Salou - Relaxare sub soarele Mediteranei

TIPĂREȘTE

Am hotarat intr-una din zilele pe care le-am petrecut in Spania in luna august a anului trecut, sa facem o vizita-fulger pe Costa Daurada, si pentru ca nu puteam parcurge toate statiunile intr-o singura zi, ne-am limitat la doua dintre cele mai reprezentative: Salou si Cambrils (despre care am scris deunazi).

Am ajuns la Salou in jurul orei 10, dupa un drum lejer Barcelona-Costa Daurada, care a durat o ora si jumatate, si am inceput sa cautam un loc de parcare. Lucru care s-a dovedit a fi extrem de dificil, parcarile gratuite (marcate cu alb) fiind toate ocupate (asa se intampla in week-end-uri si in varful de sezon).

Dar nici cele cu plata sau temporare (galbene si albastre) nu erau accesibile, asa ca am fost nevoiti sa parcam masina la intrarea in statiune (cam la 500 de metri de plaja).

Insa drumul facut pe jos pana la plaja a facut toti banii. Salou este o statiune spectaculoasa, cu palmieri la tot pasul (o capitala a palmierilor as putea spune), cu hoteluri si bungalouri prin care se perindau turisti de pe intreg mapamondul.

Ne-am oprit putin la magazinele de suveniruri sa ne luam o saltea de plaja, dar preturile erau destul de mari, asa ca am renuntat. Toate magazinele erau "tinute" de extracomunitari, cel mai probabil magrebieni (aceiasi ca si pe Rambla din Barcelona) care au arta negocierii in sange. Iti dau senzatia ca iti fac un mare favor personal cand reduc o pereche de papuci de plaja de la 15 la 10 euro, papuci pe care ii cumpara probabil cu 2 euro de la vapoarele chinezesti.

Dar grosul musteriilor este alcatuit de turistii olandezi, nemti, americani, care pot fi intalniti la tot pasul prin Salou, sigur mai cu dare de mana si probabil mai usor de prostit decat noi romanii, atat de greu incercati de aventuri mercantile prin celebrele Europa Standard, Dragonul Rosu sau Doraly.

Dupa ce ne cumparam apa si suc de la un minimarket de vis-a-vis, salutam din mers un trenulet vesel plin turiste nordice blonde si bine hranite trecand pe Passeig Jaume I Cuceritorul, traversam strada si descindem pe faleza superba din fata plajei. Aceasta faleza, lata de vreo 30 de metri si lunga de vreo 2-3 km este strajuita de palmieri falnici de-o parte si de alta, iar in partea dinspre plaja se afla fantani superbe. Este un colt de paradis creat de spanioli prin anii '60-'70, menit sa atraga turistii din toata lumea.

Plaja este lata, gen Mamaia, dar asemanarea se opreste aici, curatenia domneste peste tot, iar din 50 in 50 de metri sunt instalate dusuri pentru ca inotatorii sa sa-si desalinizeze pielea si sa se se curete de nisip.

Nispul fin este intesat de cearsafuri gratuite dar si de umbrelute si sezlonguri (cu plata). Ne intindem cearsaful mai spre margine (spre apa e aglomerat, e deja 11) si ne intindem la soare.

Aici nu e nici "Avem namol si piatra de baie", nici "colorata maine-i gata", nici "Mare spectaocol in aceasta seara... "; atmosfera este una destinsa, singurii oameni agitati sunt baietii spanioli, arabi si sub-saharieni care au incins un meci de fotbal superior ca nivel tehnic fata de multe meciuri de liga I de la noi.

La cativa metri mai in stanga auzim grai romanesc de pe la Prut iar cand ma duc sa ma balacesc un pic in mare trec pe langa 2 copilasi care se joaca in romaneste prin apa. Putem spune deci ca Salou a devenit "colonie" romaneasca.

Marea este calma si calda (cam 27 de grade), bineinteles plina de intotatori temerari si de pusti care paseaza cu niste palete de lemn sau plastic o minge de cauciuc roza sau fosforescenta intr-un joc de tenis-acvatic foarte popular pe plajele din Spania si nu numai.

Zabovim cam o ora jumatate in bataia soarelui, care tinde sa devina obraznic de la 12 in sus, si ne face sa ne luam tricourile pe noi si sa ne indreptam spre un chiosc unde se vad "churros"-un fel de rulouri cu ciocolata specific spaniole. Cum sunt mare amator de dulciuri, desi nu ar trebui, imi cumpar doua "churros" calde si delicioase (1,5 euro/bucata) pe care le dau gata intr-o clipa (Mmmm ce bune au fost...).

Mai mergem un pic pe faleza, ne oprim apoi la un restaurant si luam cate o paella fiecare. Eu imi aleg o "paella con mariscos" care costa 10 euro. Mancarea e delicioasa si dupa aceea merge o bere, evident Estrella Damm, musai rece (3 euro).

Cum desertul il luasem inainte, dupa paella am facut cale-ntoarsa pe strazile umbroase (de data asta cu platani) incarcand sa ne gasim mijlocul de locomotie. Il gasim dupa niscai cautari care au durat cam 30 de minute si bucurosi nevoie-mare plecam in tromba spre Cambrils luand-o prin Vilafortuny (zona de chalet-uri, vile si bungalouri care leaga Salou de "geamanul sau" Cambrils).

Statiune plina de viata, animatia fiind data de multitudinea de turisti care viziteaza an de an perla Costei Daurada, Salou este destinatia iberica de care mi-amintesc cu cel mai mult drag acum, in aceasta duminica mohorata petrecuta in Bucurestiul cel de toate zilele.

---

VIZUALIZĂRI: 6361 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI