Scilla - frumos și pitoresc

TIPĂREȘTE

În mini-vacanța noastră din Calabria (26-30.09) am văzut câteva locuri foarte frumoase, iar despre ele voi scrie aici. Cazarea a fost stabilită în Tropea, zborul a fost cu Wizz (deocamdată este singura companie low-cost care operează pe această destinație), iar la aterizarea pe aeroportul din Lamezia Terme am închiriat o mașină. Rezervarea mașinii s-a făcut din România, pentru autoturism tip Renault Clio sau similar. Am primit un Nissan Micra cu 15.000 km la bord, iar prețul închirierii pentru 4 zile a fost de 81 euro (și acesta împărțit la 2 – am fost 2 familii…. tradiționale).

Pentru cei 402 km parcurși am luat combustibil (motorină) de 32 euro (și aici se împarte la 2) – per total a rezultat un preț foarte atractiv. Ca să vă faceți o idee – dacă vă cazați în Tropea, transferul de la aeroport până aici (autobuz + tren) costă 11,4 euro/sens pentru 2 persoane, deci 22,8 euro dus-întors (prețuri din septembrie 2018). Ca să și vedeți câte ceva, aveți nevoie de mașină – transportul local nu vă ajută prea mult. Rămâne să calculați voi dacă se justifică sau nu închirierea unei mașini.

Prima excursie a fost către, botul cizmei, și anume orășelul Scilla, foarte des menționat în ghidurile turistice pentru Calabria. Din Tropea drumul a durat circa 80 minute, distanța este de circa 90 km, iar ultimii 50 km sunt pe autostradă (care este administrată de stat și nu se plătește). Acești aproximativ 50 km de autostradă sunt impresionanți prin multitudinea de tunele și viaducte construite pentru traversarea reliefului muntos.

În Scilla am parcat în apropierea castelului Ruffo, pe locurile marcate cu linie albă care sunt gratuite. Castelul este amplasat pe o stâncă imensă care este înconjurată de mare din 3 laturi. De aici de sus avem o priveliște minunată asupra plajei din Scilla, către munții și stâncile din jurul localității, dar se vede și Sicilia. Prima oprire a fost pe plajă, una destul de lată, cu nisip și pietricele, dar la acea oră cu ceva vânt și valuri destul de mari, care nu ne-au permis o baie în mare, deși apa era caldă, iar afară era soare. Ne-am întins pe nisipul/pietricelele încălzite de soare și, am ascultat, marea, am urmărit spectacolul oferit de valurile măricele, am văzut mai multe vapoare care plecau sau veneau din portul Messina și ne-am destins.

La sfârșit de septembrie mai erau 2-3 terase deschise pe plajă, iar în dreptul lor se puteau închiria sezlonguri cu umbrele. Sunt porțiuni de plajă unde poți sta la liber pe nisip, prosop, cearceaf sau ce are fiecare în dotare. Faleza (Lungomare) are mai multe restaurante și cafenele unde puteți lua masa sau vă opriți doar să beți o cafea. În această perioadă (sfârșit de septembrie) nu se mai plătea parcarea pe Lungomare, deci puteți parca și aici, cu mențiunea că veți avea de urcat destule scări pentru a ajunge în oraș.

După vreo 30 minute de stat la plajă (mai îmbrăcați) am luat-o prin tunelul (rutier și pietonal) din dreapta plajei, la baza stâncii pe care se află castelul, pentru a admira spectacolul oferit de valurile care se loveau de stâncile aflate aici. La ieșirea din tunel veți vedea portul turistic din Scilla. Se pot închiria bărci, sau puteți să participați la una excursiile/plimbările organizate. De pe digul care apără portul de furia valurilor aveți o vedere minunată spre Scilla. Apoi am urcat pe scări spre orașul aflat sus pe stâncă. După câteva zeci de trepte, am găsit un fel de balcon care ne-a oferit ocazia de a face câteva fotografii. Pe această parte a orașului, primul rând de case este situat chiar lângă mare. Cum era puțin vânt și valurile erau mai agresive astfel încât se spărgeau chiar de zidurile caselor – frumos de fotografiat, probabil nu prea plăcut să stai aici.

Ce o să găsim în Scilla - alei și străduțe înguste și foarte înguste, unde dacă întinzi mâinile în lateral, poți atinge simultan ambele case, magazine mici, dar dichisite și fermecătoare, case vechi și foarte vechi – ce să mai zic, o adevărată încântare să te plimbi pe aici. Bineînțeles că nu lipsesc rufele întinse la uscat prin balcoanele caselor.

Fiind situat pe coastă, veți avea de urcat (sau coborât după caz) mai multe scări pentru a ajunge sus în oraș sau jos pe malul mării - de aceea se recomandă încălțări comode. Foarte relaxantă poate fi și o plimbare pe faleză sau chiar pe malul mării.

Către ora 14 am căutat un local pentru a servi masa de prânz – ce putea fi mai potrivit decât localul, La Pescatora, specializat în preparate pe bază de pește. Restaurantul este poziționat chiar pe Lungomare, astfel că de pe terasa restaurantului puteți vedea marea. La ora sosirii noastre era foarte aglomerat (semn bun, nu-i așa?) astfel că am fost nevoiți să așteptăm ceva timp până ne-a fost luată comanda.

A venit meniul și am ales destul de repede din felurile pe bază de pește – câteva prețuri, de exemplu mixgrill de pește (13 euro), zuppa del pescatore (8 euro), file de pește spadă (12 euro) etc. - voi atașa și 2 poze cu aceste feluri. Preparatele au fost excelente, cu adevărat gust de pește prins din aceeași zi - de fapt cam toate restaurantele de pe coasta Calabriei oferă pește, fructe de mare etc. Trebuie spus că unele feluri/specialități pe bază de pește din meniu se terminaseră până la ora comenzii noastre. Nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul și desi eram ultimii în local (era ora 15.45) și era puțin trecut de ora închiderii, care este 15.30, nu ne-a făcut nimeni observație. Atenție și la ora la care doriți să mâncați de prânz - pe la ora 15-15.30, localurile se închid și se mai deschid la ora 19-20.

După o masa delicioasă a urmat o plimbare agreabilă pe faleză (pentru siestă) alte fotografii, apoi am plecat către Capo Vaticano, o locație de unde se pot vedea apusuri deosebite. Drumul dintre Scilla și Capo Vaticano, durează circa o oră și jumătate, desi sunt de parcurs cam 78 km, dar pe drumuri de coastă, munte unde nu prea ai cum să mergi cu viteză. Drumurile sunt spectaculoase, iar timpul va trece repede. Ajunși la parcare, am lăsat mașina și am plecat pe jos spre, balconul, de unde se poate vedea un apus, în toată splendoarea lui. Cum soarele era încă destul de sus, am mai făcut o mica plimbare prin zonă. Există o potecă, pavată, cu nisip și praf, care duce jos la mare – locul pentru priveliște este situat sus pe stâncă, iar marea este undeva la vreo 150-200 m mai jos (sau 1 km de mers pe acea potecă).

Există și câteva plaje, la una din ele se poate ajunge în apropiere cu mașina. Nu am avut mult timp de plimbare, pentru că soarele își vedea de treaba lui și cobora vertiginos spre mare, așa că am plecat spre, balcon, să ocupăm locuri în față, adică în primul rând. Dacă la ora la care am ajuns noi erau vreo 10-15 persoane, pe măsură ce soarele se apropia de mare, numărul persoanelor amatoare de apus, creștea de la minut la minut. Apusul este fără cuvinte, mai ales că a fost, condimentat, cu ceva nori care schimbau monotonia. În fundal se văd și insulele Eolie, cu Stromboli în rol principal. Prin pozele atașate sper să vă faceți o idee despre cum se vede apusul de la Capo Vaticano.

Când soarele a dispărut în mare, am plecat și noi spre Tropea (drum de vreo 20-25 minute) și astfel am încheiat prima zi din mini-vacanța noastră.

---

VIZUALIZĂRI: 1303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI