Palacio de Monserrate din Sintra, un colț dintr-un basm cu parfum oriental

TIPĂREȘTE

Despre Portugalia s-a scris mult şi cu entuziasm şi greu mai găseşti un subiect inedit de povestit din zona Lisabonei sau a Sintrei. Cu toate că ineditul nu este mereu apreciat sau măcar remarcat :). Şi totuşi Palacio de Monserrate, situat lângă Sintra, a fost uitat. Poate pentru că este mai la capătul liniei de autobuz, poate n-am studiat eu prea minuțios arhiva AFA.

Ca să ajungi la porțile domeniului pe care se află respectivul palat trebuie luat autobuzul 435, cel care deserveşte linia supranumită "a celor patru palate", stații ale respectivului mijloc de transport fiind în fața gării oraşului sau la Palatul Național Sintra. Spre deosebire de 434, aceasta linie utilizează microbuze, şoferul fiind responsabil şi cu biletele. La porțile palatului există o parcare pentru cei care se încumetă să se strecoare cu automobilul până aici. Posesorii de condiție fizică bună şi timp din belşug pot ajunge pe jos, sunt doar 3,5 kilometri, dar peisajul este cam monoton şi drumul foarte aglomerat.

Toate părerile pe care le-am întâlnit în materialele dedicate Palatului Monserrate curgeau în aceeaşi direcție: palatul este absolut uluitor. O îmbinare de gotic cu influențe maure şi indiene alcătuiesc un edificiu original, dar fără acea urmă de kitsch pe care o vezi la Palatul de Peña. Aşa cum ne-am obişnuit la Sintra, unde fiecare palat are parte de un parc, şi Palacio de Monserrate este înconjurat de o veritabilă gradină botanică.

Pornind de la porțile domeniului eşti obligat să foloseşti hărțile primite la casa de bilete sau indicatoarele care se află la fiecare intersecție de drumuri şi care-ți dezvăluie direcția şi distanța până la diferite obiective. Un labirint vegetal încearcă să te înghită şi te simți pierdut chiar după primii paşi făcuți pe alei.

Pe aceste meleaguri, pe unde Diana ar fi hoinărit cu arcul în mână fermecată de frumusețea pădurilor, o legendă mai recentă spune că şi-a avut palatul un cavaler din Mozambic. Revenind la realitate aflăm că în 1540, în urma unei călătorii în Spania, călugărul Gaspar Preto a ridicat o capelă dedicată Fecioarei din Monserrate. Pentru cei care au mai venit în pen. Iberică numele Monserrate le va aminti probabil de abația situată în munți în apropierea Barcelonei. Proprietatea pe care se afla capela ctitorită de fra Gaspar şi care preluat numele Monserrate a fost atribuit în 1718 lui don Caetano Melo e Castro, comandor al ordinului Cavalerii lui Hristos şi al 36-lea vicerege al Indiei. După devastatorul cutremur din 1755, strănepoata lui închiriază micul castel avariat unui irlandez bogat, Gerald de Visme.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea un aristocrat englez, William Beckford, călător şi scriitor, se stabilieşte aici într-un exil auto-impus după un scandal datorat unei idile cu un alt gentleman, imperiul britanic susținând pe atunci familia tradițională. Sosit în Sintra el subînchiriază proprietatea, redecorează clădirea şi crează un peisaj romantic în grădinile care o înconjurau. Un deceniu mai târziu, în peregrinarile sale, lord Byron vizitează locul amintindu-l în celebrul său poem "Pelerinajul lui Childe Harold" ca fiind "cel mai frumos şi mai remarcabil loc din regat".

Dar la mijlocul anilor 1800 Montserrate ajunge iarăşi în paragină şi este cumpărat de sir Francis Cook, un milionar, proprietar al unei firme de textile, devenit mai târziu primul viconte de Montserrate. El încredințează arhitectului James Knowles Jr. sarcina de a crea un palat şi astfel un vis izvorât din "1001 de nopți" transpus în stilul neogotic răsare în mijlocul proprietății. Din piatră albă şi marmură roz noul edificiu se încadrează perfect în salba de palate din Sintra, păstrându-şi totuşi unicitatea. Aerul exotic al broderiilor din piatră şi al fântânilor amintesc de Alhambra andaluză, iar aspectul alambicat al acoperişului de India maharajahilor.

Pentru a transforma parcul într-o gradină exotică este adunată o adevărată echipa: William Stockdale, arhitect peisagist, William Nevil, botanist, şi Francis Burt, grădinar. Aceştia au combinat mii de specii de plante aduse din diverse colțuri ale lumii, creând un paradis verde. Şiruri de trandafiri şi oaze cu palmieri, lacuri şi luminişuri, peluze şi tufişuri, ruine false şi cascade artificiale sunt alăturate, trecerile dintr-un loc într-altul făcându-se pe şerpuitoare alei pietruite.

Războaiele mondiale şi criza financiară din 1929 au adus însă ruina în familia Cook şi stră-strănepotul lui sir Francis este nevoit în 1949 să vândă statului portughez proprietatea. Reamenajarea palatului şi a grădinii a durat enorm de mult şi nici astăzi nu este terminată, dar în 2010 domeniul a fost integrat în circuitul turistic.

Am urmărit săgețile orientative pentru a menține direcția bună şi după câteva minute am zărit silueta inconfundabila a palatului. Terasa, la poalele căreia coboară abrupt o pajişte uriaşă, este marginită de verdeață. Acoperişul se prelungeşte protector, umbra lui mângâind conturul alungit al ferestrelor. Modernismul revitalizării palatului se implică doar în problemele practice: tubulatură de drenaj, iluminat electric, sisteme anti-incendiu.

Atriumul central este decorat cu panouri din alabastru, iar în mijloc tronează o fântână purtând o statuie. Încăperile, mari sau mici, nu mai au mobilierul elegant de altădată, dar coloanele terminate cu capiteluri având modele sofisticate şi pereții cu desene complicate îți oferă o idee despre strălucirea de odinioară a palatului. În sala pentru dineuri s-a restaurat decorațiunea originală, rozetei de pe tavan fiindu-i redată delicatețea inițială.

Biblioteca nu mai arată ca la început, dar munca de recondiționare continuă. Uşa sculptată, din sec. al XVIII-lea, este originală şi s-a achiziționat un candelabru olandez din acelaşi secol, similar cu cel care împodobea încăperea. Însă dintre toate cel mai mult m-au impresionat coridoarele prin multitudinea şi complexitatea arcelor, susținute de coloane suple şi închise de adevărate broderii din stucatură. Chiar dacă mobilierul din lemn indian, porțelanul chinezesc, covoarele din Persia sau oglinzile venețiene nu au supraviețuit aici, palatul rămâne un colț desprins dintr-un basm cu parfum oriental a cărui magie te cucereşte.

Am hoinărit în voie pe aleile nesfârşite, printre palmierii ce-şi ridicau coroanele înfoiate spre cer şi pe lângă iazurile liniştite în care peştii lunecau neispitiți de momeala vreunui pescar. Am trecut pe sub frunze uriaşe şi zimțate ca dinții de ferăstrău, care se aplecau amenințătoare spre mine precum tentaculele unei caracatițe. Grădina mexică plină cu cactuşi este mai țepoasă decât un arici, în schimb din Grădina de trandafiri nu a mai rămas decât numele. Ce-i drept trandafiri sunt la Monserrate, dar nu în grădina destinată lor :). Din loc în loc bănci din piatră oferă oaspeților osteniți prilej şi loc de odihnă.

Poate fiind mai puțin cunoscut decât Palácio da Peña şi mai departe de oraş decât Quinta da Regaleira la Palacio de Monserrate ajung turişti în număr mai mic. Dar nu vă lăsați înşelați de aparențe. Aici veți găsi o bijuterie arhitectonică cu siluetă indiană care inspiră aerul de munte printr-un delicat val maur. Îmbrățişat de fermecătoarea sa grădină Palacio de Monserrate este una dintre perlele Sintrei şi ale Portugaliei care continuă să-şi vrăjească vizitatorii.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI