Insula Skiathos, vazuta prin ochii mei

TIPĂREȘTE

Insula Skiathos, vazuta prin ochii mei!

Deja s-au spus si scris atatea despre aceasta frumoasa insula, incat, m-am intrebat ce as mai putea adauga eu? Dar asta e rostul acestui site de calatorii, nu-i asa? Chiar daca ne repetam, povestim fiecare cum am vazut, cum am simtit, cum am trait "experienta" Skiathos.

Nu a fost greu sa ne hotaram pentru aceasta insula, citisem deja atatea incat, aveam fixate in minte obiective, trasee, plaje, excursii. Asadar, dupa o calatorie de cca 14 ore cu autocarul si inca trei ore cu ferry-ul de la Volos, am ajuns in Skiathos town, unde ne-a preluat autocarul agentiei si ne-a "imprastiat" pe la hotelurile alese de fiecare. Pana sa ajungem la destinatie, m-a cucerit peisajul, iar vacanta se anunta minunata.

Skiathos, una dintre perlele din marea Egee, face parte din insulele Sporade, este o insula mica, aproximativ 50 km patrati. Mai nou este cunoscuta datorita filmului Mamma Mia, care s-a turnat in parte pe aceasta insula, film, pe care il puteti vedea macar o data in sejur, in cinematograful in aer liber, din capitala insulei, Skiathos town. O insula foarte verde, cu multe paduri de pini, care ajung pana la mare, astfel ca la plaja din Koukounaries, poti sta la umbra pinilor. Florile in toate culorile si formele, parca si-au dat intalnire aici, incantand simturile, daruind iubitorilor de natura motive intemeiate pentru a porni in descoperirea ei. In jur de 60 de plaje se intrec in a atrage turistii, o parte le-am vazut, regret ca nu am ajuns la celelate, dar pentru asta e nevoie de mai mult de un sejur. Nisipul fin, auriu, fierbinte, ne rasfata talpile, iar apele minunate, de un turcoaz superb, sau un albastru desavarsit, dau senzatia ca ai atins paradisul. Sate frumoase, pitoresti, pe culmi de munte, izvoare reci, multe bisericute presarate pe cate un deal, manastiri frumoase, in locuri pline de tihna, asadar, ce sa nu-ti placa?

In prima zi a vacantei noastre, vremea nu a fost favorabila descinderii la plaja, asa ca ne-am hotarat pentru o plimbare in capitala. Informati despre autobuzul, care circula bine, cu 26 statii din capitala pana la plaja Koukounaries, am pornit spre oras. Punctul 0 al traseului este in portul nou, langa o scoala, de acolo, am pornit si noi, in descoperirea stradutelor mai vechi sau mai noi, a treptelor, a multor trepte, unele stradute sunt formate numai din trepte, de fapt tot orasul este terasat. Arhitectura cladirilor ne-a incantat privirile si am admirat balconasele pline de flori, care in unele locuri aproape ca se impleteau cu cele de vizavi, atat de aproape erau. Multe pisicute sedeau aproape pe fiecare prag, in usa sau pe mijlocul drumului, privind sfioase catre aparatul de fotografiat, dar imediat se tolaneau lenese mai departe, semn ca nu prea le deranja prezenta noastra; se vede treaba ca sunt obisnuite cu lumea.

Pe astfel de stradute inguste, am urcat catre Turnul cu ceas, care dateaza din 1960 si se spune ca nu s-a stricat niciodata. Tot acolo e si frumoasa biserica Agios Nicholaos. De acolo, tot orasul se intinde la picioare, dezvaluind acoperisurile rosii, ziduri albe de piatra, acoperite cu var, iar de jur, imprejur, apele albastre ale marii Egee, portul nou, care se desparte de cel vechi, printr-o portiune superba de pamant, un mic paradis, peninsula Bourtzi. Pe orice straduta ai lua-o nu te poti rataci, toate duc in acelasi loc, catre mare. Asa ca am mers agale, pe marginea orasului, prin portul vechi, unde stau vaporasele de croaziera in asteptarea clientilor si a aventurii, si asa am ajuns la Plakes, care e o bucata de pamant ce se pierde in mare, inconjurata de niste bolovani rosi de vanturi si ape, parca sculptati, cu o coloratura roz, violeta, si este chiar peste "drum" de peninsula Bourtzi. Am mai bifat bisericutele din zona, am mirosit florile, caprifoiul era inflorit, mireasma era asa de intensa, leandrii, inalti, cu tufe bogate, de toate culorile, palmieri, platani, muscate, petunii, trandafiri, glicina, cu flori mov, lamai, lime, multi smochini, yucca, toate ofereau o priveliste superba. Mi-au placut foarte mult deasemenea scarile, vopsite, in alb, cu decupajul pentru pietre, scaunelele, bancutele, de la mese, parca erau pentru oameni din poveste, minimaliste, dar acolo, asa sunt si casele, mici, cu usite, portite, gemulete mici, chiar am glumit cu sotul meu, spunand ca ar fi trebuit sa se aplece la usi pentru a intra. Si cu cat ne apropiam spre mare, pe absolut toate stradutele, taverne imbietoare, cafenele, baruri, magazine cu souveniruri, te faceau sa poposesti putin, ori la o inghetata, ori la o cafea, ori pentru a alege un cadou celor dragi de acasa. Principala strada comerciala, strada Papadiamantis, ofera toate cele la un loc, sigur ai de unde alege. Denumirea strazii se leaga de casa memoriala a poetului si scriitorulul, care a trait aici, Alexandros Papadiamantis (1851-1911), una din cele mai vechi de pe insula, si care pastreaza in interior parte din mobilierul din perioada vietii poetului. Cum spuneam la inceput, o alternativa pentru o seara frumoasa, ar fi vizionarea filmului musical Mamma Mia, in cinema-ul in aer liber de pe aceeasi strada. Am vizitat apoi si oaza de liniste de pe peninsula Bourtzi, deranjata doar de vreun avion in trecere spre aeroportul pe care nu trebuie sa-l ratezi, pt aterizarile spectaculoase, data fiind pista foarte scurta, cea mai scurta din Europa, sau de sosirea vreunui ferry, cu turisti nerabdatori de aventura. Aceasta bucata de pamant, unde pe ruinele unei cetati venetiene construite de fratii Gyzi, dar distrusa in 1660, s-a construit o scoala elementara, gazduieste acum o cladire, fiind muzeu, precum si un teatru in aer liber, unde se organizeaza spectacole diferite si functioneaza ca Centru Cultural Skiathos. Noi insa am profitat de ceva mai contemporan, ne-am odihnit la una din mesele de la terasa de pe Bourtzi, iar nu in ultimul rand, aproape ca un obiectiv important de vazut, toaletele, cu o panorama superba in fata ochilor. Iar de jur, imprejur, micuta peninsula este invadata de cactusi, aloe, ce ofera un spectacol turistilor dornici de sedinte foto.

A doua zi, fiind iarasi innorat, am fost de acord, ca e inca o zi pentru explorat insula, deci am luat autobuzul, dar in sensul celalalt, pana la ultima statie, respectiv, plaja Koukonaries. La prima vedere nu m-a impresionat, e drept, nici vremea nu ne era prielnica, marea era intunecata, plaja pustie, cativa turisti rataciti ca si noi, cateva poze, si am plecat. Acum trebuie sa recunosc, dupa ce ne-am intors, cu vaporasul, pe un soare stralucitor, dar in cealalta parte a plajei, mi s-a parut diferita, cred deasemenea ca e mai spectaculoasa in partea stanga, unde pinii se intind pana la umbrele, maturand parca nisipul arzator de sub picioare. Ca un sfat, cei care sosesc acolo cu busul, sa faca plimbarea pana in cealalta parte a plajei. Vorba aceea, nici nu stiu ce pierd. Oricum o binecuvantare plimbarea prin padure, padurea de pini, caci de acolo, inarmati cu harta, apa, si pofta de drumetie, am pornit in descoperirea celorlalte plaje din partea de vest a insulei. Prima plaja descoperita a fost Banana, (nu cea mica de nudisti), placuta la prima vedere. Imediat dupa hotel Golden beach, se face drumul catre plaja Eleni, urmand apoi Mandraki, Elias, Agistros. Frumoase plajele, dar si mai spectaculoase mi s-au parut potecile care duceau spre cate o plaja, pe coasta stancoasa, serpuitoare a dealului, sau poteci prin padure, In multe locuri, pe carare, fiind nisip, mult nisip. Dupa ce acestea au fost vazute, am hotarat sa mergem spre nord, spre plaja Aselinos, care ne-a placut foarte mult, aici incepea sa se arate si soarele, iar dupa repriza de poze si filmatul unei turme de capre urcand repede, repejor, un deal inverzit, dupa ce ne-am mai tras sufletul la un suc racoritor de portocale pt mine, si bere pt sotul meu, am decis sa continuam drumul spre centrul insulei. Cred ca in jur de o ora am mers singuri prin padure, fara sa treaca nici o tipenie de om, nici o masina, era atata libertate, noi si drumul, nici o casa, doar copaci, multi pini, platani inalti, semeti, batrani, multe ferigi pe marginea drumului, arome de oregano si menta salbatica, ici-colo cate o soparla, sau cate o pisica salbaticita.

Cand am ajuns la intersectia drumului care duce spre manastirea Panagia Iconistria, desi eram obositi, iar urcusul parea evident, am decis ca trebuie sa mergem si acolo. Si am mers. Am gasit un loc frumos, linistit, o batranica ce serveste drept curator, ghid, si gazda, ne-a servit cu apa rece, ba chiar ne-a dat si pt drum, auzind de unde venim pe jos, am cumparat o iconita si am primit o notita cu istoria acestui lacas. Se spune ca in sec. XVII, un calugar a vazut prin padurile din apropiere o lumina, apoi un chip, al fecioarei Maria; neputand lua aceea pictograma, care se afla printre ramurile unui pin, a mers dupa ajutor la Kastro, cetatea aflata in nordul insulei. Astfel icoana a fost dusa la Kastro si abia dupa aceea, un preot, in amintirea locului unde fusese gasita, a construit manastirea, iar icoana a revenit in lacasul sfant. Vremurile s-au schimbat, biserica a fost inchisa, iar icoana transferata in catedrala din capitala, Trei Ierarhi. Dar in fiecare an pe 20 noiembrie in cadrul unei procesiuni, este dusa la manastire, unde se tine o slujba toata noaptea, apoi se reia traseul prin munti catre catedrala. Fecioara Maria este considerata protectoarea orasului Skiathos.

Cam la jumatatea drumului este adapostul pt caini si pisici despre care auzisem deja, aici se pot face donatii, sau chiar poti sa te oferi sa iei cate un caine la plimbare, asta pt iubitorii de animale. Se pare insa ca nu toate animalele au avut sansa de a "intra" la adapost, caci peste tot, am intalnit pisici, multe pisici, la un moment dat, am facut o binemeritata pauza pt a manca un sandvis, am dat o bucatica uneia care ne privea si in clipa urmatoare au tasnit din tufe cel putin vreo 10 alte pisicute dornice de ceva bun.

De acolo incet, incet, ne-am continuat parcursul catre lumi mai civilizate si mai populate, am iesit la statia nr 18, Platanias, noi stand la statia nr 16, era deci o chestiune de cateva minute pana la vila unde aveam cazare.

Cu speranta ca nu v-am plictisit, inchei pt azi, urmand un alt rw. cu restul vacantei. Va las in compania pozelor pt a ilustra cele spuse mai sus.

---

VIZUALIZĂRI: 5788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI