Speranțe înalte. Mai înalte chiar decât turla Basilicii Saint Sernin

@Yersinia Pestis: Să-ncep cu Catedrala, că doar ăsta e subiectul principal. Da, arată într-un mare fel, sau cel puțin atît îmi dau eu seama din fotografiile pe care cu zgârcenie le atașezi articolului . Și dacă-mi amintesc și celelalte impresii pe care le-ai postat despre vizita din Franța, parcă înțeleg de ce-ai zis la un moment c-ai vrea să te muți de tot acolo.

Introducerea am citit-o cu mare atenție, ba chiar de vreo două ori, pentru că eu am cam chiulit la orele de română și de filozofie. Mda... în cuvintele mele puține sunt de acord cu tine. Nu degeaba se spune treaba aia cu...” de-aș mai avea odată 20 de ani cu mintea de-acum” . Poate ne-am fi ferit de multe dezamăgiri la tinerețe, de multe frustrări și de multă luptă în zadar. Pe de altă parte, din astea am învățat ceva. Mă rog... cine a vrut să învețe. Experientia Docet, ce nu ne-a omorât ne-a făcut mai puternici. Și n-am nicio îndoială că atunci cînd ne uităm în urmă nu vedem doar lucrurile urâte ce ni s-au întâmplat. Vedem și lucrurile frumoase. Lucruri frumoase pe care ni le aducem aminte cu plăcere.

De review-ul cu numărul 300... ce să zic? Ai făcut analogia cu spartanii, altceva nu-mi vine-n cap. Ba... aș putea zice că 300 e între 299 și 301 . Atâta m-a dus capul. Însă promit să găsesc ceva despre numerologie pentru a putea asocia cu review-ul tău cu numărul 500. Repet, PROMIT

@Pușcașu Marin: Cred că dacă la vârsta senioratului putem privi cu liniște spre tinerețea noastră, atunci vom fi împăcați.

Se spune că “pâinea se mănâncă felii, nu dintr-odată!” . Viața ne-a venit tot așa și, la fiecare provocare am răspuns cu experiența acumulată până atunci, acum avem altă gândire și, poate, am reacționa altfel.

Este o carte, se cheamă “Efectul Isaiia” . Pe scurt, viața este o înșiruire de răscruci în care trebuie să ne alegem calea, După alegerea făcută mergi pe calea aleasă, nu te mai poți întoarce să alegi altfel. Și, indiferent de ceea ce ai alege, în fața ta va fi o înșiruire de alte răscruci.

Basilica de Saint Sernin chiar merită văzută! Atunci când a fost zidită era o exprimare a speranței veșniciei, chiar dacă veșnicia poate fi înțeleasă diferit. Pozele-mi sunt puține pen’că, în cele mai multe apare mecla mea și a Adrianei, ea e frumoasă, io-s hâd ca moartea, nu poci strica frumusețe de review! 🤗

@Yersinia Pestis: Foarte frumos acest review aniversar. 300 de postări pe AFA? Bravo, felicitări și la cât mai multe!

Cu mare plăcere am revăzut Saint Sernin, o biserică romanică impresionantă prin dimensiuni și grandoare.

Ai făcut o alegere extrem de inspirată și cu Pink Floyd și High hopes, o melodie din epoca în care versurile cântecelor mai aveau semnificație și mesaj. Clopote în ton cu tema religioasă a reviewului, textul melodiei rezonand cu sentimentele de amiciție (asta apropo de recenta întâlnire AFA). Iar cu versurile de încheiere în engleză m-ai dat gata!

Totul foarte, foarte bine gândit. Un review demn de numărul 300! Scris cu simțire și cu respect pentru noi, colegii tăi de site.

M-ai impresionat și-ți mulțumesc!

@Carmen Ion: Mulțumesc pentru aprecieri! Vorbele de bine fac bine la moral. Altcumva, potrivirea text-versuri-melodie din reviewu-mi a fost îndelung căutată, îmi pare bine că ai remarcat-o! Cât despre Pink Floyd și mesajele din cântecele lor, e marcă înregistrată!

300 este un număr rotund, mă bucur că am ajuns la el! Atât de mult că, parcă, mi-e frică să-i stric rotunjimea, zic că ar fi păcat! În fine, vedem ce-o mai fi!

Mersi de vizită, mulțumesc, din nou, pentru urări! Sărut mâna!

@Yersinia Pestis: felicitari pentru review-ul 300!

Basilicile, catedralele din Franta sunt impunatoare prin marime, spectaculoase prin stil si bogatia design-ului interior- picturi, statui, orga, lemn sculptat, etc.

Nu stiu când voi ajunge la Toulouse, e cam departe de Aix-en-Provence cam 400 km, poate când vom face un tur al Frantei cu masina.

Sa fim sanatosi, cu bani în portofel si mai ales liniste macar în Europa...

@Yolanda: Mulțumesc pentru aprecieri! Venite din partea ta, care cunoști Franța, sunt cu atât mai plăcute!

Iacă, recunosc, aia din ianuarie 2025 a fost prima mea vizită în Franța. Țară despre care, nu știu de ce, nu aveam o atitudine bună. Mă rog, acum nu mai este cazul, era părerea unui tip mărginit, așa cum eram atunci.

După ce am vizitat-o mi-am dat seama că mi se potrivește, mănușă, stilul ăla de viață, încât, acum, mi -l doresc!

M-a cucerit modul lor de a trăi, jovial, fără înverșunare, zâmbetul e din felul lor de-a fi. Asta m-a uimit, o viață-ntreagă am fost învățat că dinții strânși înseamnă determinare! Qui prodest?! Pentru ce?! Viața-i frumoasă când vine de la sine, nu pentru a lupta suntem meniți!

@Yersinia Pestis: Felicitări pentru numărul 300! De review-uri pe acest site minunat. Incep cu Franța, de care văd că te-ai indrăgostit.

Prima data am fost in Franța in 2010 și de atunci am mai fost de multe ori. Este locul unde m-aș muta, dacă aș putea. Imi place tot, de la zâmbetul oamenilor (pe care și eu l-am remarcat) la munți, mare, orașe, case mancăruri și, bineințeles, vinuri. Sunt ani in care ii spun soțului să mai dăm o fugă prin Franța, că nu am mai fost de anul trecut și mi s-a făcut dor   —.

Ai mai spus ceva de tinerețe. Vârsta e doar un număr (ca să folosesc un clișeu), și eu chiar pot arăta adevărul din această zicală. Fac mai multe lucruri decât am făcut la tinerețe, deoarece copiii au crescut, sunt pe la casele lor, cheltuiesc mai puțin cu școli, haine, mancare etc., și am ceva mai mult timp liber (nu prea mult pentru că incă lucrez). Așa că m-am apucat să merg pe munți pe lîngă alte călătorii. Și sper să o mai fac ceva timp.

In 1996 am fost la concert Pink Floyd - High Hopes, la Hockenheim Ring, iar melodia atașată mi-a reamintit acel moment. Pink Floyd și Led Zepelin cele mai mari trupe!

Eu sper să nu te oprești la acest număr, să mergi mai departe, că și 350 e bun. Felicitări incă o dată!

@Mika: Sărut mâna, mulțumesc pentru vorbe și vot, a fost ăla cu pricina! 🤗

Despre Franța pot spune doar că, acum, tânjesc după ea și, de fapt, am văzut doar o mică bucățică. Ne-a plăcut atât de mult că și eu și Adi ne gândim să vindem ce-avem pe-aici și sâ devenim locuitori în zona Toulouse. Doar că Adi mai are vreo 4 ani până la pensie. Fiie-mea nu bate cu Franța, ea se duce spre Nord, de care-i tare încântată, a spus că Parisul nu i-a plăcut! Așa că, cred eu, tot în România vom rămâne, nu că sufăr din cauza asta!

Nu vreau să fac filozofii de șanț, chiar cred că viața e frumoasă, la orice vârstă, doar trebuie să-nveți s-o trăiești și asta-i greu, prioritizăm problemele funcție de nevoile pe care le identificăm noi ca fiind stringente. Apoi, după ce ne consumăm, vedem că n-am ales chiar bine, dar, nu mai putem face nimic!

Cât despre Pink Floyd, sunt clasici, eu aș pune ca materie de studiu la orele de muzică la școli. Dar, deh, maneaua e mai bună, că moare dujmanii de ciudă, c-am bani și femeie, mamă la copii … Știi ceva, cred că Franța nu-i chiar de neatins!

Sărut mâna, un sfârșit de săptămână așa cum ți-l dorești! 🤗

Cu palma pe inimă afirm că am citit cel mai "serios" articol scris de tine!

Oare din cauză de sobrietate impusă de un număr rotund? Și așa mare?

Văd că toată lumea ce îți comentează pe aici munca laudă Franța (bineînțeles, la unison cu talentele tale scriitorești).

În umila mea opinie, e țara cea mai completă din câte există pentru un turist, căruia îi oferă Parisul, castele, orașe și - mai ales sate - superbe, podgorii, insule, plaje și munți. Fiecare își poate ostoi poftele vilegiaturiste.

Cred că un cetățean pentru care La Marseillaise reprezintă imnul național poate avea alte opinii, diferite de ale noastre.

Prieteni foarte buni de-ai mei stabiliți de decenii acolo remarcă o degradare a societății în ultima vreme.

Revenind la ale noastre, nu îmi rămâne decât să rostesc un respectuos "Chapeau! " și să îți doresc incursiuni numeroase pe tărâmurile franceze acum că tot te-ai dedat călătoriilor aviatice.

Ca și colegilor care au rezonat cu (sau „la” ) articolul tău nr. 300, spun că și mie mi-a plăcut ce-ai scris Felicitări pentru atât de multe impresii postate aici!

În prima parte nu este „filozofie de șanț” , cum i-ai scris Mikăi în ecou, ci este un adevăr cu care, majoritatea celor săriți de 50-60 ani, ne-am întâlnit în viață, adevăr scris de tine cu slove bine meșteșugite! DA, viața ne întărește, iar frecușurile ei ne modelează sufletele, ne fac mai buni, mai înțelepți, mai iertători, mai senini!

Basilica Saint Sernin este tare frumoasă! Păcat că te-ai zgârcit la poze, mi-ar fi plăcut să văd mai multe din interiorul ei, chiar cu tine (care te răsfeți spunând că ești hâd) și cu Adriana. Am să intru pe net să văd mai multe, că prea este frumoasă!

Mă bucur de fiecare dată să citesc ce postezi aici, așa că aștept cu interes să depășești nr. 300 ... și-ți trimit, virtual, ca de obicei, mulți

@Marius 72: Mulțumesc pentru vizită, chiar îmi face plăcere!

Acuma, drept îi că eu am scris mereu serios, voi ce m-ați luat în râs, dar asta nu poate decât să mă bucure, râsul este un lucru tare serios, destinde stresul, ajută sinapsele și induce o stare de bine! Să râdem, deci, ori de câte ori putem, vorba aia “zâmbetul e cel mai puțin costisitor ca vestimentație “.

Asta cu sobrietatea nu mă prinde, eu sunt, de felul meu mai timid și mai retras, nu m-a ajutat nici fizicul și nici inteligența ca să fiu “miez” . De-aia nu mă bagă lumea-n seamă și mă lasă-n apele mele. Iar eu am profitat de asta și, uite-așa, chiar și pe AFA , am ajuns să fi scris de 300 de ori păreri despre locuri unde-am fost și ce-am înțeles din ele. Valoare nu știu dacă au avut, în orice cultură agricolă de valoare cresc și buruieni, unele-s utile, dai strânsură la animale, altele, ca pirul, n-au nicio valoare dar nu poți scăpa de el !😜

Franța, o, da, Franța! Poate fi doar un vis, doar că, ținând cont de evoluția situației politice din zonă, a României , zic , crește imboldul de-a ajunge să locuiesc acolo. Nu de alta dar rușii au recunoscut, mereu, că Moldova nu-i întreagă, că jumate-i la români. Nu cred c-aș vrea să văd reîntregirea asta, pe modul rusesc!

Chiar cred că și societatea franceză are lipsurile ei, nu există “perfect” decât în dicționar. Doar că, parcă acolo ești mai aproape de acest ideal. Noi avem în ADN cei 400 de ani de dominație turcă, din care am învățat doar “peșcheș” , “ciubuc” sau, Doamne ferește, din 4 în 4 ani, firmanul de mazil! Am obosit, aș vrea să trăiesc într-o societate în care nu ți se face proces de intenție din faptul că ai călcat pe umbra cuiva. Vorba aia :” sunt de acord cu delațiunea când mă pârăște cu ce am făcut, nu să pună de la el!”

Gata, consider că te-am plictisit suficient ca să nu mai intri pe la ce scriu io, pe viitor! 😛 Asta a fost așa, de învățare de minte! Respect, sincer! 🎩

@Yersinia Pestis: Am intrat și o să continui a da iama în articolele tale. Fără mari filozofări, ce-i drept, vă las pe tine și pe Sorin, mari maeștrii la acest capitol!

Reprezintă o lectură savuroasă orice iese din tastatura ta și mă opresc aici cu laudele pentru a nu pune bazele unui soclu...

Nu mă ușchesc de aici până nu te povățuiesc să dai o tură până prin Insulele Canare și mai vedem apoi unde ți-ai dori să îți trimită Poșta Română cuponul de pensie.

Că eu aș căuta în Insula Gomera un oficiu poștal sau o bancă ce lucrează cu OPSNAJ-ul...

@doinafil: Mulțumesc pentru felicitări și pentru faptul că vii, constant, pe la mine! Nu-i puțin lucru pentru mine, scriu pe AFA mai ales pentru socializare!

Trecerea vieții e firească de aia e bine s-o trăim făcând lucruri importante, așa cum simțim noi importanța, nu după cum vor alții!

Bine, e normal să respecți regulile sociale, normele de drept și alte reguli care reglementează conflicte dar, ce faci cu viața ta să fie doar alegerea ta.

Era un film, long time ago, se chema “The Gods must be Crazy” . In principal, în Africa, pe deasupra teritoriului locuit de un mic trib de boșimani ,a trecut un avion de mici dimensiuni. Din acest avion pilotul a aruncat o sticlă goală de Cola. Sticla (din sticlă, nu PET) a fost găsită de unul dintre bărbați, care a adus-o în comunitate, fără să știe la ce folosește. Boșimanii au descoperit că puteau folosi acea sticlă la o grămadă de treburi: o foloseau ca mai la spart semințe, ca sucitor la-ntins aluatul și altele. Mă rog, devenise foarte utilă și toți membrii tribului mulțumeau zeilor pentru darul pe care aceștia li-l făcuseră. Și-acum, o foloseau de-a valma, toți voiau să aibă întâietate la folosirea ei. De aia au ajuns să se certe și să se lovească între ei, oameni care până atunci trăiseră în armonie. Firesc, înțeleptul tribului ia sticla și pleacă la capătul pământului să dea înapoi zeilor acel dar otrăvit!

Cam așa e și cu viața noastră, alegem căi în viață despre care nu bănuim unde ne vor duce, noi sperăm că va fi bine, doar respectând perceptele altora care au mers pe același drum.

Am chef de vorbă dar mă opresc, așa e de bun simț, te ia capul dacă mă asculți!

Mulțumesc pentru răbdarea pe care o ai cu mine și textele mele, sărut mâna!

@Marius 72: Ha, ha, ha, fiie-mea este, din Ianuarie 2025, în Asia de Sud-Est, a ajuns in Noua Zeelandă și, de aproape o lună, în China.

De peste tot ne-a spus același lucru, pe care mi-l spui și tu: și în Thailanda și în Vietnam, mai ales în Noua Zeelandă, ba chiar și în China se poate trăi ușor și bine în acele locuri cu resursele materiale pe care le avem!

Așa cum am spus, nu mă frig tălpile de pământul românesc, nu fug de România, că e țara mea și ea mi-a dat ceea ce am, chiar așa, cu instituțiile ei căpușate de profitori. Mie mi-a plăcut stilul de viață al francezilor, acel “je m’en fiche-ism” ridicat la nivel de cotidian.

Altfel, mulțumesc că -ți declari încăpățânarea în a-mi citi inepțiile, ce să-ți fac, trebuie să te convingi singur! 😂

Un week end, ce stă să vină, frumos îți doresc!

@Yersinia Pestis:

Filmul “The Gods must be Crazy” nu l-am văzut! L-am căutat pe net și-am văzut că este făcut în 1980 și că este postat, cu subtitrare cu tot. Sper să-mi fac timp să-l văd, chiar dacă „miezul” subiectului mi l-ai dezvăluit!

Am mai spus-o și-o repet: îmi place cum și ce scrii Articolele tale mă destind, atât cele de povestitor hâtru, cât și cele mai „serioase” , ca cel de față, de-aceea le aștept cu bucurie! Le citesc - de obicei - la ora când îmi beau cafeaua (cam pe la 11:00, chiar și 12:00) și așa îmi încep ziua cu ceva ce-mi place!

Păcat că n-ai venit în Bucovina, mai schimbam o vorbă, ... două, socializam „face to face” ! Aștept următoarele postări!

@doinafil: Cum spuneam, mulțumesc pentru aprecieri, mă măgulesc și, din cauza ta , o s-ajung să cred că e ceva de capul meu, vina ta!

Comedia este foarte frumoasă, s-a mai făcut încă una, după, dacă vrei și ai răbdare, uită-te!

Cât despre Bucovina, întâlnirea AFA, și neparticiparea mea, așa a fost să fie!

@Yersinia Pestis: Articolul 300!... Bravo! Nu pot decât să te felicit... că bani prin poștă nu pot să-ți trimit. Deși... probabil că te-ai fi bucurat mai mult. Ce, de felicitări d-astea ai tu nevoie?

Sincer? Eu nu sunt deloc mirată că ai început articolul acesta cu o expunere filozofică asupra vieții și l-ai continuat într-o notă serioasă, cu un final care vine să încheie ciclic ideea de la care ai pornit, aceea de curgere ireversibilă a timpului și vieților noastre. Important este ce se află între cele două momente ale existenței - de început și de sfârșit! Apoi, cu regretele despre ce ai făcut sau ce n-ai făcut... este discutabil. Printre altele, cred că unul dintre principiile pe care ar trebui să ni-l asumăm este: ai ales, suporți consecințele!

De ce nu mă miră deloc modul în care ai ales să scrii acest articol? Pentru că am avut ocazia să citesc articolele tale scrise în multe feluri și cred că am surprins multe dintre stările sufletești care te-au mânat la scris. Îmi aduc foarte bine aminte maniera sobră în care ai scris despre mânăstiri și biserici, argumentând că nu se glumește cu cele sfinte, stilul melancolic în care ai povestit câteva dintre incursiunile la Marea Neagră pe timp de iarnă și, evident, tonul nebunatic și zglobiu, de-a dreptul bestial care pe mine, cel puțin, m-a determinat să te citesc de fiecare dată, știind că dacă încep ziua cu un articol de-al tău aceea va fi o zi mai veselă și mai luminoasă!

Știu că ți-a mai venit și nebuneala și ne-ai amenințat că dai bir cu fugiții, apoi chiar ai dispărut de pe site, te-ai lăsat rugat - cu cerul și cu pământul - ca să revii, ne-ai dat cu tifla că la tine nu merge cu psihologia inversă... dar după o vreme ai inversat-o chiar tu și ți-ai făcut apariția ca să ne surprinzi și să ne” constrângi” din nou să-ți acordăm credit

Nu știu dacă vei continua, habar n-am ce ambiții te definesc pe tine, dar eu una te admir (și te invidiez în același timp - dar nu mai spune nimănui!) că ai ajuns la această cifră (este timp investit aici). Pe cale de consecință, nu-ți urez” la cât mai multe articole” , ci îți urez să iei decizia care crezi că este cea mai bună... pentru că eu îmi doresc enorm să-ți mai citesc scrierile