Sevilia, o „minge andaluza'” sub un dragon de foc

TIPĂREȘTE

SEVILIA, FORMULA FERICIRII SI ,,EU AM FOST ACOLO''

Astept de cateva zile o farama de inspiratie, sa o strecor printre rewiew-urile detaliate, scrise anterior despre Sevilia, si dupa o lunga ,,hibernare'', sub cochilia unei fraze ideea curge pe hartie ca o omida de smarald... nu mai vreau anul acesta nici un premiu Afa si scriu relaxata cateva amintiri si impresii personale, care nu s-au uscat prea rau si deci rostogolesc pe site ,,MINGEA AMINTIRILOR'', dupa o excursie optionala de o zi plecand tot din Torremolinos ca un solo traveller neinhibat.

Nu voi relata in acest mini -articol detalii geografice si istorice, itinerarii riguroase, pe care le putem reimprospata citind ghidurile scrise... viziunea dobandita despre un oras sau obiectiv cultural iti apartine doar tie, si doar Tu esti detinatorul formulei de fericire, DA, SI EU AM FOST ACOLO.

In fata celor ce au rabdare sa scrie meticulos, eu sunt gata sa le fac o reverenta sincera, dar eu azi am o stare mai boema si... in fata spectacolului lumii cred ca e mai importanta impresia estetica si trairea senzatiilor turistice. (azi noape cainii vagabonzi au cantat serenade sub balcon si nu prea am am chef de un ghid clasic).

SEVILLA, FETISCANA ANDALUZA IN ROCHIE DE FLAMENCO, CU

CORSET DE PORTOCALE SI LAMAI

Sevilia faimosului Don Juan, e dupa cum isi aminteste Byron ,,un oras simpatic, plin de portocale si de femei, tot atat de dulci'', fiind capitala Andaluziei si orasul unde s-a nascut imparatul Traian.

Am vazut Sevilia ca o fetiscana andaluza , vesela, cu o fire pasionala si exuberanta, fiind nascuta din mai multe culturi, gotice si maure. Ea stie sa-si roteasca in evantai rochia stralucitoare de flamenco si in acorduri de chitara si castagnete te invita sa o descoperi, infierbantandu-ti sangele.

Corsetul ei elegant e galben si lucios, e impodobit cu portocale mirositoare si lamai, ce stiu sa-ti gadile simturile.

Sevilia e fata musulmana cu a ei GIRALDA, e evreica din SANTA CRUZ sau crestina din catedrala., e faimoasa Carmen a lui Bizet care a frant inimile atator barbati.

Frumoasa andaluza te face sa intorci capul la fiecare colt de strada si te farmeca cu frumusetea ei arhitecturala. Orasul e pentru mine un poem in piatra si ceramica colorata, e un cantec de bucurie, de culori si lumina, de flacara si mai ales foc. Sevilia e orasul muzicii andaluze, e un mod de a te imbraca si a dansa, de a trai cu pasiune, fiindca acolo seara incepe ,,ritmo de la noche''si acolo in Triana ii gasesti pe acei gitanos.

Da, am iubit si iubesc Sevilia si atmosfera acestui nebun oras si as fi vrut si eu sa fiu o fiica a sudului.

SEVILIA ISTORICA SUB ASEDIUL DRAGONULUI DE FOC

Am trait la sfarsit de iunie o experienta neasteptat de capricioasa si ,,fierbinte'', intr-o vara caniculara, cu un dragon furios ce scuipa foc si jaratec in capul meu turistic si asa prea infierbantat de atata istorie, si la 40 de grade la ora pranzului (ghinion curat fiindca in august aveau sa fie sub 30 de grade), as fi vrut pe crestet o stropitoare de la bunica din gradina si nu o palarie de paie si un amarat de evantai ce functiona cu motoarele in ralenti...

Dar sa fim optimisti si asemenea corabiei lui Columb a carui nava e lovita de vanturi ascunse si amenintata de uragan, voi incerca sa impletesc cateva ,,noduri marinaresti''si sa tes prin fraze doar cateva secvente turistice sub scurtul taifun al inspiratiei, ca tot bate iar soarele in geam si poate ma topesc.

Am coborat din autocar cu ghidul si companionii internationali si doi romani din Harghita si iata-ma la Sevilla... sortii au vrut sa rostogolesc mingea cu amintiri in SANTA CRUZ, COLIERUL EVREIESC al sevilienilor, pe care acestia il atarna orgolios la gat, acolo in spatele celebrului Alcazar. Am inceput sa ne plimbam prin Plaza Virgen de los Reyes, sub cerul albastru al lui Murillo.

Acest cartier e inima vibranta a batranului oras si el s-a dezvoltat ca un cartier iudaic din 1248, cand orasul a fost preluat de mauri si a ramas astfel pana in 1492, cand evreii au fost izgoniti din Spania. Astazi Barrio de Santa Cruz e un cartier rezidential. Strazile, piatetele, casele si superbele patio, sunt esenta cartierului ce isi are deci originile in Evul mediu. Am vazut case senioriale, palate, case obisnuite, toate sunt unice si au farmecul lor. Tot cartierul e un labirint de stradute colorate, stramte si inguste cu gradini secrete ce te protejeaza de arsita soarelui, parca degajajand usori curenti de aer proaspat. Aceste patio, sunt ca niste oaze de verdeata si transmit senzatii delicioase, sunt intime si pline de flori si portocali, tot decorul e pus in scena de un regizor necunoscut si e in armonie cu configuratia strazilor. Am vazut stradute ce te teleporteaza in vremurile demult apuse, strazi ce cu putina imaginatie evoca dueluri legendare si povesti de indragostiti. Uitati, aici in Plaza de Dona Elvira al nostru DON JUAN le urmarea pe doamne chiar pe aceasta strada.

In Plaza Refinadores vad si statuia lui... se zice ca el s-a nascut in casa unde este azi restaurantul Santa Cruz. Ma opresc si intru intrun magazin cu ceramica locala si apoi cumpar ca souvenir un CD original cu muzica flamenco. Pe traseu observ de asemenea casele albe, inchise pe exterior si deschise spre ,,interior '', locatarii lasandu-le intredeschise, am putut spiona discret cateva curti interioare si mici gradini, potopite de dragon.

Deodata un grup de cantareti contemporani ne prind sub vraja cantecului si ne deschid calea pe Callejou del Aqua, de-a lungul peretilor gradinilor Alcazarului. Sub acordurile chitarei astept parca ca in Piaza de los Venerables, sa apara o seniora gratioasa de la un balcon cu fier forjat si sa rasplateasca cu o floare de lamai, serenada inaltata sprea ea de trubadurii strazii.

In concluzie Santa Cruz e cartierul vietii spaniole, e o bijuterie de arta si e marginit de Catedrala, Giralda, Casa Lonja si Alcazar.

Dar sa rostogolim mingea amintirilor pe strazile incinse ca un cuptor, pana nu se va sparge si rasufla si sa ajungem la CATEDRALA SANTA MARIA, sub sagetile de foc ale dragonului suparat. Celebra Catedrala si-a pus pe cap o coroana de foc, e o doamna batrana de la 1420,construita pe locul unei vechi moschei din secolul 12 si e mandra foc, fiind a treia din lume... si sa nu uitam, aici doarme un urias celebru.

A venit momentul tainic sa intru in catedrala, sa iau mingea in brate sa nu fac galagie... Cum intru in acest templu pe una din porti, simt ca e imensa si inspaimantator de mare, e si foarte inalta, avand 126 m lungime, 83 m lungime si un tavan inalt de 37 de m.

Simt brusc o racoare binecuvantata, dublata insa de semi-obscuritate, nici pozele nu vor fi prea grozave. Am avut senzatia ca sunt un soarece ascuns sub boltile si arcadele marete, construite in ani de intrigi, glorie si putere. Parca simt umbrele inchizitiei spaniole dupa usile inchise... ma trec fiorii, cred ca am luat-o razna de atata soare...

Traiesc un film documentar cu o defilare de coloane, de capele, de stalpi ce poarta in varf cupole ca pe o tipsie, vad vitralii de sticla, morminte regale si picturi ale unor mari maestri, acolo unde Murillo e la loc de cinste.

Ca sa inteleg ceva ascult explicatiile ghidului, fara de care as ramane repetenta la istorie si fug sa cumpar un ghid.

Absolut totul e coplesitor si grandios, dar am o senzatie de opulenta excesiva.

Ajung in zona mai luminata si raman perplexa la vederea altarului de aur, RETABLO MAYOR, care e spectaculos. Simt ca imi fura mintile, dar se stie ca mintea omeneasca a fost incercata de lacomie. Ma asez pe scaun si nu ma satur sa sorb atata decoratie in exces, atata aur adus din Mexic si Peru. Am inteles ca Pierre Darcart si alti artisti si-au daruit viata pentru a crea cel mai mare altar gotic din lume, compus din 45 de sculpturi ce reprezinta viata lui Isus. Exuberanta artei islamice se simte peste tot.

Pentru mine batrana doamna a fost o desfasurare ametitoare de bogatie, o sete de omiprezenta daca vreti, o cavalcada de senzatii puternice, o betie spirituala.

Am uitat sa scriu despre controversatul mormant al lui Cristofor Columb, ce doarme ca un urias si nu vrea sa fie trezit din somn de turistii ce-l imortalizeaza pe vecie. Columb, deschizatorul de drumuri noi, are cel mai spectaculos mormant, langa trei regi si o regina. Sicriul lui ,,pluteste pe umerii a 4 statui din cortegiul mortuar si creeaza iluzia ca marsul lui spre lumi necunoscute s-a incheiat.

GIRALDA CA UN CATARG AERIAN PE CER, CE O VAD CA UN CON

DE INGHETATA

Afara e soare, e tropot de cai in calesti cochete, pe caldaramul ce fierbe in clocot, e cor de voci internationale, e Fata morgana si eu vad trupul Giraldei ca pe un con de inghetata. Sa rostogolesc mingea cam molesita de cald si sa ne oprim putin privirea spre turnul Giraldei. Turnul e stapanul. e simbolul emblematic al orasului, dar mie mi s-a parut cam inghesuit si nu prea putea sa respire in voie. E busola la care eu marinarul impleticit de cald o iau ca punct de reper pe traseul meu turistic. In varful turnului a fost atarnat un clopot, iar sub acesta a fost ridicata o statuie, ce reprezinta credinta. Turnul are 98 de m si la origine a fost construit de mauri pe la sfarsitul sec 12 ca minaretul unei moschei si e unul din cele mai frumoase din lume.

Terminam vizita si plecam spre un restaurant local... Afara vara andaluza se joaca cu noi, si ne varsa in cap sageti de foc si mai nemiloase... vreau acasa... Caldaramul de sub sandale e un rug de 50 de grade si fugim spre autocarul cu aer conditionat, aruncand o ultima privire Giraldei si trupului ei mladios de dansatoare, daltuit in piatra, nici o adiere de vant, chiar si girueta tanguie de caldura.

In fine mingea mea o ia apoi spre dupa -amiaza ,mai la vale, la sud si ajungem in PIATA SPANIEI, ultimul meu nod marinaresc, ca ma doare spatele de atata scris.

PIATA SPANIEI, SALA DE BAL IN AER LIBER A SEVILIEI

Aici s-a filmat Lauwrence al Arabiei si Razboiul Stelelor, aceasta superbisima si ravisanta piata e cunoscuta si sub numele de mica ,,Venetie a Seviliei''.

E pur si simplu o MINUNE pura de arhitectura, un regal al privirii. Ea e delimitata de o lunga serie semicirculara de arce purtand cununi de ceramica provenite din toate provinciile Spaniei. Mai multe poduri de ceramica traverseaza micul canal de apa concentric. Turnurile laterale ale cladirii principale adapostesc Muzeul de Arheologie si Muzeul Militar.

Ca niste extrateresti, birjarii din calesti au grija de caii insetati, ce poarta in cap palarii caraghioase... Peste drum e parcul Maria Luisa, dar nu mai e timp, mai e in program si o croazira pe rau cu vaporul...

Piata Spaniei m-a vrajit, si mi s-a parut ca o sala uriasa de bal in repaus solar, fiind pustie din cauza caldurii in exces si asteptand racoarea serii pentru a se transforma in ring de dans pentru sevilieni.

A fost o scena din piesa ,,Spectacolul lumii'', unde noi turistii am aplaudat la scena deschisa., sub cerul ce ardea ca mingea mea, maiestria arhitectilor... pe masura ce te apropiai nu mai doreai sa pleci, as fi vrut sa rasucesc fusul orar... dar nu puteam...

Impleticiti de caldura si toropiti ca niste veseli marinari am coborat de pe vasul numit Piata Spaniei si am urcat in ,,autocarul salvarii'', la 20 de grade.

CONCLUZIE: desigur orasul are multe arme de seductie culturala, ca orice fetiscana andaluza, dar spatiul si timpul s-au dilitat de cald.

Calatoria mea in silabe s-a incheiat, mingea s-a spart si BARBIERUL DIN SEVILIA a scris pentru voi: ,,INCHIS, VA ROG REVENITI''

Arunc o ultima privire spre Guadalquivir si ma gandesc sa inchei cu aceasta fraza a unui istoric musulman: ,,Daca cineva ar cere lapte de pasare in Sevilia, pana la urma i s-ar da''

PS -Tolba de postas: Sevilia e a tuturor si pozele mele nu difera de ale voastre, dar simt ca ele imi apartin doar mie si vi le daruiesc voua, celor ce nu ati ajuns inca acolo, dorindu-va un pelerinaj de vis

---

VIZUALIZĂRI: 3137 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI