Skopelos-city

TIPĂREȘTE

Review-ul asta vi-l scriu doar pentru ca azi e luni si afara ploua si pentru ca urasc ziua de luni si pentru ca ma plictisesc de moarte si n-am ce face si pentru ca dupa calatoria mea elena din Skiathoscopelia, am ramas c-un gust amar in gura. Asa ca dup-o criza de fiere. De ce distrugem noi, tot ceea ce e traditional si frumos si construim aiurea, haotic, otova si dezordonat? Frumosul poate fi zamislit si din lucruri simple. Adica, nici pra inalte, nici prea lungi, nici prea late, nici prea barosane, atunci cand exista o minte lucida si sanatoasa de arhitect urban. Cascioarele noastre din Delta, din Apuseni sau bojdeucile din Bucovina, acelea, stiti voi care, cele care au doar 2 camere, un cerdac si stuf sau sindrila deasupra, sunt admirate de o lume intreaga. Observ ca strainilor, in afara de Dracula, traditii, sarmale si natura, le place pe la noi, tot ceea ce e foare mare sau foarte mic. Le place Casa Poporului, le place Canalul Dunare-Marea Neagra, ca se vede si de pe Luna, le place Turnul Cupromin din Baia Mare, posibil obiectiv turistic, pentru ca e mai inalt cu 15 m decat Turnul Eiffel, altora le plac Babele pentru ca seamana cu niste ciuperci gigantice sau dimpotriva, le plac casele noastre simple, mici, sau mai bine zis “atat cat trebuie”, din diferitele zone ale tarii, pe care le gasesc in sinteza, pe la Muzeul Satului din Sibiu sau Bucuresti.

Mr. Hausmann, cel care a proiectat Parisul, a limitat la doua prajini (37 metri) inaltimea tuturor edificiilor din oras, adica la maximum 7 etaje iar bulevardele, dimpotriva, au fost largite la maximum posibil, (Champs-Elysees-ul are 80 de metri latime!). Ele sunt si azi exemple de urmat pentru traficul mondial din ce in ce mai intens. Centrul Clujului si al Bucurestiului, au copiat o parte din aspectul acestui oras. Si arhitectii ulteriori domnului baron Hausmann, au fost buni. Parcarile de la aceste bloculete nu prea inalte, au parcari subterane. In caz ca Sena se umfla si debordeaza. Atunci, toate masinile sunt scoase din parcari pe strazi si surplusul de apa nu inunda casele. Nu spala decat noroiul de pe rotile automobilelor.

Ce pacat ca n-am avut si noi, prin anii ’70, atunci cand s-a construit "noua" Romanie, cea care a migrat in mare parte de la sat la oras, niste arhitecti urbani, de talia lui Hausmann. Ce pacat ca Anghel Saligny s-a ocupat doar de poduri si viaducte. Astazi, cand ma plimb printre zecile de blocuri aproape identice ale unui cartier din tara, zau daca imi dau seama in ce oras sunt. Toate seamana unul cu celalalt. Dar ce placere si mandrie te incearca, atunci cand te plimbi printre casele traditionale si renovate din Viscri, aflate azi in lumina reflectoarelor Europei.

Cum sa nu-ti placa aceasta bijuterie arhitectonica, zamislita in urma cu multe secole, numita Skopelos-city, in care o minte limpede a dat o dispozitie urbana de genul - “ Cetateni ai orasului Skopelos, va rugam sa respectati traditia strabunilor nostri din care se mai pastreaza doar amintirile si zidurile vechii cetati! Nici o casa sa nu fie mai inalta de “doua etaje”, toate sa fie acoperie cu tigle din ceramica rosie iar usile, ferestrele si balcoanele sa fie confectionate doar din lemn”. Culorile ce domina in oras sunt alb (casele) si albastru si castaniu (balconele, usile si ferestrele). Flori? Cat incape! E-un oras bougainvilizat! Cele trei culori amintite, sunt invesmantate intr-a patra, rosul aprins al florilor de Bougainville. Le gasesti peste tot, pe balcoane, pe garduri, la ferestre, pe terase sau chiar pe scari, de parca acea voce imperativa a mai zis ceva. ”Daca tot suntem o tara medieraneana, binecuvantata de flori minunate si de parfumul lor, apoi sa le aratam turistilor si acest lucru! ”. Orasul Skopelos e un oras-amfiteatru, precum Kavalaa, dinspre mare el apare colorat in alb si brun-roscat dar cand te afli in el, vei vedea ca mai apar si alte culori dominante, albastrul, maro-castaniul si rosul viu al florilor.

Se zice ca insula si tot ce se afla pe ea, au fost create de Staphylos, fiu al lui Dyonisos si al Ariadnei, printesa Cretei, care se indragostise intre timp de Tezeu, care fusese aruncat intr-un labirint infinit, de unde nu reusi sa iasa decat cu acel fir de matase lung si legendar, numit si "firul Ariadnei". Cred ca pana aici, v-am facut capul varza. Povestea Ariadnei are insa si-un sambure de adevar. “Uneori viata omului depinde de-un singur fir de ata”. “Ha! Povesti de adormit copiii, vor zice scepticii! ”. Da! Dar sunt povesti minunate care au dezvoltat imaginatia omenirii, care au dat de lucru arheologilor, care au dezvoltat turismul si au imbogatit regizorii de la Hollywood. Vor zice pragmaticii. Si-apoi, cred ca nimeni n-a adus atata banet Greciei, cat a adus Homer si Alexandru Mitru (autorul legendelor Olimpului) prin povestile lor, povesti pe care le regasim in Elada, aproape in fiecare loc, din varful Olimpului, salasul zeilor si pana-n micuta Ithaka, insula ce-a dat lumii, un mare erou. “Homer and Mitru Travel Co”, banuiesc ca e cea mai longeviva agentie imaginara de turism cultural a Europei din ultimele 2 milenii. Greu de detronat. “Hard to be killed”.

Cum de-a ajuns Skopelos-city, un orasel cu 3000 si ceva de locuitori, (cam cat are o comuna mai mare de pe la noi), sa fie consemnat si onorat cu statutul de “cel mai frumos oras traditional” din Grecia, recunoscut ca “o splendoare arhitecturala” de catre greci sau de unele forum-uri internationale? Oras care, la prima vedere, nu ti se pare decat o "ingramadeala" de casute albe, cocotate pe-un deal. Totul arata ca o carapace de testoasa de Galapagos, care a esuat pe tarm si de care s-au prins sute de scoici sidefii-roscate. Langa carapace, exista un port mic, ce tine doar de la o biserica fortificata (al carui nume si istoric nu le cunosc, pentru ca ghidul ne-a lasat pe noi, pe fiecare in parte, sa descoperim orasul) si pana la portul de ferry. De fapt, in timpul "siestei grecesti de 3-4 ore", in afara de Internetul tau mobil, nu prea ai cui sa-i ceri informatii despre oras, daca n-ai un ghid profesionist care sa te insoteasca pas cu pas. Biserica de pe faleza din port e doar una din cele 160 ale orasului si peste 300 ale insulei. Printre acea “adunatura de case alb-roscate”, apare si un labirint geometric de strazi inguste, prin care de-abia te strecori. Ambele au farmecul lor. Orasul traieste aproape exclusiv din turism. Adica din hoteluri, restaurante, buticuri cu suveniruri, inchirieri de masini, vanzari de bilete ferry, croaziere sau inchirieri de spatii pentru yahturi private. Orasul, n-are nici macar o plaja proprie mai ca lumea cu sezlonguri si umbrelute. Ca sa ajungi la plajele insulei, mai ai ceva de mers. Cateva teverne isi freaca coatele in port si cateva strazi ce coboara spre port, isi revarsa vreo doua duzini de buticuri cu suveniruri. In rest, strazi tacute si mute, ca-n versurile lui Toparceanu. Daca ajungi aici, la ora amiezii, esti in pom, la mijloc de zi, tot orasul sta cu storurile trase, pe strazi somnoroase, unde nu vezi tipenie de om. E siesta la greci, toata lumea asteapta ora mesii sau doarme iar la acest obicei, nascut parca odata cu "Elada-mama", n-o sa renunte grecii, in veci! Si cam asta e si momentul zilei in care acosteaza si vaporasul nostru in portul din Skopleos, in plina siesta caniculara. Ei, acum strazile nu sunt toate goale, mai intalnesti cate un grec calare pe-o motoreta, ce aprovizioneaza vreo taverna, sau cate o grecoaica ce sta in fata buticului sau aflat la parter sau mai vezi si alti turisti, care, apoi, iti dai seama ca sunt de pe vaporasul tau. Cam asta e Skopelos-city. Un cocteil de case, buticuri, taverne, bisericute si strazi inguste, care urca destul de repede, de la nivelul marii, pana la 600 de metri. Multe strazi, au scari. Un oras mic, linistit, fara monumente spectaculoase dar totusi placut. E-un oras alb. Parca a nins pe-aici in plina vara, “din lateral”, nu de sus, doar pe pereti, acoperisurile au ramas nenise, sunt brun-roscate. E-atata liniste in oras, incat te simti “ca pe la noi, pe la tara, cand toata lumea e la camp” dar esti totusi intr-un oras, care mai e si port si capitala de insula. E un loc excelent pentru turistul care vrea sa se rupa de lume, de galagia oraselor sau muzica discotecilor. Totul in jur iti da o senzatie de calm. Pare ca si timpul sau ceasurile dorm pe-aici. De fapt nici nu prea am vazut ceasuri, plasme, “internet-cafe”-uri sau alte semne ale civilizatiei secolului nostru, prin Skopelos-city. Cine zicea ca nu e posibila intoarcerea in timp? Mergeti in acest oras si o veti gasi! Doar in port mai e ceva agitatie, mai ales cand vin feriboturile pline de turisti sau cand acestea pleaca spre alte destinatii (Skiathos, Glossa, Alonissos, Volos).

In croaziera “Mamma Mia”, n-am avut decat doua ore la dispozitie pentru a ne face o impresie despre frumusetea acestui oras. Unii zic ca ajunge. O ora trece cu masa la o taverna si cu shoping-ul si alta trece cu plimbarea prin oras. Problema e ca Skopelos e o insula stancoasa si oriunde ai pus piciorul pe ea, incepi sa urci. Cu croaziera “Mamma Mia”, ajungi aici, dupa ce-ai pedalat deja pe scari pana la bisericuta din Agios Ioannis si dupa ce-ai escaladat o creasta abrupta pana la fortul Kastro. Esti praf. Ajungi la pranz, cand soarele e puternic, ti-e foame si esti cam obosit. Nu-ti mai vine sa urci si a treia oara pana-n varful orasului. E prea mult de urcat intr-o singura zi, intr-o croaziera muzicala, ce se vrea relaxanta. Din port, intri pe primele 3-4 strazi ce le gasesti la intamplare, mai la vale, te minunezi o vreme de tot ceea ce vezi, lucru ce-ti mai ia din oboseala, fotografiezi “frumosul” si-apoi te intorci spre racoarea tavernelor si a apei din port. Skopelos-city insa nu merita a fi vizitat in fuga, intr-o ora.

Pentru cine doreste a face doar o simpla “explorare” sau sedinte foto, o saptamana in insula Skopelos (sau Skiathos), poate e prea mult, pentru cine doreste “relaxare”, poate e suficient, dar, a ramane doar doua ore in Skopelos-city, e intotdeauna prea putin. Iar daca ati ajuns totusi in Skopelos-city, luati cazare in vale, langa port, unde e mai racoare, daca nu, ar fi bine sa va inchiriati un serpas care sa va care bagajele si sa va faca vant cu un evantai la orele amiezii si un ghid care sa va explice tot ceea ce vedeti. Am senzatia ca insula nu a fost introdusa de mult timp in circuitul nostru turistic si nimeni nu stie mare lucru despre ea.

---

VIZUALIZĂRI: 6329 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI