Seul, pe jos prin zona centrală

TIPĂREȘTE

Din reviewul trecut vă spuneam că în prima zi am văzut mai multe obiective foarte apropiate unul de altul și de aceea am despărțit povestea în două părți pe care o voi continua acum....

Am început plimbarea despre care voi povesti acum mergând cu metroul, linia 3, până la Stația Jongno 3-ga, prima stație de lângă cazarea noastră, apoi de la ieșirea 1, pe jos, până la parcul Tapgol, și continuând plimbarea tot pe jos. Nu există indicatoare pe stradă, dar având un ghid scos de pe net cu zona și cu strada Samil-daero unde se află obiectivul, am ajuns cu bine. Vreau să mai precizez că o bună cazare pentru a vedea cât mai multe obiective în timp scurt este în partea de nord a râului Han, mai spre nord și de Seul Station, spre City Hall.

Parcul Tapgol, cunoscut și ca Parcul Pagodei, un parc mic de numai 2 hectare, primul parc modern din Coreea a fost deschis la sfârșitul anilor 1890, pe locul unde în anii 1500 se afla Templul Wongaksa, templu de la care se mai păstrează și azi Pagoda și o stelă.

Trecând printr-o bogat pictată poartă coreană am zărit un monument ridicat în memoria Mișcării Samil, o placă memorială, flancată de doi revoluționari, pe care este scrisă declarația de independență față de ocupația japoneză, declarație citită de patriotul Son Byeong-hui împreună cu alți 32 de revoluționari la 1 martie 1919, toți fiind arestați și duși la Închisoarea Seodaemun, cunoscuta teroare din Seul. Am văzut-o în altă zi și am înțeles și mai bine spiritul coreean, altă poveste…. Mai multe basoreliefuri murale înfățișează scene din lupta eroică, dar fără succes a coreenilor, Mișcarea Samil fiind suprimată fără milă, sute de luptători uciși și mii arestați. M-a impresionat iar poporul coreean care exact pe locul în care a fost citită pentru prima dată Declarația de independență a ridicat un pavilion octogonal, Palgakjeong, pentru comemorare și în apropierea lui Statuia lui Son Byeong-hui.

Continuându-mi plimbarea am ajuns la Monumentul Wongaksa, o stelă înaltă de circa 5 metri, având ca bază o broască țestoasă, executată din granit, cu o floare de lotus pe spate ce susține monumentul construit dintr-un singur bloc de marmură. Are câte o inscripție pe fiecare față, compuse de doi mari scriitori și scrise de, la fel de mari, doi caligrafi ai vremii când a fost ridicată, anul 1471. Frumusețea și valoarea arhitecturală îi sunt desăvârșite de sculptura din partea de sus a stelei, doi dragoni împletiți ridicându-se spre cer, o adevărată bijuterie budistă.

În apropiere se află Pagoda Wongaksa, o pagodă de marmură înaltă de 12 metri, cu 10 nivele, așezată pe un postament cu trei nivele. Postamentul și primele trei nivele ale pagodei au forma unei cruci cu brațe egale, asemănătoare unui caracter chinezesc, celelalte șapte nivele având forma unui pătrat, fiecare etaj fiind decorat cu sculpturi extrem de delicate și detaliate cu Buddha și Cei Patru Regi Cerești, flori de lotus, cu dragoni și lei. Una dintre puținele pagode din marmură în Coreea, cu stâlpi, acoperiș curbat și sculpturi ce imită designul pagodelor de lemn, a fost o capodoperă în 1467, anul construcției și este și astăzi. Piesă de artă de o rară frumusețe este protejată cu o cabină de sticlă, care nu-i micșorează cu nimic frumusețea.

Parcul este foarte căutat de seuliți care se plimbă, stau de vorbă sau se odihnesc, fiind o adevărată oază de liniște în zgomotosul Seul. Accesul în parc este liber, între orele 06:00 și 20:00.

Din parc am plecat tot pe strada Samil- daero pe care am venit spre Canalul Cheonggye, un loc foarte popular printre localnicii care doresc să evadeze din betonul urban și să găsească o zonă cu verdeață, cu apă curgătoare în care să se plimbe sau să își petreacă o scurtă pauză. Existent încă din perioada Dinastiei Joseon, canalul lung de aproape 11 kilometri a fost o perioadă acoperit cu o stradă, pentru a fi mai apoi redeschis și reamenajat. Astăzi este un habitat natural pentru pești și alge, păsări și insecte, toate acestea la umbra zgârie-norilor din centrul orașului! Pe cursul lui întâlnești cascade, fântâni și 22 de poduri, cel mai vechi din anul 1410, cel mai cunoscut Podul Mojeon, un pod de piatră păzit de miticele haetae.

Am coborât pe faleza canalului la Podul Samil, numit așa în memoria luptătorilor pentru independența Coreei despre care am scris, pentru a vedea cortegiile regale și ale marilor dregători pictate pe plăcile de faianță ce acoperă malurile canalului, picturi ce m-au impresionat în mod deosebit prin simplitatea și acuratețea cu care sunt executate și ne-am continuat plimbarea până la Piața Cheonggye. Aici ne-am oprit la opera numită Primăvara, anotimpul, sau Izvorul de viață reprezentat de apă. Este un monument de forma unei scoici conică răsucită, înaltă de 20 de metri, din care izvorăște apa ce curge pe canal. Mi-am continuat plimbarea printre blocurile monumentale, împodobite cu o mulțime de lucrări de artă stradală. În Seul nu există clădire mai importantă fără a fi pusă în evidență de o operă stradală modernă, doar în anul 2010 a fost capitala mondială a designului urban. Am făcut poze fără număr, vorba românului!! Cred că și prin aceasta Seul este deosebit!

Am ajuns pe Strada Globală, strada Myeong-dong, stradă perpendiculară pe canal, parte a unui proiect al municipalității, numit “Orașul fericit”, proiect ce se ocupa de nevoile cetățenilor non-coreeni ai orașului și de promovarea schimburilor culturale. Sunt amenajate centre de asistență pentru familiile acestora, unde se găsesc diverse informații despre oras, se găsesc oferte de joburi, au loc spectacole de cântece și dansuri ale diverselor naționalități.

Am văzut cele 38 de mici blocuri de marmură neagră amplasate pe stradă pe care sunt inscripționate numele orașelor înfrățite cu Seoul și data când s-a realizat acest lucru și mozaicuri cu imagini simbol ale acestor orașe expuse pe trotuar. Pe lângă mulțimea de mici cafenele și restaurante care fac strada mai plăcută, dar și pe lângă sediile celor mai mult de 50 de companii străine am ajuns în Piața Seul, o piață situată în fața Primăriei ce oferă locuitorilor un loc perfect pentru relaxare în centrul orașului, un spațiu deschis, curat și sănătos, unde fumatul este interzis, parte a proiectelelor de dezoltare prietenoasă pentru mediu. Piața are formă eliptică, jumătate din suprafața ei fiind acoperită vara cu gazon, iarna cu gheață, patinoar în aer liber. Îmi pare rău că nu am văzut fântâna, când am fost acolo era oprită, în Coreea se făcea economie de apă, vara acestui an fiind foarte secetoasă. Fântâna are aspectul unui pavaj normal, dar dacă te plimbi pe dalele ei apa începe să țîșnească, iar neatenții, dar mai ales copiii, fac o baie bună.

Primăria Orașului, City Hall, o clădire nouă, eco-prietenoasă, se încadrează perfect în această zonă. Se încadrează zonei și prin exteriorul unic, cu un design bazat pe cel al caselor tradiționale coreene, în special pe cel al streșinilor.

O treime din energia utilizată în Primărie provine din surse ecologice, fotovoltaice, termice solare sau geotermale, izolarea termică este extrem de eficientă fiind construită cu un sistem dublu de pereți exteriori, dar cel mai important rămâne Zidul Verde, sau Grădina Verticală ce se întinde pe peretele interior, de la primul până la nivelul șapte. Este înscrisă în Cartea Recordurilor ca cea mai mare grădină verticală din lume. Cu cele peste 70.000 de plante din diferite specii zidul ajută la eliminarea prafului, reglează temperatura și umiditatea. L-am admirat de jos pentru că ajungând după ora de închidere, ora 18:00, nu am mai putut urca cu liftul de sticlă pentru a vedea și poza piața de sus. Am vizitat doar Sala Cetățenilor, aflată la subsol, interesantă fiind Expoziția Relicvele Gungisi, unde sunt expuse, așa cum au fost descoperite vestigiile Gungisi, oficiul dinastiei Joseon responsabil cu fabricarea și păstrarea armelor.

Continuând plimbarea dar în sens invers am ajuns în Piața Gwanghwa, o piață impresionantă, atât prin dimensiuni, peste 550 de metri lungime și peste 30 de metri lățime, cât și prin ceea ce găzduiește. Este marcată de două impozante statui, cea a Regelui Sejong cel Mare și cea a Amiralului Yi Sun-sin. În partea de nord a pieței, Palatul Gyeongbok și Muntele Bukhansan constituie fundalul care-i desăvârșește frumusețea.

Am fost întâmpinați de Amiralul Yi Sun-sin, din bronz, îmbrăcat în ținută de război, cu imensa-i sabia în mâna dreaptă, care, deși a luptat pentru Coreea doar 53 de ani, rămâne și astăzi după aproape 500 de ani marele patriot protector al țării sale. În fața statuii se află o miniatură a navei de luptă îmbracată cu o carapace de metal, numită vasul țestoasă, costruită de amiral prin care a învins navele japoneze și două tobe folosite pentru a crește moralul soldaților pe câmpul de luptă. În fața ei este o fântână despre care se spune ca este foarte frumoasă ziua și strălucitoare noaptea. Deși am vizitat zona pe înserat fântâna nu funcționa.

Continuând plimbarea am ajuns la alt monument unde ne-a primit însuși regele Sejong cel Mare. De ce Mare? Pentru că a fost un rege instruit, înțelept, cu aplecare spre știință și cu iubire pentru poporul său, un inventator și inovator în ale științelor. Chiar și ca statuie este însoțit de câteva din instrumentele astronomice pe care el le-a inventat, iar în spate, și de coloane unde sunt redate scene din viața sa ce cuprind cele mai însemnate din realizările sale. De acolo, de la înălțime, venind parcă din negura anilor, Marele Rege privește în jos, la urmașii săi, și se bucură de realizările lor. Privindu-l, mă întrebam cum îi privește pe nord coreeni, mai bine zis, pe unii dintre ei!!

Despre cei doi mari oameni sunt multe de spus și multe spune Galeria de lângă statuie mai precis aflată la subsol în Povestea Regelui Sejong prin varietatea de materiale și artefacte expuse printre care alfabetul Hangul, un cadran solar, un glob ceresc și multe alte instrumente științifice, și în Povestea Amiralului Yi Sun-sin prin creația sa vasul țestoasă. M-a impresionat voința lui, când rănit de moarte de un glonț japonez, a mai avut puterea să spună Lupta este în toi..., bate-ți tobele mele de război, ... nu anunța-ți moartea mea… , și coreenii au învins. Ce popor!!

Galeria se vizitează gratuit de marți până duminică, lunea fiind închisă, între orele 10:00 și 20:00, intrarea fiind permisă până la cel târziu ora 19:30. Așa am procedat și noi plecând la sfârșitul zilei. Aproape toate muzeele din Seul sunt gratuite sau cu intrări modice, timp să ai… Muzeele sunt foarte generoase ca spațiu și cu dotări specifice ultramoderne, foarte educative…

Sub impresia celor văzute în acea zi bogată în obiective, ne-am continuat, tot pe jos, drumul spre hotel, era doar o stație de metrou. Am trecut și pe lângă intrarea în altă zonă foarte cunoscută Insa-dong, stradă și zonă cu magazine de antichitati, mici galerii, restaurante și cafenele. Era foarte mult pentru acea zi și nu am mai fost acolo nici altă dată, mare păcat, am pozat puțin, dar regretul rămâne…. Când îmi place ce văd uit de picioare, uit să mănânc, intru parcă în transă și apoi acasă la hotel descopăr cât de obosită sunt…

Cultura, civilizația și mentalitatea coreeană m-au impresionat puternic și, chiar acum când scriu retrăiesc impresiile de atunci. Cum spuneam și în review vezi impresii, și aceste obiective trebuie incluse în programul unei excursii în Seul, cu atât mai mult cu cât sunt destul de apropiate, mare parte din deplasare făcându-se pe jos.

Și așa a trecut prima zi în Seul ........

---

VIZUALIZĂRI: 2679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI