Şapte zile în Toscana

TIPĂREȘTE

Cu câteva luni în urmă am primit prin poştă un plic de la o agenţie de turism cu care făcusem o excursie reuşită. Plicul conţinea mai multe oferte dintre care una mi-a sărit în ochi. Era vorba de Toscana dar şi de două oraşe din Umbria. Amero (referitor la Florenţa şi Siena), Carmen Ion (Val d'Orcia), Radu Tudoran (Assisi şi Perugia), Bogdan DSN (Toscana) dar şi alţii au scris reviewuri excelente. Ca să realizaţi cât de solicitate sunt aceste destinaţii din Italia, aflaţi că numai despre Florenţa s-au scris pe AFA 48 de impresii. Văzusem şi un documentar TV excepţional pe Discovery. Fără a o include în vreun proiect concret, cu siguranţă că în subconştient excursia din Toscana aştepta să fie făcută. N-am stat prea mult pe gânduri şi am mers la agenţie să dăm un aconto.

De ce Toscana?

Pentru că în acest creuzet în care s-au amestecat razele soarelui, parfumurile pinilor şi chiparoşilor, câmpiile nesfârşite scăldate de râuri leneşe, vinurile nobile, brânzeturile fine şi oamenii mândri de ascendenţii lor a apărut Renaşterea italiană şi titanii ei Michelangelo şi Leonardo da Vinci Totul a fost posibil datorită familiei Medici care a finanţat investiţiile în artă. I-a încurajat pe Donatello, Boticelli, Fra Filipo Lippi. Lista personalităţilor marcante din Toscana ar putea continua cu Rossini şi Mantescagni în muzică şi alţi zeci şi zeci de artişti de marcă.

Excursia cuprindea şapte nopţi de cazare şi putea fi făcută în lunile martie, aprilie sau mai. Am ales începutul lui mai, imediat după Paşte, gândind că încă nu va fi caniculă şi la obiective vor fi mai puţini turişti amatori. Un mare avantaj era că se stabilise o singură cazare în Chianciano Terme o localitate balneară de care nu auzisem până acum. Urma să locuim la hotel Michelangelo de patru stele şi din cât mi-am dat seama de pe internet, acesta era situat pe cea mai înaltă colină a staţiunii într-o pădure de pini. Programul prevedea zilnic excursii: trei incluse în program (Montepulciano, Pienza şi Val D´Orcia şi în ziua plecării spre ţară audienţa papală la Vatican şi un tur al Romei) şi trei opţionale (Siena, Florenţa, Assisi şi Perugia - primele două oraşe aparţinând Toscanei şi ultimele două Umbriei.

Costul excusiei

Preţul afişat de 399 € era foarte tentant ţinând seama că se călătorea cu avionul (Blue Air, la ore convenabile), se asigurau transferuri, aveam ghid al agenţiei şi ghizi locali. Comentariile de pe booking.com despre cazare şi masă erau favorabile. Agenţia a afişat 399 € şi nu 400 € pentru impact psihologic după cum din acelaş motiv nu s-a inclus în cost taxa de aeroport de 95 €, ca şi cum ai putea zbura fără să o plăteşti? Cum se spune la reclamele TV? Stai, că asta nu e tot. La cei aproape 500 €. am mai adăugat cinele, că doar n-o să stăm toată ziua într-un mic dejun? Şase cine 69 €. Apoi, de! oameni în vârstă, poate interveni ceva şi nu mai pleci sau acolo îţi suceşti glezna, sau ţi se pierd bagajele, alţi 16 € asigurare şi storno. Dacă punem şi cele trei opţionale la care n-aş fi renunţat nici în ruptul capului ( Siena, Assisi şi Florenţa) încă 99 € (adică 100), se ajunge la 680 €/persoană. De fapt cam astea au fost mai toate cheltuielile. După ce mâncam foarte consistent dimineaţa, la prânz ne descurcam cu câte o cafea americano de 2.5 €. A! era să uit. Ca soluţie de avarie am mai luat de două ori taxiul împreună cu altă famile, revenindu-ne cam 2,50-3 €/persoană de cursă. Sigur că am fi ieşit mai ieftin cu maşina noastră şi cazare la un motel dar toate la timpul potrivit. Nici alternativele de a căra bagajele din oraş în oraş alergând prin staţii de tren şi auto nu era fezabilă pentru noi, nici cea de a închiria o maşină. Ca şi în alte dăţi ne-am spus că cine ştie dacă anul următor vom mai putea merge? aşa că dă-i bice! sau în termeni uzuali let´s go!

M-am bucurat când am văzut că majoritatea turiştilor din grup erau oameni de 60 +/-5 ani. Totuşi diferenţa de 20-25 ani pe panta descendentă a vieţii se cunoaşte. Am avut inspiraţia să-mi iau bastonul cu care am umblat câţiva ani înainte de operaţiile la genunchi. Aş fi putut lua beţele de tracking cu care deasemeni m-am deplasat în oraş şi în casă vreo doi ani dar nu aveam unde ţine aparatul foto, ori fără el, mortua est! Pozele sunt prelungirea concretă şi eficientă a memoriei care poate fi înşelătoare.Fără ele aş fi amestecat între ele localităţile, catedralele şi monumentele. Cum, necum, m-am descurcat şi nu am rămas în urma grupului deşi mai toate centrele istorice ale oraşelor erau situate la capătul unor pante abrupte.

Se spune că un ghid bun face cât jumătate din costul unei excursii. Am putut compara cu ghidul de pe Coasta Lyiciei, un tătar crescut în Constanţa, băiat politicos şi amabil dar atât. Ghida noastră a fost excelentă. Pregătită profesional la nivel super, atentă cu toţi excursioniştii, îndatoritoare, pot spune că a dat substanţă întregii excursii.

Este a ˝n˝-a excursie în care timpul anunţat de toate saiturile meteo este mai degrabă improbabil. Dat fiind instabilitatea din ţară, începusem să mă informez despre Toscana- Umbria cu vreo săptămână înainte ca să ştiu ce haine şi încălţări luăm cu noi. Cele mai moderne saituri au afişaj pe ore pe o perioadă în avans de 25 de zile. Mi-am notat timpul probabil pentru fiecare localitate. Ca şi altădată prognoza se schimba de la zi la zi dar tendinţa generală era că va fi ploaie de pe la prânz până seara iar temperaturile la ora de plecare 9-10 grade şi la miezul zilei 17-18 grade. În consecinţă ne-am luat umbrele, haine de ploaie, pantofi rezistenţi şi îmbrăcăminte ca pentru o primăvară timpurie. Până şi buletinele meteo italiene arătau la TV de azi pe mâine averse, fulgere şi max 20-22 grade. Inutil să mai spun că am cărat recuzita de ploaie zilnic în geantă alături de o jachetă de lână. Regretul meu e că n-am luat o pălăriuţă de soare şi tricouri subţiri cu mâneci scurte pentru că n-a plouat şi la Florenţa şi Roma temperatura se apropia de 30 de grade.

Ştiam de la început că nu mergem într-o excursie de relaxare dat fiind că aflasem că autocarele, cf. Directivelor Europene, nu mai au voie să parcheze în mijlocul oraşelor, ci undeva spre marginea lor. Acum vreo douăzeci şi ceva de ani ţin minte că la Florenţa autocarul a parcat aproape de baptiseriu iar la Siena nici n-am simţit panta până la dom. În plus, 82 ani nu sunt 59-60 de ani ca atunci. Dimineaţa ne trezeam la 6, la 7 serveam micul dejun şi la 8 plecarea. De regulă seara ajungeam la hotel pe la 6-6.30, ne spălam cât de cât şi la 7.30 luam cina. Aceasta se dădea pe serii şi nu aveai ce căuta la masă la alte ore. În cursul zilei ghida ne dădea o pauză de masă de o oră şi chiar ne-a indicat restaurante ieftine cu ˝împinge tava˝. Noi şi alţi câţiva ceream expres locul şi ora unde găseam după amiaza autocarul. Pe baza hărţii pe care ne-o dădea ghida în fiecare oraş, locul de întâlnire chiar dacă era departe era uşor de găsit pe baza dictonului românesc că nimereşte orbul în Brăila.

- Ziua 1 - indiferent de ora de plecare - ar putea fi şi 23 - se consideră zi turistică. Noi am decolat din Bucureşti cu Blue Air la 16.50 şi am ajuns pe aeroportul Leonardo da Vinci din Roma la 18.05. Din aeroport la Chianciano Terme unde eram cazaţi la hotelul Michelangelo aflat pe cea mai înaltă colină a oraşului, distanţa a fost de 142 km. Am ajuns pe zi şi după ce ne-am cazat primul lucru a fost să facem o plimbare în jurul hotelului prin pădurea de pini.

- Ziua 2 - am străbătut cu autocarul câţiva kilometri până la Montepulciano, localitate medievală înconjurată de un zid gros şi amplasată pe o colină la 600m altitudine. La sfârşitul programului am vizitat într-o catacombă o cramă moştenită din tată în fiu de mai multe generaţii şi o făbricuţă de ulei de măsline extra virgin unde s-a făcut o degustare şi cine a vrut a cumpărat vin, brânză sau ulei.

- Ziua 3 - am parcurs 90 km până la Siena, oraş inclus în moştenirea culturală mondială. Am vizitat Domul, cu librăria Picolomino construită de papa Pius al II lea, o bisercă ortodoxă în care un preot român ne-a miruit, aflându-ne în Săptămâna Luminată. În biserica St. Domenico se găseşte şi moaştele Sf. Ecaterina, patroana Italiei şi a Europei - titlu dat de Ioan Paul al II lea din 1999. Am zăbovit o oră în Piazza del Campo admirând clădirile din jur construite în sec XII- XV

- Ziua 4 - am făcut o excursie la Pienza, orăşel aflat la mică distanţă de Chincianti Terme. Pienza se află deasemeni în patrimoniul mondial Unesco şi este supranumit oraşul ideal datorită schemei stradale şi proporţiilor armonioase ale clădirilor. Proiectul acestui oraş a fost făcut în sec. XV de marele umanist papa Pius al II-lea care a transformat satul natal într-un oraş perfect. În continuare am străbătut superba Val d´Orcia până la staţiunea cu ape termale Bagno Vignone, cunoscută din antichitate pentru efectul curativ al apelor sale. La revenire am fost invitaţi să gustăm produsele unei făbricuţe locale din oraşul vechi Chiancianti. După amiaza am coborât prin pădure panta de la hotel care ne-a dus în 20 de minute în Piazza Italia a staţiunii Chiancianti Terme.. Am vizitat cele trei cartiere: medieval, modern şi balnear cu trenuleţul turistic şi ne-am întors la hotel cu taxiul care a costat 10 € în patru persoane.

- Ziua 5 - Până la Florenţa erau 130 km, am mers porţiuni lungi pe autostradă dar din cauza aglomeraţiei de dimineaţă, tot am făcut două ore. La Florenza am vizitat dinafară catedrala Santa Croce care era în reabilitare, piaţa Signoriei, Catedrala, Domul, Baptiseriul, biserica San Lorenzo. Am admirat proporţiile desăvârşite ale lui David, statuii ecvestre a lui Cossimo Medicis, uşile sculptate ale baptiseriului. Nu am reuşit să vedem galeria Uffizi, nici muzeul Pitti din cauza cozii enorme de la intrare şi a lipsei de timp. Cine călătoreşte individual poate să se programeze pe internet şi intră la ora stabilită.

- Ziua 6 - Assisi se află la 100 km de Chiancianti Terme. Poate pentru că a fost prima oară când l-am vizitat, poate pentru încărcătura sa religioasă, a fost oraşul care m-a impresionat cel mai mult. Aici este catedrala Sf. Francisc de Assisi formată din două părţi suprapuse, la parter afându-se mormântul sfântului. Din motive de securitate am fost controlaţi electronic. Apoi bazilica sfintei Chiara (Clara), cea a santei Maria de Angeli, chiesa Nuova, chiesa di santa Maria suprapusă pe templul Minervei, forumul roman, casa unde s-a născut sf. Francisc şi au locuit părinţii săi, palate nobiliare, etc. La Perugia am ajuns în după amiaza aceleaşi zile după ce am urcat vreo trei scări rulante, diferenţa de nivel dintre oraşul nou şi cel vechi fiind de peste 250m. Scara s-a terminat într-o catacombă de unde începe centrul istoric. Am ajuns la Marea Fântână din faţa catedralei, am păşit pe străduţe înguste străjuite de palate medievale. Am văzut zidurile celei mai vechi universităţi (1308) dar şi aici, n-a fost timp să vizităm muzeul naţional al Umbriei.

- Ziua 7 - În ultima zi a am fost treziţi de la recepţie la 4.30 ca să plecăm la ora 6. Urma să ajungem la Roma la ora 9 când începea audienţa papală. În curtea bazilicii San Pietro în fiecare miercuri, dacă papa e în Vatican, acesta ţine un discurs şi răspunde la întrebări. Alături de papă pe scaune sunt invitaţii săi, cardinali şi ambasadori. Tema principală a fost toleranţa vis-a-vis de migranţi. Deşi era o miercure obişnuită, în curtea bazilicii se strânseseră câteva mii de oameni. Si aici am fost controlaţi electronic.

La final, după un tur prin Roma, mai per pedes apostolorum, mai cu autocarul, înainte de a ne aduna pe malul Tibrului pentru a pleca spre aeroport am servit în apropierea fântânii Trevi o jumătate de pizza şi o halbă de bere la trattoria Pisciapiano al cărui nume nu mai necesită traducere. Ne-am întâlnit cu grupul pe cheiul Tibrului la locul dinainte stabilit şi la orele 16 a pornit autocarul spre aeroport. Am ajuns la Bucureşti puţin după orele 22.

A fost o excursie superbă deşi cam din scurt. Ar fi fost păcat să n-o fi făcut. Mi-am încărcat mintea cu o parte din Italia pe care o cunoşteam destul de puţin. Imaginile de acum 25 de ani când am vizitat Siena, Florenţa, Pisa, Lucca, erau de-acum prăfuite şi nu-mi rămăseseră decât nişte flashuri cu domul din Siena, uşile baptiseriului din Florenţa sau înclinaţia turnului din Pisa. Am fost foarte impresionată de catedrala pe două nivele din Assisi pe care n-o mai văzusem. După zumzetul şi agitaţia vizitatorilor din oraşele turistice, mi-am regăsit linişte şi pace privind nesfârşitele câmpii din Val d´Orcia. Seara pe balcon respiram aerul încărcat de esenţele tari ale pădurii şi-i mulţumeam lui Dumnezeu că mi-a mai dat o ocazie în care mi-am simţit sufletul vibrând de bucurie şi recunoştinţă.

---

VIZUALIZĂRI: 5439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI