O zi minunată în Strasbourg

TIPĂREȘTE

Nașa pe care o vedeți într-una dintre poze este în trenul Colmar - Strasbourg. Numai nășici și toate tinere. A trebuit sa ne trezim mai devreme pentru a prinde trenul de 8.23 către Strasbourg. La 8 eram în gară. Trenuri din oră în oră. Luat micul dejun printre primii, cumpărat bilete la automatele din gară, ~ 31 euro ambele, urcat in tren. 35 minute drumul. Gara din Strasbourg este interesantă prin forma ei, clădirea veche a gării fiind acoperită cu o cupolă de sticlă. Două aspecte care ne-au scos câteva uauri de uimire. În fața gării era amenajată o gradină măricică cu legume. Și parcarea cu sute de biciclete, unele moderne, altele vechituri, dar toate sigur să deservească navetiștii locali. Băi, ce chestie! Ca o paranteză. Ocidentalii vor să se întoarcă la origini și simplitate sătui de modernism, pe când noi, sătui de origini, suntem încă pe trendul ascendent al luxului dorit.

Strasbourg

Unul dintre cele mai mișto orașe vizitate de mine în viața de până acum. Ce patrimoniu cultural, ce urbanism, ce perfecțiune! Are o populație de peste 360.000 locuitori, aflânsu-se pe malul stâng al fluviului Rin traversat fiind de un afluent al acestuia. Având o zi întreagă la dispoziție, am vrut să luăm centrul sistematic la pas. Nu ne-a ieșit, nimerind de câteva ori pe aceleași străzi. Aici am fost, hai și pe dincolo! Ok. De la gară am intrat direct in zona pietonală si, după vreo 15 minute de admirat, am dat cu capul în Catredala Notre Dame. Grand Îlee este denumit centrul istoric. Măi, fraților, nu mint cu nimic. Impresionantă catedrala! Cică a aceasta a rămas neschimbată din Evul Mediu, fiind cea mai veche capodoperă arhitecturală gotică, unică combinație între artă și credință. Tăcuți am vizitat-o, doar figurile noastre dovedindu-ne că ne place ceea ce vedem. Intrarea gratuită. La intrare control ușor la rucsacuri. Timp de intrare, imediat. Avantajul perioadei de vizitare din extrasezon. Din păcate nu am urcat cele ~300 de trepte până în turn. Ceva probleme medicale. Nu la cap, cum ar zice unii. Nu am stat nici să vedem cei 12 apostoli care urmau sa defileze la 12.30 în ceasul astronomic renascentist (al cărui mecanism datează din 1842). Ceasul astronomic este senzațional prin ingeniozitate.

Apoi am făcut fotografii Casei Kammerzell. Îmi spusese soția de ea ca fiind cea mai veche casă din Franța, construită în 1427 și, de asemenea, cea mai bine conservată clădire civilă. Interesant.

De aici am intrat în Muzeul Rohan. Vizavi de catedrală. Elegantul palat din secolul al XVIII-lea găzduiește trei muzee: Musee des Beaux Arts, Musee Archeologique și Musee des Arts Decoratifs. Noi l-am vizitat doar pe cel de arte frumoase. Pictură și sculptură. Preț 7,5 euro persoană. Timpul fiind destul de prețios, am trecut cam în viteză prin multitudinea de săli. Hm, am fost puțin nemulțumit. Am stat totusi vreo 1 oră, 1 oră și. A fost construit în stil parizian între 1732 și 1742 și a fost și reședința lui Napoleon Bonaparte. Adică ce, chiar pe alergătură, alergătură, să vedem și aia și aia!? O vacanță este construită și pe lejeritate si pe un vin fiert, o țigară, o limonadă. Prețurile? 3.5 euro paharul cu vin fiert, tot așa limonada. Decent, aș zice. Aș mai fi baut un vin, dar conștiința nu și nu. În schimb am luat ceva patiserie și gogoși.

Cum aveam de când să facem o plimbare cu vaporașul, am căutat să luăm bilete din timp. Era cam ora 12 când am luat biletele, compania Batorama, cum privești catedrala din față, în stânga la parterul clădirilor. Biletele erau pentru ora 14 plecare în călatorie, pontonul de plecare de pe afluentul L'III (așa se numește râul) fiind drept coborâre pe stradă de la catedrală spre râu. 5 minute de mers. Preț 15.7 euro persoană ruta full. Până atunci, am zis să mergem de-a lungul râului până la Podurile Acoperite, în zonă fiind atât cartierul Petite France, cât și Barajul Vauban.

Podurile Acoperite (de fapt este doar unul, din ce am văzut, dar nu contest istoria) și-au păstrat numele în ciuda faptului că și-au pierdut acoperișurile în secolul al XVIII-lea. Podul are trei turnuri datând din secolul al XIII, care sunt rămășițele fostelor metereze care garantau cândva independența fostei republici Strasbourg. Imediat după absorbția Strasbourgului de către Franța în 1681, aici a fost construit un nou inel de fortificații din care făcea parte si Barajul Vauban.

Cartierul Mica Franță este tare mișto. Aleile găzduiesc o succesiune de case vechi, construite din piatră şi lemn. Este inclus în Patrimoniul Unesco datorită frumuseţii acestor străduţe, podurilor peste canale, a clădirilor construite în stil baroc şi a caselor din piatră şi lemn. Am venit pe sus, pe străzile paralele cu râul (când pe o parte, când pe alta), ne-am întors chiar pe lângă râu la nivel, acesta fiind amenajat cu o alee si băncuțe.

Am fost la 13.45 prezenți la ponton. Foarte bine organizat turul cu vaporașul. Incăpator acesta. Acoperit cu sticlă. Stat la rând civilizat, controlat sumar rucsacurile, pus căștile pe engleză în urechi și hai la drum (la râu mai bine zis). Zic doar atât. Nu ratați acest tur! Într-o fotografie atașată este traseul. Doar pentru faptul că vaporasul trece de două ori prin ecluze (vezi vaporașul cum urcă și coboară), pentru faptul că trece printre multe clădiri istorice senzaționale sau pentru faptul că poți vedea de pe apă clădirile din sticlă ale Consiliului Europei și Parlamentului European, legate între ele de un pod tot din sticlă. Să zic 2 ore minunate?

După? Ne luase foamea. Am luat la nimereală ceva din zonă. După review-urile de pe google. Ne-am înfruptat din melci, friptură de vită cu ceapă caramelizată plus pireu fiiiiin și câte un pahar de vin fiecare. Vreo 60 euro tot. Desert am luat de la una din multele cofetării din zonă. Eclere eu, soția ceva prăjiturele diferite. Am luat și câteva macarons. Eclerele 3-3.5 euro. Celelalte între 2 si 4 euro. Mi-am întrebat soția cum de este crema de vanilie așa bestială. Cică mult, mult unt. Ce este al francezilor este numai al lor. Gustul prăjiturilor nu l-am găsit în altă parte. Cum se întuneca si chiar ne atinsem obiectivele de vizitat pe care ni le propusesem, după ce am mai pierdut vremea in fața Galeriilor Lafayette, superb pregătite pentru sarbători, un dj și nelipsitele artificii strângând lumea la distracție, am plecat catre gară. Era ora 18.30 când am luat trenul către Colmar, într-o aglomerație de nedescris care ne-a dat ceva emoții la urcare și coborâre din tren.

A fost o zi plină. Strasbourg, ce oraș! Revin cu altă zi, cu alte vizite ale acestei vacanțe. 

---

VIZUALIZĂRI: 56 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI