Scurt popas (prea scurt!) în Salonic

TIPĂREȘTE

Decizia de a vizita Salonicul a venit cu vreo lună înainte de a pleca în concediul arvunit încă din ianuarie anul acesta, iar cum primul sejur a fost în Sithonia-Halkidiki şi cel de-al doilea în Thassos, era logic s-o facem la ducere – intenţii de vizitare am mai avut în vreo două rânduri, când am avut cazare în Kalithea-Kassandra şi Paralia Katerini (2002-2004), dar, odată ajunşi în apropierea plajelor, ne-a pierit instantaneu chefu’, iar anul trecut, cazările de tranzit spre/dinspre Lefkada şi Parga le-am preferat în Neos Panteleimonas şi Kavala, mulţumindu-ne de fiecare dată să admirăm Salonicul de pe centură. Ştiam însă că va veni şi vremea lui!

Şi a venit în vara anului trecut, într-un moment şi un context mai degrabă nepotrivit, zic eu! De ce?

În primul rând pentru că am preferat odihna în ziua plecării din ţară şi astfel, coroborat cu faptul că a plouat pe toată durata traversării Bulgariei, am ajuns în jurul orei 19.00 în Salonic iar cca 3 ore seara şi vreo 2 dimineaţa au fost practic insuficiente pentru vizitarea obiectivelor din zona centrală pe care mi le propusesem în prealabil şi pentru care aveam printat un articol excelent al colegului @bog68 vezi impresii

Apoi pentru faptul că am ajuns duminică seara, era destul de aglomerat iar curăţenia a lăsat de dorit pe drumul de la hotel până la faleza oraşului.

Nu în ultimul rând pentru faptul că ne aflam în plină perioadă de frământări politice, cu 2 săptămâni înaintea referendumului din 5 iulie, iar susţinătorii guvernului Tsipras manifestau destul de zgomotos prin Piaţa Aristotel, tăindu-ne elanul de a ne mai plimba după cină pe superba faleză a oraşului.

Ca să fie tacâmul complet, când am ajuns la hotel am găsit maşina (parcată ultraelegant la mai puţin de 15 metri de intrarea în stabiliment!) înconjurată de mesele şi scaunele unui bar de noapte, în aşteptare de clienţi (cel mai probabil paşnici!), lucru care m-a stresat oleacă (vreo juma’ de oră), până i-am găsit loc într-o zonă mai liniştită, dar mai prost iluminatâ, în faţa unei clădiri părăsite.

Să revenim: la orele 19.00 am ajuns la hotelul Minerva Premier, situat pe b-dul Egnatia, cu un bagaj sumar, iar o jumătate de oră mai târziu porneam spre faleză, traversând b-dul Tsimiski, apoi pe lângă P-ţa Eleftherias, ajungând în dreptul unui imens ponton de beton care delimitează portul Salonic de superba faleză al celui de-al 2-lea oraş al ţării. Pe această platformă se găsesc câteva obiective interesante (Contemporary Art Center of Thessaloniki, Cinema Museum, Museum of Photography), vizitate în special de tineri, din câte am văzut, iar în capătul sudic al acesteia se găseşte un restaurant cu terasă de unde ai o frumoasă imagine de ansamblu a oraşului aflat în golful Thermaikos, capitala provinciei Macedonia – Thessaloniki.

Nu am zăbovit prea mult pe această platformă şi am pornit de-a lungul falezei, iar în scurt timp am ajuns în P-ţa Aristotel, considerată de mulţi (şi pe bună dreptate cred eu!) principalul punct de interes al oraşului, locul cel mai căutat al Salonicului la ceas de seară.

Am dat o tură completă a pieţei (am remarcat oferta mai bogată în materie de baruri şi cafenele faţă de restaurante!) şi ne-am oprit la ,,FRIDAYS”, un local asemănător, ca design şi meniu, celor din lanţul ,,Hard Rock Cafe”, unde am servit masa la un preţ cam măricel pt ce ne-a oferit – 78 euro, 3 adulţi şi 2 copii (deh, buricul târgului!), la început în tihnă iar mai la terminare bruiaţi într-o oarecare măsură de manifestanţii care vroiau să spună NU Europei!

Am renunţat să ne continuăm drumul pe faleză spre Turnul Alb, preferând să ne întoarcem la hotel, de data aceasta pe superbul bulevard Aristotelus, la începutul căruia am admirat un stabiliment grandios – Electra Palace Hotel.

A 2-a zi dimineaţa, fiind mai matinal, am plecat într-o scurtă plimbare prin oraş, mai întâi să verific maşina că este ok (sincer, am stat cu oarece grijă, chiar dacă un prieten de pe AFA avusese grijă să-i facă toate asigurările posibile!), apoi am plecat spre nord de b-dul Egnatia, pe nişte străduţe (curate de această dată!) înţesate de magazine, buticuri, hoteluri micuţe, taverne, baruri, cofetării etc., am înconjurat zona în care se află Roman Forum şi Church of Panagia Chalkeon (la care se lucra la reabilitare, probabil) şi m-am întors la hotel pe acelaşi bulevard aglomerat, Egnatia, probabil cea mai circulată arteră din oraş. Am avut în intenţie să vizitez Hagios Demetrios, cea mai mare biserică creştin-ortodoxă din Grecia, aflată în apropierea Castrului Roman, dar nu aveam roaming la telefon (restul familiei dormea când am plecat eu!), era ora micului dejun (târziu) şi trebuia să plecăm spre Sithonia.

După micul dejun am plecat cu maşina de la hotel, dar nu direct spre Halkidiki, ci în sens invers, până în zona portului, iar de acolo am rulat cu viteză mică pe şoseaua ce însoţeşte promenada de cca 12 km a oraşului, am oprit câteva momente la Turnul Alb care, fiind luni (dacă aş fi cârcotaş aş spune că datorită lui Murphy!), nu se vizita, am admirat statuia lui Alexandru cel Mare iar într-un final am dat ascultare şi gps-ului, setat pe Neos Marmaras, părăsind această şosea în favoarea autostrăzii spre Nea Moudania.

De regulă, nu prea am de obicei să revin în marile oraşe din afară deja vizitate dar, în cazul Salonicului, situaţia stă un pic altfel – este un oraş cu un potenţial turistic foarte mare pe care n-am reuşit să-l văd cât mi-aş fi dorit şi poate face excepţie de la acest ,,fix” al meu fiind (ca şi Cannakkale în cazul Turciei) o excelentă alternativă de tranzit în drum spre destinaţiile din Grecia pe care mi le-am propus să le vizitez pe viitor – Sporade, Peloponez şi (de ce nu?) Cicladele maestrului @zuftim.

Acum, parcă niciunul dintre noi (eu şi Salonicul!) n-a fost pregătit pt această vizită!

Oricum, dacă o s-o fac, o să-mi rezerv 2 zile pt vizita acestui superb oraş! Merită cu prisosinţă!

---

VIZUALIZĂRI: 5788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI