Din Kassandra în Sithonia, dar nu cu maşina

TIPĂREȘTE

Chiar din prima zi petrecută la plaja din Pefkohori, văzând cele două vase de croazieră ticsite de turişti plecând de dimineaţă şi întorcându-se după amiaza, târziu, mi-am dorit cu ardoare această plimbare. Aceasta, mai ales după ce am aflat că excursia consta în traversarea Golfului Toroneos (Kassandra) şi vizitarea a două „puncte” importante de pe braţul Sithonia despre care auzisem numai lucruri bune, chiar mai bune decât despre Kassandra în privinţa peisajelor sălbatice, atât de dragi mie.

Aşadar, după ce mi-am convins „soţul-consort”, dar mai cu seamă pritenii însoţitori (care ar fi vrut să abordăm Sithonia cu maşina) de ineditul şi reala plăcere pe care le oferă o croazieră pe mare, am pornit să mă informez despre excursia în cauza.

Am aflat că avea un preţ de cam 30 euro/persoană, dar era negociabil, în preţ fiind inclusă şi masa de prânz. Programul însemna două opriri mai mari, prima de cam o ora şi jumătate în staţiunea Toroni în sud-vest, iar cealaltă, de două ore în oraşul Neos Marmaras, în vestul Sithoniei, iar în traiectoria spre Kassandra o staţionare scurtă lângă Insula Kelifos pentru baie, dar mai ales pentru cine poate...

Cum mi s-a părut convenabil, atât din punctul de vedere al programului, cât şi al preţului, am achitat şi a doua zi ne-am înfiinţat cuminţi la ora 9,00, cum ni se spusese la debarcaderul din Pefkohori (locul de plecare), pregătiţi „să gustăm” şi o bucăţică din Sithonia pe care ne pregăteam s-o vedem prima dată. Aglomeraţie mare pe Agios Nikolaos (vasul cu pricina) în ziua aceea, întrucât, am aflat mai târziu, „fratele” său fusese închiriat de nişte ruşi cu dare de mâna ce sărbătoreau aniversarea unuia dintre ei într-un cadru exclusivist şi select.

Organizarea pe vas a fost destul de bună, din câte am sesizat, era o afacere de familie, capul familiei (tatăl) era căpitanul (timonierul), mama se ocupa de treburile bucătăriei unde se făceau pregătiri în vederea prânzului, iar ceilalţi băieţi (fii, nepoţi sau angajaţi) se asigurau că totul e OK. Fiica cea mică era un soi de ghid care anunţa (timp în care muzica grecească, ce răsuna în mod obişnuit din boxe, era întreruptă) ce vom face şi pe lângă ce trecem sau ce se vede, deci era responsabilă cu comunicarea.

Ni s-a spus că prima oprire va fi în staţiunea Toroni unde vom zăbovi o ora şi jumătate pentru plajă sau plimbare, fiecare ce doreşte! Noi am ales să facem câte un pic din amândouă.

Toroni poartă în spate o istorie mai veche de de două milenii, fiind întemeiat ca aşezare în secolul al VIII-lea I. C. Evident că merită o atenţie mult mai mare, detaliile referitoare la orăşel fiind nevoie să fie descrise într-un review separat pe care-l voi scrie abia după ce voi fi „scotocit” personal cu piciorul locul pentru a fi îndreptăţită să scriu: AmFostAcolo!

Plaja din Toroni, pentru că acolo a acostat vasul, era de un galben puternic, aproape ocru, cu nisip mai mare, granulat, potrivit de lată, însă mai puţin organizată faţă de ceea ce întâlniserăm pe Kassandra. Ne-am plimbat puţin pe faleză dat fiind timpul care nu ne permitea să mergem prea departe, cu toate că mi-aş fi dorit să vizităm, cel puţin, cetatea bizantină spre care văzusem indicatoare şi pe care o zărisem dinainte să coboram de pe vas. Intervalul rămas până la plecare l-am dedicat statului la plajă îmbinat cu baia în Egeea cea albastră şi cristalină, deja, ştiută. Mi-am zis că, sigur, vom reveni într-o zi în Toroni pentru o cunoaştere mai amănunţită, dar deocamdată n-a fost să fie!

O întâmplare hazlie, până la urmă, pe care mi-o amintesc din acele momente la plajă a fost apariţia unei tinere turiste englezoaice cu o stea de mare vie între palmele sale făcute căuş, pline de apă în jurul căreia, lumea curioasă, s-a strâns imediat să fotografieze vietatea ciudată care, numai ea, ştia cum se lăsase capturată. Englezoaica, care deţinea un bust voluptos, ţinând mâinile apropiate de corp, a izbucnit în râs exclamând: „Sânii mei vor apărea acum în toate pozele şi vor deveni mai celebri decât micuţa stea de mare! ”

Pe vas se desfăşura activitate intensă pentru masa de prânz, grătarul sfârâia emanând miresme ce începuseră să ne gâdile nasurile.

Cum ne-am îmbarcat şi am pornit la drum spre staţiunea Neos Marmaras, echipajul ne-a invitat la masă în două variante: grătar de pui/grătar de peşte cu cartofi natur şi salată de varză. Urma câte o prăjitură mică, aveam şi suc, şi câte un pahar mare de vin/persoană.

După ce ne-am potolit foamea şi setea, aproape că ajunseserăm în Neos Marmaras, după ce „ghida” ne anunţase la megafon că trecuserăm pe lângă Porto Carras, emblematică pentru Sithonia.

Neos Marmaras este una dintre staţiunile cu cele mai vechi state în ale turismului de pe braţul mijlociu al peninsulei Halkidiki. Practic, aici s-a născut turismul din Sithonia, aşa că aici se întâlnesc atât hoteluri mai vechi, cât şi unele mai noi şi moderne. Aşezat în pantă, în formă de amfiteatru, orăşelul se prezintă cu clădirile cocoţate pe trei coline, iar străzile perpendiculare cu marea descurajează şoferii să urce pe ele când sunt la volan!

În portul din Neos Marmaras am recunoscut vasul cu fund de sticlă care aducea turişti la plaja Pefkohori, fiind într-o zi de pauză, pesemne. Am luat la picior străduţele adiacente portului curioşi să simţim pe viu farmecul „centrului de interes” al turiştilor din Sithonia.

Staţiunea, probabil cel mai important oraş de pe braţul Sithonia, are înfăţişare tipic mediteraneană şi este destul de cosmopolit prin faptul că atrage turişti de prin toate colţurile Europei, şi nu numai. E un loc plin de taverne şi pensiuni tradiţionale care”geme” de turişti între mai şi sepembrie, „prelungirea” să exclusivistă numită Porto Carras (la 2 km în sud) dispunând de cel mai mare complex hotelier din Balcani. Se zice că aici, unde vin oamenii cu bani, numărul iahturilor din portul propriu e mai mare decât al maşinilor din parcare.

Dar să ne întoarcem la Neos Marmaras care este vestit în zonă şi ca loc unde se face shopping reuşit, deşi preţurile mi s-au părut uşor mai ridicate decât pe Kassandra. Se comercializează orice, cu accent mare pe suveniruri şi haine de piele şi blană.

Timpul liber s-a epuizat aproape pe negândite, mai cu seama că am ales pe final să ne tragem sufletul la un frappe şi din nou am fost îmbarcaţi la ora stabilită (15,15). Programul mai prevedea, în drum spre Kassandra, staţionare de jumătate de ora lângă micuţa Insulă Kelifos pentru ca iubitorii de înot să-şi poată exercita din plin această plăcere.

Vasul s-a apropiat atât de mult de stanca insulei (făcea parte din regie), că părea că se reazemă de aceasta, într-un loc bine stabilit, rezervat, cum bine mi-am dat seama, pe care stătea scris: Agios Nikolaos.

După bălăceala aferentă, vasul a pornit din nou la drum spre destinaţia finală: Pefkohori, încheindu-se încă o zi plină, de vacanţă, plăcut de obositoare.

Da, m-am gândit atunci, făcând bilanţul acelei zile, există potenţial suficient pentru a explora locurile minunate de pe Sithonia în vacanţe ce vor urma!

---

VIZUALIZĂRI: 4437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI