Suwon, cu fortăreața Hwaseong, cea mai rafinată fortăreață din Coreea

TIPĂREȘTE

Suwon, unul din orașele pe care îmi propusesem să le văd în excursia mea din Coreea de Sud este situat în partea de nord-est a Coreei de Sud, la 30 kilometri sud de Seul, fiind unul din cele mai importante site-uri istorice coreene. Existând încă din anii 100 î. Hr., când era doar o mică așezare, Suwon s-a dezvoltat permanent ajungând la puternicul centru industrial și cultural de astăzi, cu o populație de peste 1.000.000 de locuitori. A cunoscut două perioade de mare dezvoltare, prima în jurul anului 1795, a doua în anii 1970.

Regele Jeongjo, supranumit cel Mare, din dinastia Joseon, a fost artizanul primei mari dezvoltări. În anii 1794-1796 a construit Fortăreața Hwaseong, un zid fortificat ce înconjoară orașul, în scopul de a apăra mormântul tatălui său, prințul moștenitor Sado, despre care scrierile vremii spun că era o persoană extrem de inteligentă, dar, tatăl lui, care îl dorea prinț moștenitor și pentru a-i întări caracterul, nu-i arăta afecțiune, fiind foarte dur și foarte distant. Din copilul care se simțea un neacceptat, prințul a devenit un adult depresiv, cu tulburări psihice care s-au agravat când a intrat în jocurile politice pentru putere de la curtea regală, cărora le-a devenit victimă. A început să aibă un comportament bizar, agresiv astfel că regele Yeongjo, tatăl lui, l-a condamnat la moarte, o moarte dură, chinuitoare. A fost închis într-un hambar și acoperit cu orez. Și-a găsit sfârșitul axfisiat și strivit de stratul de orez pus peste el.

Jeongjo, copil fiind, a fost foarte impresionat de această cruzime inutilă și când a ajuns rege a început munca pentru reabilitarea și comemorarea prințului, manifestându-și din plin devotamentul și dragostea filială. Mai mult, a încercat să mute capitala Coreei la Suwon, dar nu a reușit. A reușit însă renașterea Coreei, modernizarea ei, iar Suwon a fost numit “Orașul pietății filiale”, nume utilizat și astăzi, după atâția ani.

Coreenii își păstrează tradițiile, poveștile și legendele.

A doua perioadă de mare dezvoltare s-a datorat lui Lee Byung-Chul, fondatorul companiei Samsung, om de afaceri de mare succes, care în anul 1968 a fondat în Suwon cunoscuta companie Samsung Electronics, urmată mai apoi de Samsung LED, Samsung SDI, etc... Coreenii mai numesc Suwon și “Samsung City”.

Am plecat de la hotel în jurul orei 08:30 și în jurul orei 10:00 coboram din metroul Liniei 1 în Stația Suwon. Este o stație imensă cu magazine, restaurante, cafenele. Mai întâi am mers pe ieșirea 4 la Centrul de Informare Turistică, centru mare cu multe pliante și cu oameni amabili care îți ofereau orice informație. Am revenit în stație și am urcat pe ieșirea 6, am trecut pasarela spre celălalt trotuar și după circa 100 de metri am ajuns la stația de autobuz, de unde cu autobuzul 11 am plecat spre Palatul Hwaseong Haeng. Nu ne era prea clar unde să coborâm, șoferul nu prea înțelegea unde vrem să mergem, dar niște fete au înțeles și ne-au spus că merg și ele tot la palat. După 3 stații am coborât împreună, le-am mulțumit, ne-au mulțumit și ele, ne-am despărțit și ne-am revăzut și salutat la poarta principală a palatului, la spectacolul 24 Arte Marțiale de la ora 11:00, un spectacol care are loc la această oră, din martie până în noiembrie. Aceste reprezentații cu întoarcere în timp pentru promovarea turismului sunt specifice obiectivelor turistice importante coreene. Am mai participat și la schimbarea gărzii în Seul, aveau și aici un spectacol asemănător dar la altă oră.

Spectacolul a început cu defilarea steagurilor de luptă și cu salutul luptătorilor, experți ai artelor marțiale practicate odinioară de soldații de elită ai regelui Jeongjo staționați în fortăreață. Precizia mișcărilor, viteza cu care erau executate, costumele specifice epocii respective, aplauzele, comenzile scurte și energice date de conducătorul grupului, creau o atmosferă care te captiva total. Arcul cu săgeți, lancea lungă și cea scurtă, diverse tipuri de săbii, halebarda, lupta cu o sabie sau cu două săbii, toate arme reale, nu machete, s-au succedat pe rând, spre încântarea spectatorilor care scoteau strigăte de uimire și aplaudau continuu.

Acest spectacol nu poate fi povestit, trebuie văzut! Acum, când povestesc, îmi pare rău că nu am încercat să filmez câte ceva, dar nu prea am filmat până acum.

Încheierea spectacolului s-a făcut tot cu salutul luptătorilor și cu pozatul acestora de și cu spectatori. Dacă în luptă erau duri și, aș spune, fioroși, acum erau zâmbitori și amabili.

Am plătit câte 1.500 woni (1,2 euro) de persoană și am intrat în palat.

Hwaseong Haenggung, cunoscut ca Palatul Hwaseong în traducere Palatul Temporar al Armoniei era palatul temporar din Suwon, palatul în care regele și familia regală se adăposteau în timpul războaielor. Hwaseong Haeng, a fost construit de regele Jeongjo între anii 1794-1796 fiind cu cele 600 de camere ale lui unul din cele mai mari astfel de palate din Coreea. A fost folosit de rege când vizita mormântul tatălui său și în alte câteva ocazii.

Am trecut prin poarta principală a palatului, Sinpungnu, în traducere Noul oraș natal al regelui, și am intrat în prima curte. Ca toate palatele coreene și acesta are o mulțime de curți, aș spune “curți în curți”, prin care este ușor să te rătăcești, fiecare clădire, locuință sau bucătărie, sală sau pavilion, având propria-i curte, care poate fi izolată de celelalte.

Am fost întâmpinați de un fost uriaș Copac Zelkova, acum ceva mai mic dar impresionant prin circumferință, în vârstă de peste 600 de ani, despre care legenda spune că se afla acolo înainte de începerea construirii palatului. A protejat orașul, a protejat Palatul Regal și îi protejează pe coreenii care îl consideră sacru și cred că poate îndeplini dorințele scrise pe bilețele pe care i le înmânează.

Am continuat plimbarea printre clădirile palatului, bogat sculptate și frumos vopsite, predominând nuanțele de roșu și verde.

Mi-a plăcut mult expoziția cu produse manufacturiere, bijuterii și alte obiecte din mărgele, ceramică sau lemn organizată în fostul birou regal, Pavilionul Jipsacheong, și cu ateliere de lucru pentru copii, dar m-au impresionat mai mult păpușile îmbrăcate în elegantele ținute din timpul dinastiei Joseon, expuse în vitrine.

Am trecut prin câteva porți, mari și impresionante, monumente de artă și tradiție, dar și prin porțile mai mici ale curților interioare, și am văzut mare parte din clădirile ce alcătuiesc palatul.

Impresionează pavilioanele bogat împodobite, frumos colorate, indiferent de destinația pe care o au: Bongsudang, pavilionul în care regele Jeongjo a sărbătorit a 60-a aniversare a mamei sale, Jangnakdang, dormitorul regelui Jeongjo, Yuyeotaek, sala de audiențe, Boknaedang, locuințele doamnelor din familia regală.

M-a impresionat gestul regelui care așa cum s-a luptat să-și reabiliteze tatăl, s-a gândit și la liniștea succesorului său, el pregătindu-și încă de la construcția palatului zona unde să se retragă după abdicare, unde a ridicat un frumos chioșc de grădină, Mirohanjeong, în traducere chioșc pentru odihnă când voi fi în vârstă și Noraedang, pavilionul în care a și locuit la vremea respectivă.

Am ratat însă pavilionul în care se află un hambar pentru orez, copie a celui în care prințul Sado și-a găsit sfârșitul. Citisem că, pentru o taxă, amatorii de senzații tari pot fi introduși în el și acoperiți cu orez. Nu eram amatori de așa ceva, dar voiam să văd…

Ne-am continuat plimbarea prin piața mare din fața palatului, unde avea loc un festival cu de toate, piață ce impresionează prin pavaju-i neobișnuit format din dale pictate cu scene din istoria orașului. Este cu adevărat deosebit. Vizavi de piață este un mare clopot și o fântână care-și arunca liniștită apa în sus, nefiind, nu știu de ce, copii care să se joace prin ea, cum am întâlnit în multe alte locuri în Asia și nu numai...

Tot lângă palat se află un alt Centru de Informare Turistică mai mic dar cu tineri dornici să-ți răspundă la orice întrebare. De aici se merge pe frumoasa și rafinata stradă Haenggung, o stradă lungă de peste 400 de metri ce găzduiește o mulțime de ateliere și magazine artizanale și localuri cu mâncare tradițională. Frumusețea ei este dată de fațadele individualizate, bogat ornate cu ceramică smălțuită frumos colorată, de acoperișurile din tiglă decorate cu picturi murale și, nu în ultimul rând, de stilul artistic, unic cu care sunt scrise denumirile lor. Plimbarea pe această stradă este plăcută, deconectată, se merită parcursă în toată lungimea ei, până la zidurile cetății, la poarta din sud.

Fortăteața Hwaseong, un foarte cunoscut site istoric, desemnată Comoara istorică nr. 3 a Coreei, patrimoniu UNESCO din anul 1997, are o suprafață de circa 130 hectare și este înconjurată de un zid lung de peste 5 kilometri și înalt de 4 – 6 m. Este o construcție deosebită deoarece a fost ridicat dintr-o combinație de piatră și cărămidă, care face să ricoșeze obiectele ce o lovesc, săgeți, lănci, ghiulele. Are în total 48 de pavilioane, turnuri, bastioane, foișoare, porți și porți secrete. Poate fi înconjurată pe zid sau pe aleile din interiorul și exteriorul ei, în circa 2 – 3 ore. Cetatea Hwaseong, așa zisă cetate plată-muntoasă, cu partea vestică așezată pe muntele Paldal și partea estică plată, cetate cum nu există în țările vecine, cu rol militar și comercial, practic și rațional organizată, este considerată una din cele mai rafinate fortărețe din Asia.

Am mers la Paldalmun, Poarta de Sud, dar fiind în renovare nu am vizitat-o. Este o poartă de piatră cu două nivele, în stil curcubeu construită pentru apărarea cetății și a castelului, având atașate o platformă pentru apărare și, în față, un puternic zid de apărate semicircular.

Plimbarea se putea continua pe scările care urcau pe zid, sau pe aleile de lângă zid. Scările din dreapta, privind din interiorul cetății, din partea de vest sunt mai abrupte, mai spectaculoase, dar mai greu de urcat decât cele din partea stângă. M-am hotărât să mergem pe partea dreaptă, am achitat câte 1.000 woni (0,8 euro) de persoană și am urcat pe zid. Am trecut peste alte porți, pe lângă turnuri și foișoare și ne-am oprit la Hyowon, numit și Clopotul Pietății Filiale. Pentru 1.000 woni clopotul poate fi bătut de trei ori, de una sau două persoane. L-am pozat, l-am bătut și noi, aduce noroc, ne-am pozat și am continuat plimbarea. Cei care au urcat direct aici achită taxa de acces, pentru noi era valabilă taxa achitată anterior așa că am mers în continuare pe zid. Am trecut de Postul de Comandă, de Platforma de Tragere cu Arbaleta, apoi am coborât destul de mult mergând spre partea de nord a cetății. Am vizitat două porți mari, Hwaseomun și Janganmun sau Poarta de Nord și ne-am oprit la Hwahongmun sau Poarta de Apă de Nord. În drumul nostru pe lângă zid am văzut și trenulețul ce duce turiștii contra cost pe lângă cetate, era cam gol. Se merita o plimbare cu el pentru a vedea și poza fortăreața de jos. Timpul, veșnica problemă...

De aici am renunțat să mai mergem pe ziduri, vizitasem cam două treimi și am coborât în cetate mergând pe lângă apă. În drumul nostru am trecut și pe lângă Muzeul Suwon Hwaseong. Am intrat puțin dar nu l-am vizitat deși este un muzeu foarte modern cu o secție de istorie, alta de caligrafie, cu zonă specifică activităților pentru copii, cu o zonă cu exponate în aer liber.

Am ajuns iar la Poarta Paldalmun și am urcat din nou pe zidul cetății din partea de est, special pentru a vedea și Bongdon, terasa cu cinci turnuri de semnalizare, prin care, în vremuri de primejdie, se comunica noaptea prin foc și ziua prin fum, folosindu-se codurile coreene: un foc sau un fum – liniște; două – dușmanul se îndreaptă spre hotare; trei – dușmanul a ajuns la hotar; patru – dușmanul a trecut hotarul; cinci – au loc lupte. Aici, la Suwon, turnurile au fost integrate în ziduri, spre deosebire de alte fortărețe unde erau amplasate pe dealurile din apropiere, și sunt astfel poziționate încât să poată fi văzute de regele aflat în Palatul Hwaseong. Pe aici poți să te plimbi pe lângă cetate fără să plătești, această zonă este mai ușor de urcat dar nu este atât de spectaculoasă ca partea de vest de unde am început noi plimbarea. Vizita zidurilor cetății văzute de noi a durat circa 2 ore.

Palatul și Zidurile Fortăreței se vizitează începând cu ora 09:00 pâna la 17:00 iarna și 18:00 vara.

De aici am mers la Piața Tradițională Paldalmun aflată tot în zona porții cu același nume, de fapt mai multe piețe mici, deschise sau acoperite, aflată acolo încă din timpul regelui Jeongjo. Ne-am uitat mai ales la fructele și legumele specifice zonei, am evitat piața de îmbrăcăminte, am admirat piața de pește însă…

Am vrut să luăm un taxi dar, fiind duminică sau din alt motiv, nu am găsit niciunul, așa că am revenit la stația de metrou pe jos. Nu am avut noroc pentru că nu ne-am încadrat în timp și am ratat un obiectiv care cred că se merita prin ineditul său și care era deschis până la ora 18:00.

Haewoojae numită și Casa Domnului Toaletă este casa natală a lui Jae Sim, primar al orașului Suwon care și-a remodelat casa natală în forma unui scaun de toaletă, a transformat-o în muzeu și, în anul 2010 a donat-o orașului. A numit casa Haewoojae, Haewooso fiind numele folosit în templele buddhiste pentru toaletă, iar el a fost numit Domnul Toaletă. Casa a devenit Muzeul Culturii Toaletei, iar doi ani mai târziu s-a deschis și parcul cu același nume, primul Parc Tematic al Toaletei, dotat cu statui tematice, inclusiv una reprezentativă pentru principalul destinatar al toaletelor. Astfel de reprezentări, cu moț, colorate mai mult sau mai puțin natural, am întâlnit în oraș sub formă de brelocuri, magneți. Se găseau pe strada Haenggung pe care mersesem când am abordat cetatea. Nu am cumpărat când le-am văzut, iar mai apoi nu am mai găsit...

Tot primarul Jae Sim a fondat Mișcarea Culturii Toaletei, care s-a răspândit în întreaga lume. Astăzi se consideră că în Suwon sunt cele mai frumoase toalete publice din lume.

Este închis lunea, în celelalte zile fiind deschis de la 10:00 la 18:00 vara, și până la 17:00 iarna, fără taxă de vizitare. Îmi pare rău că nu am văzut muzeul și recomand celor ce ajung acolo să nu îl ocolească.

Cu părere de rău că timpul zboară când vizitezi și îți place ce vezi, am ajuns în stația de metrou Suwon, întorcându-ne la hotelul din Seul. A fost o zi plină, deosebită cu o cetate frumoasă pe care din alte poze nu mi-o imaginam așa, este specială... Are o panoramă deosebită asupra orașului atât în interiorul ei cât și în afară. Este înconjurată de alei frumoase, de mult verde, de pini coreeni, de ziduri falnice...

Vizionez pe TV2 un serial coreean realizat în 2016 cu întoarcere în timp, “Destinul prințesei Ok - Nyeo” în care filmările exterioare sunt realizate în cel mai frumos palat din Seul, Palatul Changdeok numit Palatul de Est, vezi impresii și de câte ori îl văd îmi readuc aminte de trăirile de atunci, de când am fost acolo...

---

VIZUALIZĂRI: 1832 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI