Torino I. La pas prin istorie și modernitate.

TIPĂREȘTE

Merg de mulți ani în Italia dar am reușit să ajung la Torino abia de curând. Ca de fiecare dată am realizat de acasă o documentare despre care credeam că este detaliată, referitoare la destinație și la ce urma să facem în timpul vizitei. În final am constatat că documentația a fost insuficientă, noroc de prietenii mei ce s-au dovedit a fi ghizi mai buni.

Cunoscut în toată lumea ca oraşul FIAT, al Giulgiului şi al echipei de fotbal Juventus, Torino este mult mai mult decât atât.

Așa. Mai întâi de toate, geografia:

Torino, este un mare oraș industrial așezat cu precădere pe malul stâng al râului Pad, în regiunea Piemont, având în zona urbană aproape 1 milion de oameni iar în zona metropolitană aproape 2.

Situat la poalele Alpilor şi înconjurat de o salbă de alte localităţi superbe Torino este beneficiarul unui peisaj de vis vizibil tot timpul anului, dacă este senin. Albul munţilor îţi aduce aminte că în jur sunt multe staţiuni de schi dar şi parcuri naţionale numai bune de hălăduială.

Accesul şi Transportul:

Aerian Torino este deservit de Aeroportul Internațional Sandro Pertini (TRN - LIMF) din localitatea limitrofă, Caselle Torinese.

Aeroportul este legat de oraș prin linia feroviară Torino-Lanzo Torinese și printr-o autostradă conectată la Tangenziale Nord distanța fiind de 16 km până în centru.

Este o modalitate facilă de a ajunge în oraș mai ales că Tarom-ul are acum curse la prețuri destul de convenabile.

Un alt aeroport ce asigură fluxul de călători, în special la cursele low-cost, este Aeroportul Internațional Torino-Cuneo Levaldigi (CUF) de unde faci 77 de km, urmând A6, până în centrul orașului. Aici poți ajunge cu Blue Air de la București și Bacău.

Torino este unul din cele mai importante noduri rutiere din Italia fiind punctul terminus a 5 autostrăzi:

•A4: Torino-Milano-Trieste

•A5: Torino-Ivrea-Aosta

•A6: Torino-Savona

•A21: Torino-Piacenza-Brescia

•A32: Torino-Bardonecchia-Traforo del Frejus

infrastructura rutieră fiind completată de două șosele de centură (Tangenziale Nord și Sud) care formează un semicerc în jurul orașului și două conexiuni rutiere, una spre aeroportul din Caselle Torinese și una în direcția Pinerolo.

Nu lipsită de importanță (dimpotrivă) este și rețeaua de cale ferată a orașului și a zonei metropolitane aparținătoare. Traficul se realizează din principalele gări torineze: Torino Porta Nuova (pentru traficul de pasageri, cea mai importantă din zonă și a treia din Italia după numărul de pasageri), Torino Porta Susa și Torino Lingotto (gări importante pentru traficul de pasageri), Torino Dora, Torino Stura şi Madonna di Campagna utilizate în special de navetiști, primele două pe traseul spre Milano iar ultima pe traseul spre Ciriè-Lanzo.

Principalele rute feroviare care pleacă sau sosesc la Torino sunt spre Genova, Milano și spre Franța (via Modane) existând câteva căi secundare spre Aosta, Savona, Pinerolo, Chieri, Lanzo Torinese și Rivarolo Canavese. Orarele şi tarifele sunt disponibile pe ferroviedellostato.it.

Rețeaua de transport urban este gestionată de compania Consiliului municipal (GTT) ce gestionează o reţea complexă de linii de tramvai, autobuz și feroviare ce acoperă întreg oraşul şi zona metropolitană. În 2007 s-a inaugurat linia 1 metroului pe traseul Collegno - Porta Susa - Porta Nuova. Un bilet pentru transportul urban (biglietto urbano) costă 0,90 euro şi e valabil pentru 70 de minute de la ora compostării. Se cumpără de la tabacherii şi chioşcuri de ziare, iar la urcare în mijlocul de transport se compostează la capătul unde scrie “prima convalida”. Foarte util pentru turişti este “biglietto giornaliero” de 3 euro, valabil toată ziua, care se compostează în prima urcare în mijloacele de transport.

Relevant pentru noi românii (şi comunitatea este foarte mare) este că avem aici un consulat: Consulatul Român, Via Ancona 7,10152 Torino, torino.mae.ro.

Eu personal nu am circulat cu nici unul din aceste mijloace de transport fiind beneficiarul transportului propriu, cu autoturismul din dotare.

Pentru a putea ajunge în centrul oraşului nu este foarte greu putând urma indicatoarele rutiere amplasate la vedere peste tot sau setând pe GPS destinaţie aleasă de mine: am ajuns în centru pe Corso Casale, am virat dreapta pe podul Vittorio Emanuele I şi am parcat în amenajarea din Piazza Vittorio Veneto 14,10124, în subteranul Parcheggi Italia Spa unde plăteşti 1 euro/oră.

Istoria:

Menţionarea în izvoarele istorice a locului ca fiind ocupat şi organizat ca oraş începe din epoca romană când zona era locuită de taurini oameni ce au dat și numele întregii zone. Se pare că numele nu ar veni neapărat de la taur (ce mai târziu a devenit simbolul orașului) ci de la cuvântul celt tau ce înseamnă munte. Deci taurinii erau muntenii coborâți de pe munții din apropiere pentru a vieţui la adăpost, pe malul râului.

Vestigiile romane sunt și acum în picioare (Porțile Orașului) în timp ce sistematizarea modernă a respectat urmele rigorii arhitecturale din acele timpuri.

Orașul a continuat să evolueze în istorie beneficiind și de avantajul administrării inteligente de către familia Savoia, începând încă din secolul XII iar gloria deplină a cunoscut-o în momentul în care a devenit prima capitală a Italiei unite, între anii 1861 – 1865.

Pierzând conducerea țării orașul a fost nevoit să se redescopere revenind în prin planul vieți sociale și economice ca un centru industrial și manufacturier, principalul exponent fiind fabrica de autoturisme FIAT.

Plimbarea la pas prin Torino te face să descoperi un oraş frumos, plăcut agitat, dominat de frumoasa arhitectură barocă care-l face elegant, completat de surprinzătoarea abundența de parcuri, palate, arcade, cafenele vechi şi noi dar şi magazine de firmă sau nu.

Noi am început plimbarea imediat după ce am parcat maşina admirând mai întâi Piazza Vittorio Veneto una din cele mai mari din Europa, 40.000 m2. Arhitectura și dimensiunea pieței o fac decorul preferat de mulți regizori pentru realizarea filmelor de epocă.

Dacă întorci capul ai să vezi pe malul celălalt al Râului Po clădirea Bisericii Gran Madre de Dio flancată în față de statuile Religiei și Credinței. Biserica a fost comandată și construită pentru a sărbători întoarcerea regelui Vittorio Emanuele I (20 mai 1814) după înfrângerea lui Napoleon. La subsol este osuarul ce găzduiește eroii căzuți în primul război mondial.

Rezumându-ne la privit am înaintat prin splendida galerie stradală situată pe o parte şi alta a Via Po. Arcadele ce acoperă trotuarele creează mediul ideal ca pietonii amatori de schooping să-şi facă treaba fără teama intemperiilor.

După o scurtă incursiune în lumea modei şi nu numai ajungem în Piazza Castello, Kilometrul „0” al oraşului unde ne întâmpină mândră statuia lui Emanuele Filiberto de Savoia Duca D’Aosta supranumit “ ducele de neînvins”.

Una din laturile pieţei este închisă de zidurile antice ale Palazzo Madama adevăratul centru metaforic și geografic al orașului.

De îndată ce reușești să-l ocolești ești contrariat de arhitectura palatului și asta pentru că după ce remarci părți din construcție ce datează din epoca romană (este vorba de două dintre cele patru turnuri) observi transformarea în castel prin construirea a două turnuri noi ce este rezultatul transformărilor din Evul Mediu. La final, în partea dinspre piață castelul își arată o altă față, rezultată în urma renovărilor din epoca modernă când a fost ornat cu o splendidă fațadă, operă a lui Filippo Juvarra cel ce este responsabil de proiectarea şi construirea marii majorităţi a clădirilor monumentale torineze.

Numele palatului își are originea evident la un fost locatar, în cazul nostru un ocupant din secolul XVII, "Madama" Marie-Christine de Franța, mama lui Carlo Emanuel de Savoya.

În prezent castelul adăpostește o expoziţie de pictură şi sculptură pe 5 nivele, din care unul la subsol, a cărei vizită durează destul de mult și pentru care trebuie să plătești un bilet de intrare de 7,50 euro. Dacă vrei să vezi o colecție complexă ce include picturi, obiecte de artă, exponate medievale sau bijuterii, ce te „plimbă” prin trei milenii de istorie şi cultură şi unde piesele de rezistenţă sunt "Portret de barbat" (1476) al pictorului sicilian Antonello da Messina (expusă în Turnul cu Comori) şi volumul ilustrat al lui Duc de Berry, "Cartea orelor" ei bine, ai ajuns unde trebuie.

Programul de vizitare este: de marţi până sâmbătă între orele 10,00 – 18,00, dumineca 10,00 -19,00, luni închis.

În prima zi de marţi a lunii (dacă este zi lucrătoare) accesul este gratuit. Gratuit este accesul pe scările de la intrarea palatului şi la curtea medievală interioară. Atenţie casa de bilete se închide cu o oră înainte de finalizarea programului.

Imediat în dreapta Palazzo Madama, cu intrare din aceiaşi Piazza Castello, se înalţă mândră cea mai reprezentativă clădire a oraşului şi cea mai cunoscută reşedinţă a Casei de Savoia adăpostită de Torino şi zona sa învecinată: Palazzo Reale.

Palatul a fost reşedinţa principală a Casei de Savoya între 1646 şi 1865. În epoca regalității a fost casa regelui din Sardinia până în anul 1859 şi apoi al lui Vittorio Emanuele II, rege al Italiei, până în anul 1865.

De aici, din Piazzeta din faţa sa, pornesc străzile principale ale oraşului Torino: Via Po, Via Roma, Via Garibaldi şi Via Pietro Micca.

Transformat în muzeu, astăzi este vizitat pentru grădinile şi apartamentele sale dar şi pentru expoziţiile sale permanente cea mai importantă fiind Armeria Reale şi Biblioteca ce adăposteşte manuscrise valoroase dar şi un autoportret al vestitului Leonardo Da Vinci.

Intri solemn pe o poartă larg deschisă într-un monumental gard din fier forjat, străjuită de Castor şi Polux după care, pe o alee placată cu granit înaintezi sfios către clădirea principală a palatului.

Clădirea este sobră, nu foarte mare (cum te-ai aştepta de la un palat regal) dar a necesitat două sute de ani de muncă pentru finisare şi decorare. Aici au lucrat cei mai cunoscuţi artişti italieni dar și europeni, operele de artă şi la piesele de mobilier create de aceștia fiind expuse peste tot în palat. Cel mai interesant lucru de văzut este scara lui Domenico Ferri, decorată cu picturi sau statui. Urcând această scară veţi ajunge la primul etaj, iar de aici aveţi de vizitat mai multe camerele deschise pentru public, loc unde începe turul adevărat al palatului.

Pentru a nu trece din cameră în cameră fără a afla povestea fiecăreia dar şi a exponatelor din aceste încăperi, vă recomand să vizitaţi palatul cu ghid, care să vă explice pe îndelete.

Găzduită într-una dintre aripile palatului, Armureria regală, formată de familia Savoya şi cuprinzând arme europene din perioada greacă şi romană, din perioada medievala și a Renașterii dar și obiecte militare metalice din China și Japonia fiind una dintre cele mai mari și mai valoroase colecții de arme și efecte militare din lume.

Programul de vizitare este de marţi până duminică între orele 8,30-19,30 în timp ce luni este închis. Biletul costă 6,50 euro pentru adulţi, 3,25 euro pentru tineri şi seniori (peste 65 ani), gratis pentru copii.

Printr-un gang al Palatului trecem în Piazza San Giovanni, mărginită de Via XX Settembre unde găsim Duomo din Torino sau, mai exact, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul.

Duomo di San Giovanni a fost începută de arhitecţi toscani în 1491 fiind astăzi singurul monument reprezentativ în stil renascentist dintr-un oraş caracterizat de stilul baroc. Biserica a devenit vestită prin aceea că găzduiește Giulgiul din Torino („Sindone di Torino”), o pânză veche cu o urmă imprimată de corpul unui om, despre care se crede că este pânza care l-a acoperit pe Isus în mormântul său.

Acesta este o bucată de material făcut din in, cu o lungime de 4,36 m şi o lăţime de 1,10 m ce are imprimată imaginea unui bărbat care a suferit leziuni corporale fiind conturat şi portretul fizic al bărbatului, având urma unei coroane de spini pe cap.

Se presupune că pânza a fost luată de la Ierusalim și adusă în Cipru, de aici a ajuns în Franța, intrând în posesia familiei Savoya, în 1453. A fost expus pentru prima oară în această catedrală în anul 1694, dar acum este arătat vizitatorilor doar o dată la cinci ani.

Cert este că, în mod normal, ceea ce vedem noi este o poza a acestuia întrucât adevăratul giulgiu este păstrat, din motive de siguranță și pentru conservare, în capătul bisericii, aproape de altar, într-un cufăr de plumb, bine asigurat, închis ermetic.

Giulgiul este înconjurat de legende, mituri și controverse (legate în special de autenticitatea sa) dar nu poți să nu te gândești la miracole atunci când afli că minunata capelă care-l adăpostește a fost grav afectată de incendiul din 1997 dar prețioasa relicvă a scăpat nevătămată.

Pe balustrada din faţa Capelei Regale, în care este păstrat giulgiul, este gravată o rugăciune în mai multe limbi (dintre care nu lipseşte limba română) ce te îndeamnă la reculegere şi pioşenie.

În același timp cred că este util să știți că puteți admira în biserică și alte relicve de la care poți să te abați înainte sau după vizita la giulgiu:

•chiar construcţia ce adăposteşte giulgiul Capella della Santa Sindone realizată de marele Guarini (1668-1694) situată în stânga altarului, merită atenţia ta;

•o a doua capelă, situată în dreapta altarului, dedicată sfinţilor Crispino şi Crispiniano;

•cupola clopotniţei, opera omniprezentului Juvarra;

•deasupra uşii de intrare în dom se află o copie a picturii murale ’’Cina cea de Taină’’ a marelui Leonardo;

Vizitarea Catedralei nu este limitată nici măcar atunci când se fac slujbe în schimb fotografiile se fac cu restricţia folosirii blitz-ului în timp ce în zona de expunere a giulgiului fotografiatul şi filmatul sunt interzise.

Ieşim din biserică şi continuăm drumul în dreapta, pe lângă clopotniţa Domului, şi apoi pe lângă zidul exterior al Palazzo Reale de sub care răsar ruine ale unui vechi teatru antic roman utilizat şi în prezent pentru reprezentaţii publice. Practic acestea prefaţează vizitarea vechilor porţi romane ale oraşului Porta Palatina.

Acestea sunt anticele Porta Principalis Dextera porţile principale ce permiteau accesul în partea de la nord al Julia Augusta Taurinorum, oraşul roman cunoscut acum de noi sub numele de Torino. Împreună cu teatrul antic sunt principalele vestigii ce atestă originea romană a aşezării, porţile, datate sec. I î. e. n. fiind cele mai bine conservate vestigii de gen din lume.

Complexul de clădiri din care au făcut parte porţile a fost folosit în trecut şi ca închisoare dar nici prezentul nu pare să o ajute. Plasarea lor într-un părculeţ ce se pare că adăposteşte şi dezrădăcinaţi nu le prea protejează locul mirosind destul de puternic a urină umană.

Finalizând această zonă ne întoarcem puţin şi, din Piazza Castello intraţi imediat pe Via Roma (cum te uiţi la faţada palatului Madama prima la dreapta). După cca. 100 de metri viraţi stânga pe Via Principe Amadeo iar după alţi 50 de metri la dreapta pe Via Accademia delle Scienze la nr. 6 veţi găsi Museo Egizio.

Muzeul Egiptean se compară cu mândrie cu muzele specializate din Londra sau chiar cel din Cairo şi este printre cele mai importante muzee din Italia. Sunt voci care afirmă că acest muzeu ar fi al doilea ca importanţă din lume după cel din Cairo.

Aceste comori egiptene provin din moştenirea lăsată de un consul francez de origine piemonteză, Drovetti Bernardino, ce a participat cumva la războaiele napoleoniene din Egipt. Vorbim despre o colecție bogată de statui, sarcofage, amulete, mumii, obiecte legate de meşteşugul ţesutului, dar şi o bibliotecă de papirusuri, incluzând cea mai veche hartă topografică din lume. Piesele de rezistenţă sunt statuia lui Ramses al-II-lea şi Colossusul lui Sethi al-II-lea.

Program de vizitare este de marţi până duminică de la 8,30 la 19,30 (ultimii vizitatori intră la 18,30) fiind închis lunea şi pe 25 decembrie. Preţul unui bilet pentru adulţi este de 7,5 euro, pentru tineri 3,50 euro şi gratis pentru copii. Poți achiziționa audioghidul ce te conduce în lumea antică egipteană, pas cu pas, sală cu sală.

La ieșire poți trece prin magazinul de cuvenire unde obiectele sunt evident după tema dată.

La aceiași adresă poți vizita Galleria Sabauda. Obiectele din această galerie de artă au aparţinut familiei de Savoya şi au fost donate muzeului după unificarea Italiei din anul 1860. Găsiţi aici lucrări ale şcolii piemontane şi italiene dar şi flamande şi olandeze

Programul de funcţionare:

Luni închis; marţi, vineri, sâmbătă şi duminică de la 8,30 la 14,00 în timp ce miercuri şi joi funcţionează de la 14,00 la 19,30. Preţului unui bilet: 4,00 euro adulţii, 2,00 euro tinerii şi gratis pentru copii.

De aici, traversând Piazza Carignano, trecem prin faţa clădirii impozante a Palazzoo Carignano (locul de naştere ai viitorilor suverani italieni Carlo Alberto și, în special, Vittorio Emanuele II) unde în prezent funcționează Museo del Risorgimento (Muzeul Național al renașterii Italiene) dedicat unificării Italiei, din secolul al XIX-lea. Nu l-am vizitat și nu pot să vă dau alte amănunte.

Continuăm şi în capătul străduţei ajungem din nou în Piazza Castello, dreapta pe Via Po iar la a treia stradă la stânga virăm spre simbolul orașului Mole Antonelliana. Odată ce îi zăreşti cupola familiară de pe monedele de 2 euro cenţi emise de Italia nu ai cum să-l ratezi putând ajunge intuitiv. Începută în 1862 ca sinagogă, a fost finalizată de primăria oraşului Torino în 1897 iar pentru o perioadă a fost cea mai înaltă construcţie din lume, măsurând 167 m.

Este o clădire înaltă şi destul de ciudată la o primă vedere fiind aleasă ca emblema oficială a oraşului pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la Torino din anul 2006.

Mole Antonelliana găzduieşte Muzeul Naţional al Cinematografiei Italiene, unde puteţi afla multe despre industria filmului din Italia, în cazul în care sunteți curioși. La muzeu intri zilnic (mai puțin luni când e închis) de la 09,00 la 20,00 în timp ce sâmbăta intrarea se face de la 09,00 la 23,00. Prețul unui bilet este pentru adulți 09,00 euro, 7,00 euro pentru studenți până la vârsta de 26 de ani, seniori peste 65 de ani, grupuri de minim 15 persoane, 2,50 euro pentru tineri 6 – 18 ani și grupurile școlare, gratis copii până la 6 ani și persoane cu handicap.

Eu personal am utilizat liftul care urca până în vârf (trecând prin inima muzeului) până la înălţimea de 85 metri din cei 167 ai clădiri şi am avut parte de una dintre cele mai spectaculoase privelişti asupra oraşului. Păcat că era frig, bătea vântul şi nu am putu zăbovi prea mult.

Trebuie spus că programul de funcţionare al liftului este același ca la muzeu cu precizarea că ultimul turist ce intră în lift o face cu o oră înainte de finele programului. Preţurile pentru ascensiune sunt: adulți 06,00 euro, 4,00 euro pentru studenți până la vârsta de 26 de ani, seniori peste 65 de ani, grupuri de minim 15 persoane, gratis copii până la 6 ani și persoane cu handicap.

Sunt şi bilete combinate, pentru muzeu + lift panoramic: adulți 12,00 euro, 9,00 euro pentru studenți până la vârsta de 26 de ani, seniori peste 65 de ani, grupuri de minim 15 persoane, 5,0 euro pentru tineri 6 – 18 ani și grupurile școlare, gratis copii până la 6 ani și persoane cu handicap.

Cred că pentru o singură zi e prea mult. Voi reveni în postul meu viitor cu amănunte despre Torino şi împrejurimile sale.

---

VIZUALIZĂRI: 6770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI