Restaurant Leskovacki Merak

TIPĂREȘTE

Socoteala de acasa nu se potriveste cu ‘’cea din targ’’!

Mergeam la Cheile Nerei cu cortul, impreuna cu inca o familie prietena si catelusa mea, Lissa! Cu masina!In unele locuri soseaua se apropie foarte mult de frontiera de vest, cu Serbia. Eram obisnuiti, locuind si noi tot intr-o zona de frontiera! Ne opresc pentru controlul de rutina, 2 politisti de la Politia de Frontiera, in apropiere de vama Naidas, care este intre Moravita si Moldova Noua! Dam buletinele la control si vad domiciliul si numele si constata ca avem cunostinte commune! Si ne punem la povesti, noi in masina si el jos! Ne intreaba daca mergem in Serbia, pe la vama Naidas, ca se poate trece doar cu buletinul? Noi-‘’nu, la Cheile Nerei’’!

Era aproape amiaza! Plecam si mie deja mi se lipise de creier ideea politistului si …nu doar mie, ci si prietenului nostru, pentru ca noi doi suntem un fel de ‘’Tusea si cu Junghiul’’! Adica …. nelipsiti la prostii! Si ne vin ideile astea in acelasi timp si culmea ca-s si identice! O fi ‘’compatibilitate’’?

Le spunem si celorlalti, ca vream sa luam pranzul in Serbia, iar ei, mai seriosi (in aparenta), sar ca arsi! ’’Ce sa cautam la sarbi? Nu avem dinari! Si nici euro, doar lei! Si-am mai fost acum 3 sapamani! Ce facem cu catelusa la vama, ca nu are actele la ea? si alte lucruri pe care regret ca nu indraznesc sa le scriu aici…...

Tot negociind din mers cu cei doi ‘’dusmani’’, trecusem deja de intersectia in care trebuia sa o luam catre vama. Sotul meu era la volan, eu in drepata lui si Lissa tot la mine, pe jos! Ceilalti, pe bancheta din spate! Atat l-am batut la cap pe sofer, pana nu a intors din drum si iata-ne in vama de la Naidas, cu Lissa ascunsa, sub un prosop, la picioarele mele! Si cu rucsacul peste ea! Era si-o caldura innabusitoare! Mergeam la risc, daca ne intoarce din cauza Lissei, asta e, ne vedem de drum si gata!

Daca vamesii aveau chef de lucru si indrazneau sa vada exact ce contine masina si port-bagajul noastru, cred ca ne prindea si schimbul de seara, ca va imaginati cam ce putea fi cand mergi cu cortul si …4 persoane+catel!

Am trecut foarte repede la prima vama, erau doar 3-4 masini la rand in fata noastra. Ne-au intrebat: ‘’ce avem de declarat’’- fraza clasica de care sunt satula, ar putea si ei s-o mai inlocuiasca cu ceva sinomim, macar sa sune altfel!

Vama romaneasca este foarte urata aici, cam sinistru, sa stiti. Nu cred ca s-a mai reparat mare lucru de pe vremea embargoului! Era pentru prima data cand iesem din tara pe la aceasta vama, cu toate ca pe langa ea am trecut deseori!

M-am mirat ca intre cele doua vami distanta este destul de mare-fasia-cum numim noi bucata de teren neutru, dintre cele doua tari vecine! Aici i-am dat voie sa respire putin aer la biata Lissa! Ce sa-i fac, daca e catel ambulant? !

Dincolo, la ‘’tarina’’, cum se numeste vama in limba sarba, era sa ne puna bariera-n cap, adica pe capota, ca au un sistem tare communist, doar cate o masina intra la vamat. Baietii au vorbit sarbeste cu lucratorii vamali, cerand informatii despre statiunea ‘’Bela Crcva’’, unde doream sa mergem si au fost tratati cu amabilitate si asadar le-am cam distrars atentia si nici ei nu ne-au controlat!

Deciiii, am reusit! Yuuuhhuuuu! Eram in Serbia, pe nepregatite! Minunat, nu??

Dupa ce am strabatut primul sat, in care nu ne-a atras atentia in mod special nimic, in doar cateva minute am intrat in Bela Crkva (Biserica Alba) ! Este un orasel frumos, cu un farmec aparte! Am parcat si rapid am descoperit si o casa de schimb valutar, unde am schimbat 50 de roni de fiecare familie si am primit suma de ~1200 de dinari!

Ne-am indreptat spre capatul orasului, in care este amplasat lacul, vedeta orasului! Dupa ce am gasit o parcare umbroasa si i-am dat Lisssei mancare si apa, am rugat-o sa nu se supere si am lasat-o in masina cu geamul intredeschis. La lac, adica la ‘’Iezero’’, ca asa se numeste in limba sarba, totul era neasteptat de frumos, ne venea sa ne schimbam planurile si sa ramanem aici. Dar era prea de tot!

Asa ca am cautat un loc in care sa luam masa, ca doar asta vroiam, nu? Sa luam pranzul la lac, in Serbia! Si am gasit fix o terasa, pe malul lacului!

Toate restaurantele de pe malul lacului sunt administrate de 2 persoane. Am ales sa luam masa la ‘’Leskovacki Merak’’, de comun acord, ca ne razbise rau foamea, de-atatea emotii la vama si de noua schimbare a situatiei!

Dintre toate terasele care functionau acolo, aceasta ne-a placut cel mai mult la toti! Era foarte rustica: pe sus fiind agatate bucati mari de slanina afumata, siruri se carnati si jamboane afumate! Apoi tesaturi cu model popular sarbesc, ardei rosii uscati si agatati pe ata, dovleci si alte minuni pe care nu le-am mai retinut eu!

Pe langa acest decor irezistibil, preparatele culinare te ameteau cu mirosul si aspectul lor apetisant! Toate erau prezentate in vase de lut ars sau in tavi mari si adanci de inox! Alaturi am descoperit si sursa –cazanele de tuci in care fierbea alene ceva bun, si mirosea de te-‘nebunea!

Am ocupat loc pe terasa , la masa, am fost intampinati imediat de un ospatar amabil, care ne-a luat rapid comanda si in cateva minute am fost si serviti! Toti erau imbarcati in tricouri portocalii, iar pe spatele lor era sigla restaurantuli si a statiunii!

Meniul era foarte variat: mici, ciorba de peste, carnati, iahnie de fasole, varza calita, piept de pui, salata de ardei copti, sau de varza dulce, pizza, pljeskavita, giros,hot -dog, gogosi cu ciocolata si altele. Era facut in asa fel meniul, incat turistii care erau la plaja, pe malul apei, in sezlonguri sa poate veni chiar in costum de baie si sa-si ia ceva rapid, ce se poate consuma din mers, fara sa stea la masa!

Noi am comandat doua platouri pentru 4 persoane, unul cu fasole cu carnati si altul cu varza calita si jambon afumat! La sarbi varza calita este mancare nationala! Pentru ca aveam in geanta frigorifica altceva bun pregatit pentru cina la gratar, care urma dupa ce ne instalam corturile in rezervatie. Alaturi ne-au fost aduse un fel de chifle calde, aburind, dar nu din aluat ca si painea, ca erau un pic unse! Am primit si un platou cu ardei capia copti! Apoi am comandat 2 beri la sticla ‘’Jelen Pivo’’ si o apa minerala la 1 litru. Apoi ni s-a spus: ’’Prijatno’’, adica ‘’Pofta buna’’!

Cateva preturi informative pentru cei care vor merge in Serbia la restaurant:

Coca-Cola la sticla de 0,500 ml-120 dinari

Suc la doza-90 dinari

Apa minerala la litru-200 dinari

Bere la sticla sarbeasca-120dinari

Bere de import-200dinari

Coniac sau vodka (100 ml) -80 dinari

Whisky (100ml) -180dinari

Giros mic-150 dinari

Giros mare-200

Totul a fost foarte bun, va imaginati ca mancarea gatita la cazan nu se poate compara cu cea de pe aragaz sau de pe plita electrica! Berea a fost buna si rece! Iar cadrul natural in care este amplasata terasa, cat si compania prietenilor dragi- a facut ca noi sa ne simtim foarte bine! Am platit suma de 1300 de dinari, deci in jur de 55 de roni, iar cu restul de bani ce ne-a ramas am mers la super-market si de acolo ne-am luat ce am dorit fiecare. Au o inghetata foarte buna ce mi-a placut mie foarte mult-‘’Macho-macho’’ cu caramel, cu 70 de dinari.

Asa ca aventura noastra neprevazuta savarsita fiind, am intors masina directia Romania si ne-am apropiat de vama! Aici se vama serios, intrebau si cautau de tigari, pentru ca la sarbi pretul este foarte mic, dar noi chiar nu am cumparat nici macar un pachet! Lissa a stat cumintica si acum, iar seara cand am facut gratarul la Cheile Nerei, a fost rasplatita cum se cuvine, nu numai cu un os!

Va recomand Leskovacki Merak si statiunea Bela Crcva, nu doar pentru o zi, ci si pentru un sejur. Pe malul lacului sunt o multime de pensiuni care ofera cazare, intr-o zona foarte linistita si frumoasa!

In final ideea nostra nu a fost deloc rea, am luat un pranz, in care am mancat cu pofta, pe malul unui lac, iar servirea si pretul au fost mai mult decat multumitoare! Si totul a fost asortat cu o muzica potrivita, bineinteles tot sarbeasca. O sa atasez pentru voi si aici o melodie, tare draga mie, sper sa va placa si voua!

http://www.youtube.com/watch?v=_GXhy-aujEA&feature=related

Nu e neaparata nevoie sa fie si videoclipul, chiar m-as bucura daca ar fi fara el!

---

VIZUALIZĂRI: 11463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI