Santa Cruz de Tenerife, inima insulei Primăverii Eterne

TIPĂREȘTE

Îmi propusesem încă de la întoarcerea din vacanţa canareză să aştern câteva cuvinte, în semn de apreciere, despre Santa Cruz de Tenerife, frumoasa capitală care ne-a fost„casă” pentru prima parte a sejurului. Cum socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă, abia acum încerc să mă achit datorie şi să mă ţin de cuvântul dat mie însămi.

Cu Santa Cruz am făcut cunoştinţă de cum am ajuns în insulă, desigur sosind cu maşină închiriată, ridicată din aeroportul Tenerife Sur, aflat în sud, până la care erau de străbătut pe autostradă (Autopista TF1) circa 65 km spre nord-est, acolo unde este situată capitala. Aveam un pic de emoţii la gândul că debutăm în vacanţă în cel mai mare oraş al insulei şi poate nu ne descurcăm chiar bine, dar aveam să constat că nu trebuia, totul decurgând absolut normal şi firesc datorită infrastructurii impecabile a insulei pe de-o parte, şi a oamenilor locului, pe de altă parte.

Fireşte că în cele trei zile cât am stat în Santa Cruz, având cazarea la hotel Principe Paz vezi impresii, nu am vizitat temeinic oraşul fiind plecaţi în bună parte din fiecare zi, dar răstimpul petrecut acolo îmi dă dreptul să cred că am reuşit să-mi fac idee despre dichisita capitală a insulei.

Povestea oraşului începe odată cu descinderea coloniştilor spanioli care au debarcat pe coastă în 1494 cucerind definitiv întreaga insulă trei ani mai târziu, avându-l în fruntea lor pe Alonso Fernández Lugo. Aceştia i-au alungat pe indigenii guanche şi au instalat o cruce marcând noul teritoriul cucerit, fapt ce a atras şi numele locului Santa Cruz, adică sfânta cruce. Crucifixul există şi astăzi, fiind păstrat într-una dintre cele două biserici emblematice ale urbei: Nuestra Señora de la Concepción.

Conchistadorii nu s-au stabilit aici, deşi golful amplu oferă un port natural generos, ci s-au instalat la început la opt kilometri nord-vest în interiorul insulei ceva mai protejat, fondând San Cristóbal de la Laguna care a devenit prima capitală din Tenerife, despre care am scris aici .

Din 1723, rolul de capitală a insulei a revenit oraşului Santa Cruz care se dezvoltase în special ca port, însă este clar că moştenirea istorică şi culturală, indigenă şi spaniolă, este concentrată în nordul insulei.

În anul 1797 s-a mai consumat un moment de seamă din istoria oraşului, când amiralul englez Horatio Nelson a încercat să cucerească insula, dar a eşuat, însă Bătălia de la Santa Cruz este şi astăzi reconstituită în fiecare an pe 25 iulie pe străzile oraşului.

În timp, Santa Cruz a înflorit devenind un oraş complex, în zilele noastre prezentându-se ca principalul centru economic al insulei, dar şi locul unde sunt concentrate o mare parte dintre muzeele insulei, dar şi cel unde se remarcă o atmosferă relaxată cu multe parcuri cu vegetaţie subtropicală, străzi comerciale animate cu restaurante şi cafenele de top.

Cu o populaţie de circa 223.000 de locuitori, cel mai mare oraş din Tenerife şi capitală a acesteia, Santa Cruz împarte titlul de capitală a Arhipelagului Canarelor cu oraşul Las Palmas de Gran Canaria, la rândul său, capitala insulei Gran Canaria. Este, de asemenea, sediul Parlamentului din Canare, ştiut fiind faptul că arhipelagul reprezintă o comunitate autonomă a Spaniei.

Însă, despre Santa Cruz cel mai monden lucru care se poate spune, este că găzduieşte cel de-al doilea mare carnaval din lume, după cel de la Rio de Janeiro, ce se ţine anual în luna februarie, exceptând 2021 când a fost anulat din cauza pandemiei şi 2022 când s-a desfăşurat în iunie. O explozie de culori, bucurie, distracţie, ritmuri frenetice care durează cam două săptămâni şi adună peste un milion de vizitatori la petreceri aproape fără oprire. Ar fi foarte interesant de vizitat oraşul în timpul carnavalului, dar trebuie avut în vedere că totul e mai scump şi mult mai aglomerat!

Ce am văzut şi făcut în Santa Cruz de Tenerife

Primul loc în care am ajuns şi am parcat un pic ca să ne dumirim, în care am revenit ulterior la pas de mai multe ori, atraşi parcă de un magnet, a fost Plaza España, un fel de„buricul târgului” . Cea mai aerisită şi mai generoasă deschidere, Plaza España reuneşte elemente arhitecturale emblematice pentru capitala din Tenerife, acolo regăsindu-se şi Cabildo Insular de Tenerife sau sediul autorităţii administrative a arhipelagului, o clădire sobră, înaltă, în vârf cu un turn cu ceas, aflată în proces de restaurare la data vizitei noastre.

Plaza España se întinde între port şi centrul pietonal al oraşului, fiind cel mai tranzitat loc, din care se remarcă uşor un imens lac artificial cu o fântână arteziană în mijloc, devenit element definitoriu pentru capitală. A fost amenajată aşa în urmă cu aproape un veac pe locul unde era ridicat încă din 1577 principalul bastion de apărare menit să protejeze Golful Santa Cruz de atacurile piraţilor. Din fortificaţiile de odinioară s-au păstrat doar fundaţiile, expuse într-un tunel de sub piaţă care se pot admira liber, în plus şi un vechi tun faimos prin faptul că o salvă de foc a sa ar fi smuls braţul drept al amiralului Nelson într-o ambuscadă de pe insulă.

Un alt simbol al pieţei îl reprezintă Monumento a los Caídos cu aspectul unui turn înalt în formă de cruce, cu un punct de belvedere în vârf. Este un omagiu adus eroilor locali căzuţi în războiul Civil Spaniol (1936-1939), ştiut fiind faptul că generalul Franco, numit comandant militar al Canarelor, a iniţiat din Tenerife lovitura de stat care va fi dus la izbucnirea războiului. În faţa sa stau de veghe doi eroi guanche sprijiniţi în spadă, reprezentând valorile civice şi militare.

Pe lângă lac se află alte două puncte de atracţie ale oraşului: sculptura modernă„Lo llevo bien” a artistului contemporan Julio Nieto şi literele ce formează cuvintele SANTA CRUZ asezonate cu o inimă în semn de iubire faţă de oraş.

De asemenea, în zona lacului se află Centrul de Informaţii Turistice, cel la care am apelat şi noi primind cele mai bune recomandări, hărţi, materiale despre insulă.

Vecină cu Plaza España, ce vine în prelungirea sa, este Plaza de la Candelaria, a doua piaţă ca mărime şi importanţă a oraşului. În prim plan, tronează Triunfo de la Candelaria, un obelisc de marmură albă de Carrara dedicat Fecioarei Candelaria, patroana insulei, din care se disting patru guanche care o străjuiesc şi încununat de o statuie o Fecioarei Maria ţinându-l în braţe pe Prunc. În planul secund al pieţei se află o fântână, iar lateral dreapta, Palacio de la Carta, vechi de trei secole, mix de arhitectură neoclasică şi barocă de tip canarez. În momentul vizitei noastre, şi acesta era în renovare.

Plaza de la Candelaria este mai mult decât un loc de tranzit, este un loc care îndeamnă la o zăbovire, căci în perimetrul ei se găsesc baruri şi cafenele, terase, magazine de suvenire sau ale unor branduri recunoscute.

Un alt loc istoric, foarte drag mie fiindcă am avut vederea din cameră spre acesta, este Plaza del Príncipe de Asturias, un parc foarte frumos, de formă aproape pătrată, fosta grădină a mănăstirii San Francisco de Asissi. Se remarcă în cadrul ei un foişor elegant, amplasat central, un chioşc cu o terasă cu de toate: băuturi, îngheţată, mici gustări situată la teral stânga, iar la intrare două statui delicate, două femei: Primăvara şi Vara, ce străjuiesc poarta, acestea fiind aduse de la Genova. Există în interior şi o sculptură modernă, numită Curaj, operă de bronz a unei autoare olandeze, iar a sta pe o bancă la umbra dafinilor şi a palmierilor ar fi cea mai relaxantă opţiune ce poate fi făcută aici.

La o aruncătură de băţ, pornind la pas pe Calle de Valentin Sanz (strada cazării noastre), dăm de Plaza El Chicharro, dedicată unuei specii de macrou foarte apreciate, în mijlocul căreia se află un copac dracaena drago, specific insulei, şi un mic monument în formă de peşte.

Păşiserăm deja în zona pietonală a oraşului care este destul de întinsă în centrul său, principala stradă, vestită pentru shopping, clădiri vechi, emblematice, atmosferă autentică, fiind Calle Castillo care porneşte chiar din Plaza España şi traversează oraşul prin inima sa, de la est la vest.

Dacă tot am adus vorba de cumpărături, o plimbare prin Santa Cruz nu poate fi completă fără a vizita Mercado de Nuestra Señora de África, sau Recova cum îi spun localnicii, cel mai popular loc în care poate fi experimentat mersul la piaţă, fie spre a cumpăra, fie spre a admira. O explozie de culori, într-o insulă caracterizată ca fiind oricum plină de viaţă, Recova se dezvăluie după ce se trece pe sub o arcadă ce lasă să se vadă o clădire de inspiraţie maură cu mai multe etaje şi patio-uri, pereţi decoraţi cu tablouri mozaicate, ce înfăţişează diverse costume populare din Canare. Clădirea este ticsită cu standuri de fructe, legume, brânzeturi, mirodenii, carne şi preparate din carne, peşte, flori exotice. Ochii şi nasul sunt de-a dreptul răsfăţaţi la văzul atâtor forme, miresme şi culori!

Într-una dintre zile, am alcătuit un itinerar până la Auditorio de Tenerife, ocazie cu care am inclus şi Recova, după ce m-am dumirit că de la cazarea noastră aveam s-o ţinem drept pe Calle Valentin Sanz, depăşeam Plaza El Chicharro, traversam Barranco de Santos pe podul (Puente) Serrador şi lăsam pe stânga TEA (Tenerife Espacio de las Artes) , un uriaş spaţiu expoziţional inclusiv Biblioteca Municipală ce a purtat la un moment dat numele savantului român Alexandru Ciorănescu care a trăit în exil în Tenerife între 1946 şi 1999.

Mai înainte de a ajunge la Auditorio, am trecut şi pe lângă Bateria de San Francisco, de fapt ruinele unor clădiri defensive, pe urmă l-am admirat în detaliu şi îndeaproape.

Auditorio de Tenerife„Adán Martin” , considerat cea mai frumoasă şi mai modernă construcţie din arhipelag, este principala sală de concerte de muzică clasică, jazz de pe insulă, dar şi locul desemnat pentru organizarea diferitelor evenimente locale. Are o arhitectură futuristă ce se remarcă prin linii curbe, unduitoare, iar întregul edificiu pare să se avânte din apele Atlanticului asemenea unor valuri albe.

Deşi în cei nouă ani de când a fost inaugurat, a devenit, în cele din urmă, cartea de vizită a oraşului, la început a fost tema controverselor şi asprelor critici.

Lângă Auditorio se află alte două puncte de atracţie turistică, unul nou, modern: Escultura móvil César Manrique, un monument ce seamănă mult cu o clepsidră, celălalt vechi, amintind de începuturile cuceririi spaniole: Castillo de San Juan Bautista, un fort singuratic pe malul Atlanticului, cu rol de apărare şi în comerţul cu sclavi. Are forma unui turn scund şi se distinge uşor prin culoarea sa cenuşie, de la care i se spune Castelul Negru.

După ce ne-am zgâit pe acolo, luând seama la acestea, am observat că pietrele mari din apa Atlanticului de lângă Auditoriu sunt desenate sau pictate cu numele şi figurile a zeci de cântăreţi din toate timpurile, destul de bine realizate, aşa încât am zăbovit ceva mai mult în încercarea de a descoperi cât mai multe dintre acestea.

Luând-o la pas înapoi spre centru, pe promenada Avenida la Constitución, dăm de micuţa, dar frumoasa Ermita de Nuestra Señora de Regla, apoi, după vreo două sute de metri, de Plaza Europa care se află în vecinătatea celui mai de seamă lăcaş de cult din oraş dar şi primul ridicat de conchistadorii spanioli (în 1498) după ce au pus stăpânire pe insulă: Iglesia de Nuestra Señora de la Concepción.

Iglesia de Nuestra Señora de la Concepción se distinge prin silueta zveltă a turnului şi prin arhitectura ce combină elemente de stil baroc şi toscan, însă cel mai de seamă lucru este că deţine mult venerata cruce -Santa Cruz de la Conquista- care stă la originea numelui capitalei, aflată în centrul altarului de argint, dar şi steaguri britanice capturate de la navele flotei engleze învinse în 1797 în tentativa de cucerire a insulei de către amiralul Nelson.

Şi dacă tot suntem la capitolul cea mai veche, să amintesc aici că din Plaza de la Iglesia de Nuestra Señora de la Concepción porneşte un capăt al Calle de Noria, realmente cea mai de demult parte a oraşului, astăzi înţesată de cafenele, baruri, restaurante, cluburi, motiv din care a devenit epicentrul vieţii de noapte, prin urmare la mare căutare şi printre turişti.

Următoarea biserică în ordinea importanţei mi s-a părut a fi, vecina noastră, Iglesia de San Francisco, care ne-a impresionat prin aspect de cum am văzut-o. Nu este nici atât de veche, datând de pe la 1680, supavieţuind din ceea ce era odată mănăstirea, iar stilul său arhitectural baroc uimeşte prin splendoare. Nici interiorul nu dezamăgeşte, altarul de asemenea în stil baroc, este strălucitor la propriu.

În plimbările noastre am remarcat clădirea Teatro Guimerá, cel mai vechi teatru canarez şi cea a Centro de Arte La Recova, o galerie de artă relativ nouă.

Dacă ar fi să menţionez ce anume ne-a scăpat din lipsă de timp şi pentru care regret, a fost faptul că nu am reuşit să vizităm muzeele oraşului, deşi ar fi meritat din plin, însă le voi aminti ca şi repere însemnate: Museo de la Naturaleza y Arqueologia, cel mai vizitat şi cel mai faimos, Museo de Bellas Artas, din proximitatea Plaza del Príncipe de Asturias, practic lângă noi, Museo Histórico-Militar de Almeyda, muzeul militar găzduit de Castillo de San Juan Bautista.

Nici cu parcurile oraşului nu am avut noroc prea mult, dar le-am văzut din treacăt, fie din maşină, fie în drum spre alte obiective. Grădina Príncipe de Asturias a fost cea mai vizitată din simplul motiv că ne era la îndemână, Palmetum, grădina botanică plină de palmieri, de dincolo de Auditorio, pe malul oceanului, am fotografiat-o pe când eram în zonă.

Cu celelalte două parcuri: Parque de la Granja, situat în vest şi Parque Garcia Sanabria, aflat în nord, am dat ochii din maşină, însă reprezintă adevărate oaze de verdeaţă ce aşteaptă să fie descoperite de alţi turişti.

Dar ne-am bucurat de centrul pietonal deosebit de frumos, curat, civilizat pe care l-am luat la pas tot timpul pe când ne aflam în oraş. Străzile din partea cea mai veche, mărginite de clădirile cu arhitectură de secol XIX în majoritate, atmosfera colonială, atrag turiştii ca un magnet.

În privinţa transportului public, din ce am văzut, oraşul este deservit de o reţea de autobuze, bine pusă la punct, iar demn de menţionat este tramvaiul (singurul din Canare) care are două linii, una ce face legătura cu San Cristóbal de la Laguna, cealaltă circulând în interiorul urbei.

Portul din Santa Cruz asigură atât transportul comercial -o parte importantă din economia insulei derulându-se pe aici- cât şi cel de legătură cu celealte insule din arhipelag, dar şi vasele de croazieră de lux putând fi găzduite aici.

Capitala Santa Cruz nu are plajă proprie, dar are norocul de a fi situată relativ aproape (nouă kilometri) de plaja Las Teresitas, ce trece a fi cea mai frumoasă din insulă, fără de care o vizită nu poate fi considerată completă. Credeţi-mă, este absolut minunată, chiar dacă nu este chiar naturală, nisipul său fin, auriu, provenind din Africa.

Concluzie

Santa Cruz mi s-a părut un oraş elegant, stilat, aerisit, pe care l-am îndrăgit imediat. Am ţinut neapărat să stăm în capitală să luăm pulsul vieţii citadine, normale, să facem cunoştinţă cu istoria, cultura, civilizaţia şi obiectivele de tot felul, conştienţi fiind că în partea de sud insula nu deţine cine ştie ce asemenea valori. De fapt, sudul este complet diferit, fiind mai degrabă fieful staţiunilor turistice, ceea ce, în altă ordine de idei, este un lucru foarte bun.

Voi încheia spunând că Santa Cruz este o invitaţie permanentă la bucurie pentru că oraşul îşi poate încânta proprii vizitatori cu aerul său curat graţie climei privilegiate, cerului luminos şi senin pe care le are aproape tot anul, precum şi atmosferei sale agreabile şi cosmopolite.

Dacă ajungeţi în Tenerife, daţi măcar o raită prin capitala sa Santa Cruz, vă veţi convinge că este un oraş gata să vă cucerească în orice moment!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI