A fost o experienta noua, curioasa pentru mine

TIPĂREȘTE

Fiind cazat in Benalmadena (vezi review aici), am profitat de ocazie sa vizitez Tangerul.

Excursia a fost cumparata de la firma cu care am fost in Costa de Sol. A costat 90 euro de persoana, mai scump decat cea de la receptia hotelului (70 euro) sau de la o agentie din Benalmadena (62 euro) dar a meritat banii avand in vedere ca am avut ghid roman, bine documentat.

Excursia a durat de la 7,30 la 22,45. Pentru turistii din UE, in grup organizat, s-a acceptat pasaportul sau CI. La ora 7,30 fix (lucru de mirare la noi, romanii), autobuzul a plecat spre Tarifa, unde am ajuns dupa circa 3 ore.

Drumul, sau mai bine zis 1/3 din el, pentru ca restul il vazusem la excursia pe care am facut-o in Gibraltar (vezi review aici), plictisitor si monoton, in apropiere de Tarifa peisajul devenind mai interesant datorita dealurilor si nenumaratelor centrale eoliene. In timpul drumului am completat la indicatiile ghidului doua formulare, unul galben si unul alb, pentru intrarea si repectiv iesirea din Maroc.

Tarifa este un orasel care probabil traieste de pe urma turistilor veniti sa treaca cu feribotul in Africa.

Cele 4 feriboturi care asigura traversarea din ora in ora, la ore fixe, sunt de tip cataraman, turbojet, de mare viteza si mare capacitate.

Ni s-au dat niste stikere, unul pentru fiecare, pe care a trebuit sa le lipim la loc vizibil.

Am stat aproape o ora pana ne-am imbarcat pe feribot, care a plecat la 11,10 in loc de 11,00. Formalitatile vamale au fost destul de simple pentru grupul nostru, ghidul spunandu-ne ca in pret a intrat si bacsisul pentru vamesii spanioli si marocani (unul singur, la intoarcere ne-a verificat individual).

Si bine a procedat pentru ca pe feribot, dupa plecare, se facuse o coada imensa, la care majoritatea erau japonezi sau chinezi, pentru viza (noua nici macar viza nu ne-au pus-o).

Feribotul cu care am traversat spre Tanger avea, in zona pentru pasageri, peste 600 de locuri pe scaune, doua baruri si un magazin duty free.

Traversarea a durat aproximativ o ora, din cauza marii relativ agitate. Nu am vazut pe nimeni cu rau de mare. Curios ca, atata timp cat am stat pe scaun, nu am simtit tangajul navei, dar cand am mers la toaleta a trebuit sa ma sprijin.

La sosire in Tanger am fost iarasi verificati in fuga, dar pe mine politistul marocan m-a verificat mai in amanuntime (poza pasaport, daca sunt in lista ghidului).

Ne-am urcat intr-un autobuz de 50 locuri (prea mic pentru cei 60 turisti), destul de rapanos, dar curat si cei ce stiau franceza intr-un microbuz si am plecat prin oras, spre "cartierul primaverii" din Tanger, cu locuinte foarte frumoase, cu gradini mari, apoi prin fata palatului regal din Tanger pana la Cap Spartel despre care se spune ca era punctul de reper al navigatorilor spanioli la intoarcerea acasa din explorari, in sensul ca atunci cand il vedeau se considerau ajunsi acasa.

Langa Cap Spartel am vizitat Grota lui Hercule, care este foarte mica, este mai mult sapata decat naturala, cu o gramada de kitsch-uri expuse la vanzare in interior. Singurul lucru care m-a impresionat a fost iesirea spre mare a pesterii, care nu este folosita, iesirea facandu-se pe unde ai intrat.

In parcarea din fata pesterii am incercat sa fotografiez o camila dar proprietarul m-a repezit, cerandu-mi bani. Tot aici am vazut o Dacie Logan care avea emblema de pe portbagaj prinsa in suruburi, explicandu-ni-se ca Dacia este la mare cautare in Maroc (unde se si fabrica) si ca localnici fura emblema pentru a o pune pe masinile lor de alta marca.

Am dat picnicul nostru de la hotel unui copil cu un magarus, care a fost foarte incantat de donatie.

Ne-am urcat iarasi in autobuze si am plecat spre oras pe langa cele doua plaje ale regelui si familiei regale (care din spusele ghidului are peste 100.000 membri, datorita faptului ca barbatii au mai multe neveste si in timp familia a crescut). Tot ghidul ne-a spus ca si muritori de rand au dreptul sa faca plaje, dar daca vine regele trebuie sa plece de pe plaja regala.

Am trecut apoi pe langa niste ansambluri imobiliare noi sau in constructie, facute fara nici o noima si fara nici un copac in apropiere. Aratau groaznic, nu m-asi fi mutat acolo niciodata.

Am intrat in orasul vechi si aici a inceput nebunia. Cu ghidul in frunte, inconjurati de o trupa aproape la fel de mare de vanzatori ambulanti care, efectiv, iti bagau in ochi ce aveau de vanzare, am mers spre restaurantul unde am luat masa. In drum am vazut un arab cu o cobra destul de plictisita, dar totusi o cobra, si am mers pe niste ulicioare numai pentru circulatie pietonala, in unele cazuri tinand loc si de canale de zoaie, cu multi copii care se jucau.

Ma gandeam cu groaza la masa ce o vom lua. Insa la restaurant, surpriza: curatenie desavarsita, ospatari curati cu salvari, mancare buna si variata, dar cu gust ciudat pentru noi (ciorba de nustiuce cu scortisoara, 2 frigarui, un fel de mici, pe tepuse tzapene de fier forja, pui cu cus-cus cu stafide, morcovi si mirodenii necunoscute).

Am baut eu 2 beri si consoarta 1 de 0.33 l la pretul de 2 euro bucata, rece si buna.

Tot timpul mesei o formatie de 4 arabi aflata intr-un tzarc, ne-au cantat intr-un mod placut muzica arabeasca si frantzuzo-arabeasca (adaptare autohtona).

Dupa masa am pornit, tot pe stadute murdare si intortochiate si, bineinteles insotiti de roiul de vanzatori ambulanti, spre centru conercial.

Ghidul, in mod curios deoarece toti au procent de la magazinele indicate pentru cumparaturi, ne-a explicat unde se afla zona comerciala si ne-a lasat in fata unei cafenele unde urma sa ne intalnim peste o ora.

Am fost in niste magazine de pielarie unde doamnele si-au cumparat genti din piele adevarata la 10 euro bucata si in magazine de gablonzuri frumos lucrate si aurite, prezentate drept aur si argint, dar pe care pana la urma s-au luat cu 1 euro gramul.

Am baut la cafenea un ceai de menta delicios (1,5 euro ibricul de 2 paharele), dar lesinat de dulce si am plecat, evident cu roiul agasant de comercianti dupa noi, la autobuz.

Am vizitat, din autobuz, partea noua, occidentala a Tangerului, cu peste 3 km de hoteluri in stil european, majoritatea fara clienti, nightcluburi si, unic pentru o tara araba, un cazinou.

Nu este construit nimic pe plaja, toate constructiile (cu exceptia catorva choiscuri cu racoritore) fiind peste drumul ce insoteste plaja.

Am ajuns la gara maritima, unde bagajul ne-a fost trecut prin aparate ca la aeroporturi, dar chiar daca au piuit continuu, nimeni nu s-a sinchisit.

Am urcat pe ferryboat care a plecat la 18,00 ora locala (timpul este decalat cu o ora in plus fata de Spania, iar vara cu 2) si am ajuns la Tarifa la ora 20,00 ora locala, de unde am plecat intins spre hotel.

A fost o experienta noua, curioasa pentru mine.

---

VIZUALIZĂRI: 10650 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI