Van Gogh sunt deasemenea demne de orice muzeu respectabil.

Vechi centru cultural al Belgiei, Tournai este un oraş bogat în istorie şi artă. Cu un farmec aparte şi cu o înşiruire de superlative el poate fi uşor înscris într-un itinerar belgian. Sau poate rămâne ascuns, ca un secret ştiut doar în Valonia.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI