,,Sesimbra e o Mar'' -stațiune pe Costa de Azul, unde timpul curge încet

TIPĂREȘTE

,,Sesimbra e o Mar '' - stațiune pe Costa de Azul, unde timpul curge încet

Intrând în chenarul cărtii de geografie vedem că stațiunea Sesimbra e cuibărită drăgălaș într-un golf minunat cu ape de turcoaz la circa 40 km de Lisabona, în sud vestul peninsulei Setubal, fiind mărginită la sud vest de Oceanul Atlantic, coasta ei se întinde dinspre Laguna Albufeira până la Serra da Arrabida.

Ce este pentru mine Sesimbra? e chemarea inexorabilă a Oceanului Atlantic și dorul de corola de spumă a valurilor agitate, dar si pofta de sardine fripte în stradă... senzațiile mele după aproape zece luni de despărtire de coasta vestică a Portugaliei sunt acum ca o barcă întoarsă, tânjesc după plaje cu nisip auriu, după roci și stânci, golfulețe ce aș vrea să le strâng în brațe... mi-e dor de bărcile colorate ale pescarilor care vin după amiaza obosiți și își întind năvoadele la uscat... ce inimă rece am avut să pozez peștii care râd trist și tragic în vitrinele micilor tascas din Sesimbra, o stațiune populară printre portughezi, unde s-a dus vorba că se mănâncă cel ,,mai bun pește din lume ’’.

Gata, elicele inimii se accelerează în fața propriilor mele fotografii, mă scutur acum din reveria marină și vă invit la Sesimbra, punctul final al excursiei mele de o zi în Arrabida cu Hugo, ghidul portughez.

Sesimbra este numită de portughezi perla rivierei portugheze, portul ei pescăresc este situat la poalele Serrei de Arrabida într-un golf superb, adăpostit de vânturile nordului, aflu că datorită abundenței de pește locuitorii ei, cam 50 000 se numesc pexitos.

Localitatea are farmecul unui sat pescăresc, dar ea este o stațiune animată, cu plaje pline de turiști chiar și la debutul lunii septembrie.

Muntele, oceanul și zeul solar care m-a ars în creștet oferă un tablou minunat, pe care l-am studiat de pe un fort militar, dar am zburat cu mașina și sus la cucurigu deasupra apei, unde stă pe tron un vechi castel maur, de unde ai o panorama minunata.

Numărând bobii istoriei în papuci

Pâmânturile Sesimbrei au rădăcini adănci chiar în paleolitic, ele au fost cucerite pe lujerul timpului de romani, vizigoți, arabi, care au lăsat o bogată moștenire istorică.

Secretele istoriei bântuie în jurul vechiului castel maur, cocoțat pe o pantă în deal, ca o cocoașă de dromader aflat la 200 de metri deasupra oceanului.

De-a lungul vremii datorită bogătiei de pește, sătenii s-au mutat mai la vale, pe țarmul apei.

Cea mai grozavă ispravă istorică e momentul cand Sesimbra a fost asediată de Afonso Henrique în anul eliberării Lisabonei, dar ea nu capitulează definitiv decât în 1200 pe vremea regelui Sanchos.

Sărind bobii istoriei ajungem în 1323, an important deoarece regele Dinis ridică satul la rangul de port de pescuit, întărind castelul și structura defensivă.

In epoca marilor descoperiri geografice sătenii devin vestiți prin participarea lor la călătoriile peste mări și oceane.

Mai aproape, în secolul 19 așezarea cunoaște un destin tragic datorită cuceririi napoleoniene și războiului civil din 1834.

Sesimbra începe să ia avant economic și turistic după anii 1970, devenind o statiune de vacanță populară, care s-a dezvoltat cu pași mici, câstigând inimile portughezilor.

Basta, mintea mea s-a împovărat cu prea multe informatii primite de la Hugo, arunc sacul de istorie la un colț de stradă si încep să adulmec miros de sardine fripte și fum pe o stradă fara nume.

Străzile Sesimbrei vechi

Am început atacul pietonal al orașului, descoperind gradual că orașelul nu are linii drepte decât pe promenada de-a lungul oceanului, pe Bulevardul navigatorilor... prima impresie, străzile sunt adormite și nu sunt limbute.

Primul popas este în grădina publică, umbrită a stațiunii, acolo unde Hugo a oprit două minute mașina pentru mica noastră trupă de 7 turiști, căutând loc de parcare la 10 minute distantă.

Descopăr harta mare a orasului pe un panou uriaș, în mijlocul unei mici păduri de copaci... arbori de bouganvillea s-au îmbrăcat în haine tricotate, peticite artistic și croșetate în culori vii țipătoare, în total contrast cu verdele naturii... arta portugheză a iesit vesel în spatiul public... porumbeii hulpavi mă calcă pe picioare.

Fiecare turist e lăsat liber de capul lui, e și ora prânzului de altfel... începe jocul meu cu străzile mici, necunoscute, caut înfrigurată oceanul ca liman al libertății.

Am măcinat și tocat initial hățisul mic de străduțe principale, vânând pereți decorati cu azulejos, rufe pe la ferestre ce râdeau fără jenă la soare sub ochii pietonilor, aruncând o privire galeșă spre scaune uneori goale, scoase afară, în fața micilor tascas care așteptau clienții.

Sesimbra îsi dezvăluie tainele urbanistice cu lingura, e frumoasă în dezordinea strădutelor foarte înguste și scurte, e cuminte și linistită.

Am descoperit în Largo de Municipio simbolul municipalitătii, micul pelhurinho din sec. 16, refăcut în sec. 20, dar și o piață acoperită Mercado Municipal în Rua da Republica, plină de culoare locală, unde am savurat vizual galantarul mării, căruia merită să i te închini, în rest fructe, legume, peisaje cu carne crudă, brânză și un raion de prăjituri dulci, am testat un fel de covrig cu gaură mare, îmbibat în prea multă miere și l-am aruncat la coș :))

Străzile mici, unele perpendiculare poartă nume de sfinti și povesti istorice, curiozitatea mea e stârnită rău de o stradă mică, îngustă, laterală ce arată ca o aventură marină... e superbă, fiind decorată cu ghirlande, cu sticle reciclate și șervețele de hărtie... Sesimbra e o Mar... simboluri marine sunt agătate pe la ușile și la ferestrele portughezilor, pe un stâlp e agățat un colac de salvare, strada e transformată într-o galerie de artă în aer liber, fiind un omagiu adus pescarilor.

Concluzia mea este că peisajul urban câstiga în farmec, cu ajutorul artistilor locali ce se inspiră din traditiile locale, transformând usi și ferestre în artă, spre deliciul turistic.

M-am plimbat pe strada descoperită aiurea si am avut senzatia ca sunt pe fundul mării, deștepti portughezii ăstia, cum stiu ei sa promoveze identitatea orășelului...

Ajung aproape de ocean și observ conform hărții că Sesimbra e divizata în două plaje separate la mijloc de Fortul Santiago .

Golful Sesimbra are două plaje – Praia de Ouro aproape de portul de pescuit la est și Praia California , unde mă întegrez și eu repejor, în peisaj.

Amatorii de adrenalină au posibilitatea să probeze plaja Largo de Albufeira , pentru winsurfing, scuba diving și alte activităti curajoase.

Flota de pescuit e ancorată în Porto do Abrigo spre vest, mergând pe Avenida dos Navigatores , o promenadă lungă, elegantă ce curge paralel cu plaja California, pe unde am făcut un test de jogging extrem de scurt... cu ochii pe ceas.

In apropiere e si Capela do Espirito Sant dos Mareantes , construită prin secolul 15, parte a unui complex.

Fortaleza de Santiago

Pe Rua da Fortaleza se ridică chiar în mijlocul plajei centrale fortăreața destul de mică ridicată de regele Joao IV pentru apărarea coastei de atacurile piraților.

In 1602 fortul este distrus în bătălia din Golful Sesimbra, o flotă engleză trimisă de regina Elisabeta I atacă și înfrânge flota spaniolă staționară în golf... și uite asa imi trece prin zarea mințiii chipul mândrei regine.

Ce greu îmi e mie să-mi imaginez acum de pe esplanadă toate aceste bătălii și fapte de armă sau pe englezii ce au acaparat fortul, o luptă unde au murit 800 de oameni.

Am noroc, fortăreața s-a deschis publicului doar din 2014, s-a păstrat prima resedintă a guvernatorului, fosta închisoare și capela.

Astazi fortăreata este sediul biroului de turism, unde am primt o hartă în portugheză de la două doamne extrem de amabile.

Aici este și intrarea în Muzeul marii care face legătura cu pescarii de acum 5000 de ani.

Museu Maritimo de Sesimbra a fost inaugurat în 2016 și te invită provocator să te îmbarci într-o călătorie de un milion de ani, pentru a traversa mări, oceane și a prinde sardine în plase de stil valencian, sau te rogi sfântului Jesus das Chagas, patronul pescarilor.

Muzeul găzduit de Fortăreața Santiago a fost creat cu ajutorul comunității locale și conține o colecție fabuloasă de etnografie și arheologie, în interior ai șansa să afli multe lucruri despre metodele de pescuit, constructia navală, industria peștelui și comunitatea locală.

museumsesimbra.pt

Există și un Tap House în fortăreața, un restaurant cafenea aflat pe o terasă acoperită unde se poate servi masa, cu oceanul la picioare... de pe fortareața ai o panoramă faină spre ambele plaje.

Castelul e cartea de vizită a Sesimbrei si leagănul fostului sat de pescari.

In vârful dealului în spatele orasului e Castelo de Sesimbra , înconjurat de munții Arrabida, la 240 de metri deasupra apei, el are chiar o poziție privilegiată. Am ajuns sus pe deal cu masina, pe un drum îngust, sinuos, o plimbare din centru statiunii pana sus pe panta ar dura circa 45 de minute.

Obiectivul istoric l e unul din ultimele castele portugheze construite cu vedere la mare, turnurile lui aveau funcția de supraveghere a coastei și comunicau prin fum și foc cu Palmela și Almada.

Castelul întemeiat de mauri a fost reorganizat pe vremea regelui Dinis 1323, zis și regele castelelor.

In timpul marelui cutremur din 1775 castelul este aproape total ruinat, restaurarea lui a început tărziu prin 1930... pozitia lui e strategic vorbind de neînvins, doar vremea si cataclismul din 1775 l-au redus la tăcere.

El este cel mai fotografiat monument al Sesimbrei, fiind clasificat monument național din 1910.

Nu am avut timp de trăiri unice, ne-am scăldat câteva clipe în slava inaintașilor, cu ochii pe ruine și am poposit 20 de minute pe o esplanadă pustie, largă, fiind întămpinati de statuia unei femei sirenă.

Igreja de Santa Maria do Castelo, coplesita cu azulejos pe interior

Bijuteria vizată era Biserica Santa Maria do Castelo , ridicată pe ruinele unui fost templu de la 1160 și reconstruită în stil manierist în secolul 18... biserica aflată în interiorul zidurilor castelului, este o mică bijuterie de artă care a navigat în oceanul timpului și a îngenuncheat elegant pe esplanadă.

Biserica unde intru are o singură navă sustinută de coloane toscane, peretii ei sunt acoperiti în totalitate cu azulejos albastru. In capela principală sunt plăci ceramice cu scene din viata Mariei și un altar baroc din aur.

Turul culinar al Sesimbrei -peste și iar peste

Istoria Sesimbrei trece și prin tavernele mici, localuri istorice unde au întălnire pescarii care și-au dăruit viața mării, dar și turiștii.

Deoarece nu am avut timp să-mi lipesc papucii de nisipul fin al plajei California, am judecat felii de viață portugheză, autentică din unghiul simțurilor, gastronomia Sesimbrei este evident legată de mare și de fructele ei, aromele lor se reflectă în farfuriile clientilor.

Pe străzi mi-am răsfățat papilele gustative cu peștele și crustaceele din vitrine, încununate cu o masa rapida într-o tascas familială fără nume, în mijlocul strazii, unde un buchet îmbietor dde mirosuri marine, au trezit fluturii din stomăcel.

Am remarcat pe traseul festinului itinerant ca prețurile mesei sunt puțin mai ridicate ca cele din Lisabona.

Meniurile sunt scrise cu creta pe tăblițe scoase în stradă, observ un restaurant renumit

Praia Mar , pe Rua Afonso Henriques... sa intru, să nu intru, sunt cu ochii pe ceasul brățară.

Un alt local mic îmi surâde galeș cu Pratos do Dia -4 euro... Filetes de Pescoa, Galinha de Cabidela, Vinho Verde, Pratos Diversos.

Marisqueira Modesta pe strada Largo Bombaldes îsi scoate capul la iveală cu o reclamă apetisantă, unde o sopa costă 1,50 euro... e o tavernă, mică, istorică cu vin și pește, un loc unde aflu că se întălnesc pescarii ziua și noaptea, pe ploaie și pe vânt –specialitatea casei e peștele spadă, cu cartofi portughezi și salată, pretul mediu este de 15 euro.

Depistez apoi prețuri piperate în Petresquera Remo , unde o tocană de peste

, caldeirara costă 27 de euro, un pește spadă 12 euro, un somon 9 euro... alte preturi le găsiti în poze.

Traseul meu prin micutul labirint trece pe sub niste pungi colorate de plastic ce-mi luminează calea între două case, cu butoaie de bere la ușă, rufe la uscat deasupra meselor puține ce așteaptă mușterii... o ultimă tascas notată pe radar e Tasca do 13, o placuță ceramică albastră te invita să servești pește la grătar, pregătit de tata, mama servește afară la masă și bunica gătește la bucătărie.

Concluzie, Sesimbra e stațiunea pestelui si paradisul iubitorilor de fructe de mare, aici timpul curge încet, lumea se plimbă și se relaxează pe plajă și intră cu picioarele în apă.

Din păcate grupul nostru nu a mai avut timp să ajungă și la Cabo Espichel, aflat la doar 12 km de Sesimbra, aveam programată o degustare de vinuri în Azeitao, la o companie viticolă privată.

Am ratat cu mare regret promontoriul sălbatic cunoscut pentru urmele de dinozauri și Santuario de Nossa Senhora do Cabo Espichel, poate voi veți avea mai mult noroc.

Am revenit în punctul zero, în grădina publică a stațiunii, am stat 10 minute pe o bancă, alături de copii și pensionari, croșetând hăinuțe pentru copaci... a fost o vizita scurtă cu multe arome de pește, mă bucur că am deschis o poartă mai largă în stațiune pentru viitorii călători, care pot ajunge aici plecând cu un bus din Piata Spaniei din Lisabona, pentru aproximativ 9 euro, dus -întors.

---

VIZUALIZĂRI: 2637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI