Vâltorile de la Lisa

TIPĂREȘTE

Sejurul de 5 zile petrecut la pensiunea Stela Drăguș (vezi impresii) ne-a oferit timpul necesar vizitării și altor obiective interesante din Țara Făgărașului. Despre Mănăstirea Rupestră Șinca Veche am scris aici - vezi impresii, despre altele voi relata cu altă ocazie.

Azi voi povesti despre unul dintre cele mai interesante obiective aflate în zonă, se pare că cel mai vechi de acest gen din România și anume complexul de instalații tradiționale de prelucrare a lânii ”La Vâltori”, amplasat în Lisa, satul natal al scriitorului Octavian Paler, localitate atestată în 1733. Se ajunge aici din DJ104A, pe acest drum fiind amplasate indicatoare ”La Vâltori” atât la venirea dinspre Lisa cât și dinspre Sâmbăta de Sus.

Când ajungem la poarta așezării suntem ”luați în primire” de un frumos exemplar de ciobănesc german, vajnic apărător al proprietății, care ne conduce până la întâlnirea cu ghidul nostru, doamna Angelica Lungociu, persoană distinsă de Ministerul Culturii, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, cu titlul ” Tezaur uman viu” , o distincție prin care UNESCO protejează comorile lumii.

La intrarea în clădirea în care sunt prezentate exponatele, sunt așezate de parte și alta a ușii, înrămate, cele 10 porunci Dumnezeiești, întâlnite în cărțile „Ieșirea” și „Deuteronomul” ale Vechiului Testament.  

După ce plătim taxa de vizitare de 20 lei/persoană, distinsa doamnă Angelica Lungociu, ne conduce prin muzeu și ne descrie întregul proces tehnologic, oferindu-ne informațiile necesare pentru a înțelege ce înseamnă meșteșugul de prelucrare a lânii și cu ce utilaje, care sunt încă funcționale, se efectuează această activitate.   

”La Vâltori” este un muzeu activ deoarece aici încă se practică un meșteșug vechi, tradițional, transmis din generație în generație, acela al confecționării și prelucrării lânii și fabricării covoarelor, cergilor și altor țesături cu ajutorul unor instalații specifice: vâltoarea pentru spălarea lânii, mașini de scărmănat, darace, războaie de țesut, unele dintre ele cu vechime de peste 100 de ani. 

Afirmația de mai sus că ”aici se practică încă un meșteșug vechi” este susținută de o precizare făcută pe placa care ne spune care este orarul de funcționare și anume că: ”pentru comenzi speciale de piese textile lucrate la dârstă: straie, foi de straie, cuverturi, țoale să se apeleze la familia Greavu” , dârsta fiind, conform DEX: ”piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn” .

Situarea sa pe cursul unui pârâu, de fapt o deviație din pârâul Lisa, permite utilizarea unei cantități foarte mari de apă necesară spălării materialului brut, lâna, după tunderea acesteia de pe oi. Denumirea ”La Vâltori” vine tocmai de la această operație de spălare, numită ”vâltorit” , în niște vase din lemn tronconice, unde apa adusă prin niște jgheaburi, creează în aceste vase un vârtej, o mișcare centrifugală care ajută la spălare.

Doamna Angelica Lungociu spune că treaba nu-i chiar așa de simplă, intră apa în coș și gata materialul se curăță. Trebuie să știi cum să alegi înclinația jgheabului, cum să faci vârtejul potrivit, pentru că altfel vâltoarea nu mai spală bine.

Operația de spălare este de fapt rezultatul unei întregi instalații hidraulice, construită în totalitate din lemn, formată din jgheaburi de șindrilă cu mici ecluze pentru scurgerea apei, o roată hidraulică mare cu palete, vâltoarea propriu zisă, de fapt o mașină de spălat arhaică, făcută din coșuri mari din scândură sau nuiele. 

În coșuri se creează un vârtej, o mișcare centrifugală a apei unde produsele introduse aici: cergi, covoare, straie, țoale, toate din lână, sunt învârtite de apa înspumată și curățate, împâslite, până devin moi, proaspete, mițoase. Aici se spală atât lâna murdară, înainte de a intra la prelucrare cât și produsele finite amintite mai sus.

Se spune că întreaga tehnologie utilizată aici a fost gândită de daci încă din primul secol d. H.

După spălare și uscare lâna, curățată de impuritățile conținute, pământ, scaieți, ș. a., intră la prelucrare pentru obținerea produsului necesar fabricării diverselor bunuri. Mai întâi lâna brută este scărmănată pentru a desface fibrele înfoindu-le, apoi trece prin darac unde se obține caierul, firele groase rezultate aici se torc obținându-se fire mai subțiri. Pentru fabricarea covoarelor, cergilor, țoalelor sau a altor produse din lână erau utilizate diverse tipuri de războaie de țesut.

Efectuarea operațiilor descrise durează multe ore, numai pentru ”vâltorit” fiind necesare 6 ore.

Toate utilajele de aici au fost restaurate pentru a fi aduse în stare de funcționare, astfel încât să poată fi utilizate și azi dar și pentru a se prezenta eventualilor vizitatori această frumoasă tradiție.

Vâltorile, în afara faptului că erau un simbol al tradițiilor locale și al comunității, erau și un loc popular de adunare pentru locuitorii din Țara Făgărașului, care veneau aici să-și spele lâna și să socializeze. Ele oferă o privire fascinantă asupra modului de viață al oamenilor din această zonă în trecut. 

Tradiția vâltorilor de la Lisa s-a transmis în familia Greavu (doamna Angelica Lungociu fiind fiica d-lui Viorel Greavu) din tată în fiu astăzi fiind la a cincea generație.

În încăperile locației sunt expuse numeroase piese textile deosebite lucrate din lână precum cergi mițoase, covoare moi și pufoase, cuverturi, țoluri, straie diverse. 

Undeva sprijinită de un utilaj este o ramă de lemn în care este înrămată diploma acordată doamnei Angelica Lungociu odată cu acordarea distincției de ”Tezaur uman viu” .

În afara acestor obiecte legate de tradiția ”vâltoritului” muzeul are și un magazin unde se vând diverse produse apicole: miere de albine, piesa de rezistență fiind cea de salcâm, zona fiind renumită prin pădurile cu acest arbore, faguri de miere, polen, căpăceală în miere, miez de nucă în miere, precum și diverse produse de artizanat din lemn, ori cuverturi, straie, costume populare.

A fost o vizită foarte instructivă într-un loc unde se îmbină armonios tradiționalul, vechiul și modernul, unde am aflat lucruri noi, dar am și văzut ustensile pentru prelucrarea lânii pe care le știam din copilărie din vacanțele petrecute pe la rudele noastre de la țară. 

Drumuri bune și excursii frumoase! 

---

VIZUALIZĂRI: 382 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI