Deoksugung Palace, palatul unic al Seulului

TIPĂREȘTE

Am descoperit istoria Coreei in urma cu vreo cativa ani, odata cu difuzarea la TVR1 a unor seriale coreene ce pun accent pe povesti reale sau inspirate din viata unor figuri marcante care au influentat istoria coreeana, fiind o fereastra spre cultura si intrigile curtilor regale.

Pentru a vizita palatele din Seul am achizitionat un tichet combinat ce permite intrarea la cele 4 palate (exceptand palatul Gyeonghuigung, la care intrarea este libera) si la templul Jongmyo, care costa 6000 won.

Urmatorul palat pe care l-am vizitat a fost Deoksugung Palace, la care se ajunge usor, fiind situat in centrul orasului, inconjurat de cladiri moderne. Tot aici se afla si sediul Primariei noi a orasului Seul, o cladire cu un exterior unic, aproximativ 28,3% din energia utilizata in cladire provenind din surse de energie ecologice, inclusiv fotovoltaica, solara, termica si geotermala. „Zidul Verde" este cea mai populara atractie din cladirea primariei din Seul, gradina verticala urcand pe peretele interior, de la primul etaj pana la pana la al saptelea etaj, acoperind o suprafata de dimensiunea unui teren de fotbal. A fost numita in Guinness World Records drept cea mai mare gradina verticala din lume. Vechea cladire a pimariei, aflata in continuarea celei noi, gazduieste acum Biblioteca Metropolitana din Seul.

In fata primariei se afla Piata Seul, un loc istoric unde au avut loc Miscarea de Independenta (Samil) din 1 martie 1919 si miscarea pro-democratie din iunie 1987. Este, de asemenea, un loc bine-cunoscut, unde zeci de mii de fani coreeni ai fotbalului s-au adunat pentru a urmari Jocurile Cupei Mondiale din 2002. Fiind situata in centrul orasului si inconjurata de numeroase atractii istorice, inclusiv Palatul Deoksugung, Piata Seul a devenit o atractie reprezentativa a Seulului.

Palatul Deoksugung este cel mai mic dintre cele cinci palate regale ramase in Seul, numele sau traducandu-se „palatul longevitatii virtuoase", ca o referire la dorinta de longevitate a imparatului.

Palatul Deoksugung nu a fost initial un palat regal, ci casa rezidentiala a fratelui mai mare al regelui Seongjong al dinastiei Joseon. Abia in 1593, palatul a fost folosit ca un palat temporar al familiei regale, iar atunci cand Gwanghaegun a urcat pe tron, a devenit un palat propriu-zis.

Deoksugung, ca si celelalte palate din Seul, a fost grav avariat sub dominatia japoneza, astazi ocupand doar o treime din structurile care se aflau inainte de ocupatie. Se poate vizita zilnic, intre orele 09:00-21:00, cu exceptia zilei de luni.

In fata Portii principale Daehanmun a actualului palat are loc schimbarea Garzii Regale, un eveniment foarte popular pentru multi vizitatori. Garda regala era responsabila de deschiderea si inchiderea portii palatului in timpul dinastiei Joseon. Desi acum este poarta principala, nu a fost intotdeauna asa, fiind o poarta care a fost mutata de mai multe ori.

Pe de alta parte, este singurul exemplu de poarta de intrare intr-un palat, cu un singur etaj, baza si scarile portii fiind acum ingropate in pamant. Caligrafia de sub acoperisul Portii Daehanmun a fost realizata de un oficial de rang inalt in timpul domniei regelui Gojong.

Am trecut pe langa Poarta Gwangmyeongmun, care apare destul de singura in mijlocul unei curti mari, datorita faptului ca aceasta a fost mutata de japonezi, iar acum, desi poarta a revenit recent la locatia sa initiala, zidurile si restul amenajarii acestei zone a palatului nu mai exista, lasand poarta „orfana” .

Poarta Junghwamun este poarta care duce la sala principala. Initial, avea un coridor zidit, permitand astfel oamenilor sa intre in sala principala doar prin poarta. Zidurile au fost distruse.

Sala principala, Sala Junghwajeon, este locul unde aveau loc intalnirile oficiale, unde se incoronau imparatii și unde se afla tronul. A fost o cladire cu 2 etaje, dar a fost reconstruita in 1906, cu un singur etaj. Stelele din fata salii indica locul fiecarui inalt oficial in timpul ceremoniilor de stat.

Un tron si un paravan pliabil sunt vizibile, paravanul din spatele tronului avand un model cu soarele, luna si cei 5 munti. Soarele si luna reprezinta regele si regina, iar muntii simbolizeaza imperiul. Baldachinul din lemn sculptat de deasupra tronului este decorat cu dragoni sculptati, care sunt reprezentati si pe tavanul salii, simbolizand autoritatea totala a imparatului.

In spatele Salii tronului (Junghwajeon) se afla 2 Sali unite, Junmyeongdang si Jeukjodang.

Junmyeongdang este cladirea din vest, unde regele Gojong (inainte de a deveni imparat) primea delegatii straine si gestiona afacerile statului.

Mai tarziu, a servit tinerelor fete din familiile nobile din jurul familiei regale, inclusiv pentru fiica sa cea mica, printesa Deokhye, care avea sa fie ultima din toata Coreea care a purtat acest titlu, murind in 1989.

Structura originala a cladirilor a disparut si ea ii timpul incendiului din 1904, iar cladirea actuala a fost reconstruita.

Junmyeongdang este conectat la Jeukjodang, Sala de Est, printr-un coridor ingust sustinut de un pod de piatra.

Jeukjodang inseamna „casa unde regii si-au urcat tronurile” , deoarece acolo au fost incoronati regii Gwanghaegun si Injo. Reconstruita si ea dupa incendiul din 1904, semnul de deasupra portii a fost scris chiar de mana regelui Gojong. A devenit mai tarziu resedinta Consoartei Nobile a imparatului Gojong, pana la moartea sa.

In partea dreapta a Jeukjodang, de-a lungul acesteia, se afla Sala Seokodang, singura cladire cu acoperis cu 2 etaje si fara traditionalele picturi colorate, asa cum sunt de obicei cladirile palatelor regale. La scurt timp dupa invazia japoneza din 1592, regele Seonjo si-a stabilit aici resedinta pentru cei 16 ani ramasi ai domniei sale.

Regele Injo, a mutat majoritatea cladirilor din Palatul Deoksugung la Palatul Gyeongbokgung, care era in curs de renovare, dar a pastrat Salile Seokodang si Jeukjodang in locatiile actuale. Din pacate, cladirea actuala nu dateaza din aceasta perioada, deoarece nu a fost crutata de incendiul din 1904.

Hamnyeongjeon a servit drept dormitor al imparatului Gojong, chiar daca cladirea o adapostea si pe imparateasa sub acelasi acoperis. Aripa dreapta era locuinta imparatului, in timp ce imparateasa dormea ​​in aripa stanga. Incendiul din 1904, a izbucnit din acest loc, oficial cauza fiind sistemul de incalzire, dar s-a banuit ca a fost mana japonezilor, pentru a-l elimina pe Gojong. Imparatul Gojong si-a dat ultima suflare in aceasta cladire, nu in incendiu, ci otravit.

Sala Deokhongjeon este cladirea secundara alaturata locuintei imparatului. Este una dintre cele mai recente constructii, avand unele caracteristici specifice tranzitiei catre modernitate, lansata de Gojong. Sala are forma patrata, spre deosebire de salile de obicei dreptunghiulare din traditia coreeana. Deokhongjeon a fost construit pentru a primi ambasadori, inalti demnitari si pentru a desfasura treburile zilnice ale guvernului. Interiorul este decorat cu candelabre si modele cu flori de prun si phoenix.

Chiar in spatele Hamnyeongjeon si Deokhongjeon se afla o frumoasa gradina terasata, dominata in partea de sus de un pavilion modern, Jeonggwanheon. Numele ar putea fi tradus ca „locul unde se poate observa gradina in liniste” .

Construita in 1900, Jeonggwanheon a fost primul exemplu de arhitectura europeana integrat intr-un palat regal coreean. Imparatului Gojong ii placea sa se odihneasca aici, sa bea ceai, sa asculte muzica si sa organizeze mici receptii aici. Japonezii au folosit-o drept cantina in timpul ocupatiei.

Cladirea este sustinuta de un set de colonade din lemn si este inconjurata de trei verande. Varfurile coloanelor exterioare sunt in stil romanic, iar spatiul dintre varfurile coloanelor este decorat cu modele ajurate. Caprioare, pini, lilieci si motive florale decoreaza varfurile coloanelor exterioare si balustradele. Cerbul care poate fi admirat pe panourile de lemn ale balustradelor tine in gura o ramura a unei plante cunoscuta in Coreea pentru virtutile sale medicinale. Putem vedea si pini, simbol al longevitatii, precum si dragoni, simbol al imparatului. Mai putin frecvent, liliecii, care desi in Europa sunt perceputi ca simbol al norocului, in Asia au o reputatie proasta.

Exista in perimetrul palatului cateva cladiri in stil neo-renascentist, una dintre ele fiind Seokjojeon, o cladire din piatra in stil occidental, proiectata de un arhitect britanic, folosita de regele Gojong pentru intalniri diplomatice si guvernamentale la nivel inalt. In prezent gazduieste Muzeul de Istorie al Imperiului Coreean.

Cladirea Seokjojeon West a fost deschisa in 1938 ca Muzeul de Arta al familiei regale Yi si continua sa fie folosita ca Muzeu National de Arta Moderna si Contemporana.

Sala Dondeokjeon, a fost construita in stil european, din caramizi, in 1902, pentru a sarbatori cea de-a 40-a aniversare a urcarii pe tron a regelui Gojong. Primul etaj continea sala de audiente pentru intalnirea cu imparatul, in timp ce al doilea etaj gazduia dormitorul imparatului. A fost folosita pentru banchete, receptii si cazare a oaspetilor de stat. Imparatul Sunjong si-a tinut ceremonia de incoronare aici, iar dupa moartea regelui Gojong, a fost abandonata si a disparut in 1930, dar a fost reconstruita in 2023.

Ultima cladire, Sala Jungmyeongjeon, separata de restul palatului, a fost construita pentru a fi o biblioteca regala, dar cand a izbucnit incendiul din 1904, imparatul a folosit-o temporar ca resedinta privata. Astazi este sala de expozitii.

Palatul Deoksugung, ultimul palat al Dinastiei Joseon si al Imperiului coreean, unde traditia si modernitatea coexista in inima cartierului istoric al Seulului, detine o valoare unica, care nu poate fi gasita la niciun alt palat, servind drept muzeu viu ce surprinde perfect perioada de tranzitie a istoriei coreene, coexistentand stilurile arhitecturii orientale si occidentale.

Fiind deschis pana la ora 21, poate fi vizitat pe inserat, cand luminile pun in valoare si mai mult autenticitatea acestuia.

---

VIZUALIZĂRI: 71 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI