Suflet slav in Moscova si St. Petersburg.

TIPĂREȘTE

Nu vreau deocamdata sa va scriu despre minunatiile vazute anul trecut in 2009, in Moscova si Sankt Petersburg. Camera de chihlimbar din Petrodvoret, tablourile din galeriile Tretiakov sau Puskin, sala cu diamante din Kremlin, colectiile din Ermitaj, palatele superb restaurate dupa distrugerile din razboi, gradinile care rivalizeaza cu cele de la Versailles, toate acestea isi vor gasi locul intr-un alt review. Vreau sa va spun ceva despre orase si locuitorii lor, atat cat am putut sau mi s-a permis sa observ.

Am mai fost in URSS in 1985, tot in perioada noptilor albe, cu o excursie organizata de institutul in care lucram si in care toti participantii eram trecuti pe un pasaport colectiv. A fost singura noastra iesire din tara inainte de 1989 si impresia a fost extraordinara. Vizita s-a intins pe o perioada de 22 zile si a cuprins Kiev, Moscova, Leningrad, Riga, Vilnius si Talin capitale ale tarilor baltice apoi zbor in sud pentru a vedea Tbilisi, Erevan, Orjonikidze, trecand prin Osetia, Georgia, Armenia; am calatorit cu trenul, avionul si vaporul. Am trecut pe drumul militar care leaga Rusia de Georgia si Asia, pe la poalele muntilor Caucaz si-mi amintesc cum in Pasanauri o fetita ne-a intrebat daca dorim hasis. In acea excursie am fost tratati cu icre negre si coniac armenesc, am fost filati si ascultati, eram considerati occidentali si un mare grad de suspiciune plana asupra noastra.

Dupa 25 de ani, imaginile fiind estompate, multe din fotografii pierdute si semne de intrebare ramase fara raspuns, am dorit sa revedem cu ochii de acum, ceea ce ne-a socat si entuziasmat cu ani in urma.

Am plecat la sfarsitul lunii iunie cu un avion Aeroflot de mare capacitate. Controlul la imbarcare a fost la sange, cum numai la NY la imbarcarea pe feribotul care ne ducea la Statuia Libertatii ni s-a mai intamplat. Pana si pe mine m-au controlat dar vazand ca in picioare am adidasi cu sireturi si ar trebui sa-mi ofere un scaun ca sa ma descalt, m-au iertat. Am inteles ca prudenta e mama intelepciunii, de asemeni am inteles controlul de la imbarcarea din Moscova spre St. Petersburg - poate se infiltra vreun cecen -, tot asa, am inteles sa te controleze la inapoiere din Leningrad la Moscova, - poate debarcase de pe mare vreun terorist cu ganduri rele, - dar... sa nu parasesti aeroportul din Moscova, sa te tina incuiat intr-o sala pana la plecarea avionului pentru Romania, intr-un cuvant sa n-ai niciun contact si sa te controleze din nou la sange, de data asta trebuind sa-mi scot incaltamintea, frizeaza ridicolul. In avion stewardesele erau, - mai bine zis era una -, alaturi de doi barbati voinici si bine lucrati la pctorali care strecurau cu greu caruciorul pe coridorul ingust. Mancarea a fost acceptabia tinand seama ca in ultimul timp cam toate companiile fac economie la acest capitol. Cand sotul meu a mai cerut o bucata de paine, initial goliatul l-a refuzat pentru ca sa vina dupa vreo zece minute cu o felie perfect inutila caci sotul terminase de mancat.

Am fost cazati la Hotel Turist, de stat, de trei stele, situat in zona verde a Moscovei la un sfert de ora de statia de metrou si aproape jumatate de ora cu metroul pana in centru. Numele hotelului vechi de 50 de ani imi era foarte cunoscut caci aici trageau colegii care mergeau in deplasare in timp ce directorii sau tovarasii de rang inalt dormeau la Inturist aproape de Kremlin. Colegii care primeau aprobare sa plece in delegatii laudau tot timpul acest hotel «sa vezi to’asa, ce parc!», «sa vezi ce ne-au dat la cantina!». Hotelul e format din vreo opt corpuri lungi cu doua etaje totalizand peste 500 de camere. Corpurile sunt despartite prin alei si central e un mic scuar cu banci. La exterior cladirile nu au mai fost tencuite din epoca sovietica si impresia formata de la prima vedere e de saracie si de mizerie. Prin contrast, in parc se plimbau tantosi cativa pauni. Ulterior am aflat ca 2-3 corpuri au fost modernizate in interior dar nu in acelea aveam sa locuim. In acest condominium (ce denumire sofisticata pentru o puscarie!) functionau doua restaurante cu autoservire unde puteai alege unul din doua meniuri, acceptabile ca gust si pret. Borsul rusesc era excelent. Mai aveau un Infoturism inchis la orele la care eram noi acasa si un club internet contra cost, destul de piparat. Numai ca pentru a avea acces la internet trebuia sa faci o cerere si sa spui in ce scop, asa ca romanii, dupa injuratura de rigoare n-au mai declarat scopul si n-au mai accesat netul. La intrarea in cladirea in care erai repartizat (urasc cuvantul asta ca de prea multe ori am avut de-a face cu el), era un pupitru de receptie si altul de supraveghere. La cel de receptie era o hazaica cu vechi state de serviciu care vorbea numai rusa; comunicarea s-a facut prin ghida noastra basarabeanca naturalizata in Romania. Hazaica ne-a dat cheia si a completat un cartoncik - un cartonas cu datele noastre de identificare si numele hotelului, pe care trebuia sa-l purtam la noi, pasaportul urmand sa fie retinut la receptie pana la plecare. La pupitrul de supraveghere era un tovaras care se uita in trei monitoare: parter, eaj unu si doi si in care nu vedea decat niste usi inchise si foarte rar, extrem de rar, cate un ins tarand un geamantan. Avea o functie care-i punea rau nervii la incercare caci trebuia sa nu adoarma cele opt ore cat privea monitoarele la care nu se intampla nimic. Mai vorbea cu hazaica si atunci tu trebuia sa astepti sa termine ei conversatia ca sa predai cheia. Bomboana de pe tort a fost povestea cu frigiderul pe care o stie Dragos pentru ca am povestit-o anul trecut pe alt forum, imediat ce ne-am intors. In camera se gasea un frigider cald iar in plasa noastra niste sunca, unt si iaurt luate de la alimentara pentru seara. Am telefonat ghidei care a reclamat la receptie. Dupa jumatate de ora a venit un mecanic care s-a dus glont la priza sa vada daca stecherul e pus cum trebuie. A clatinat din cap. Sotul o rupe pe ruseste si l-a intrebat ce facem fara frigider? A zis sa mancam acum ca el face maine referat la directie care va fi aprobat cand va veni directorul. A doua zi pe seara cand am venit din excursie, frigiderul era pus pe aerisire cu usa deschisa. L-am pus in priza dar in jumatate de ora a inghetat totul plus ca a inceput sa scoata niste zgomote orible. Am renuntat la el si am dormit in liniste. Ca la baie apa se prelingea dintr-o teava, ca lipseau cioburi de faianta (probabil sparte la betie), ca in camera nu era nici o draperie sa te fereasca de soare de la cinci dimineata, ca la veioze nu eru becuri iar sus unul chior astea erau mizilicuri. La plecare ni s-au cerut cartoncikurile si s-au indurat sa ne dea pasapoartele. Furaciune de la stat si delasare, asta e concluzia.

La St. Petersburg hotelul Andersen, particular, tot de trei stele, situat destul de central era dotat si intretinut ca in occident. Ar fi meritat chiar patru stele dupa risipa de marmora, decoratiuni, oglinzi si curatenie dar probabil nu satisfacuse toate standardele sau spaga data pentru clasificare a fost prea mica. Acolo am intalnit un alt fel de escrocherie. La restaurant, pe bonul scris in rusa, ne-a incarcat la greu si cu ce nu consumasem si chelnerul a fost chiar deranjat ca sotul meu a observat. Tot ii dadea ca a marcat electronic si nu poate schimba. Pana la urma a restituit restul cu un ranjet de dispret. Tot la St. Petersburg locul kgb-istelor de etaj care iti ofereau pe vremuri o ceasca de ceai dar erau platite sa observe tot, era luat acum de 2-3 femei care stateau intr-un oficiu, vorbeau si chefuiau dar si trageau cu urechea. Spun asta pentru ca in momentul in care am incercat cartela si nu mergea, s-a deschis o usa si au sarit doua femei sa ma ajute.

Moscova e un oras imens cu zece mil. locuitori la care zilnic se mai adauga patru mil de navetisti sau vizitatori. Cel mai bine iti dai seama de furnicar la metrou. La 30 de secunde vine sau pleaca alta garnitura intr-un uruit ingrozitor care-ti vibreaza timpanele. Oamenii ies tacuti si preocupati la suprafata si tabloul acestei mari mute imi aduce aminte de o masina de tocat carne (The Wall). Este un mare contrast intre statiile de metrou opulente si imbracamintea modesta a majoritatii calatorilor. Nivelul de trai e mai scazut decat la noi caci la preturi aprox. egale leafa medie e cam zece mil lei in bani vechi (din care se trag darile) iar pensia medie 3.5 mil. Cam 30% din populatie sta la comun, adica pentru cei care nu ati trecut prin aceasta experienta traumatizanta de violare a intimitatii individului inseamna ca 2-3 familii dispun de o singura baie si bucatarie comuna (mama mea, dupa ce gatea aducea mancarea in casa de frica sa nu puna colocatarii sticla pisata in ea). Au o conceptie particulara asupra dreptului de proprietate "statul nu a dat nimic inapoi caci proprietarii au murit iar copiii lor le-ar vinde strainilor si s-ar imbogati fara munca" Statul subventioneaza masiv populatia saraca si le da de lucru cat sa nu moara de foame. Sa va dau un exemplu. Ghida cu care am plecat era o basarabeanca maritata in Romania si vorbitoare de rusa. I s-a dat in fiecare zi cate o alta ghida rusoaica, chiar doua, cate una de muzeu, absolvente de romana la universitate. Vorbeau perfect romaneste, fara accent caci avusesera profesori din tara. Peste ele era o alta ghida sefa. Ghida de itinerar era angajata part-time si castiga cat sa nu moara de foame; ultima nu stia o boaba romaneste dar ne numara de fiecare data cand ne urcam in autocar si vorbea autoritar cu celelalte. Nu avea incredere in ele si in special in basarabeanca. Nu este incurajat deloc turismul individual. Nu placute bilingve, nu pliante la hotel, nu harti de metrou, nu sageti spre obiective. Cata lume stie limba sau alfabetul lor? Esti obligat sa apelezi la o agentie si esti supravegheat.

In pretul excursiei au fost cuprinse: panorama Borodino, muzeul Puskin, vizitarea Kremlinului, galeria Tretiakov, Tarscoe selo, Peterhoff si Ermitaj. Cu bani am vazut Fondul de Diamante (12 eu), palatul de arme (21 eu), muzeul Rusiei (7 eu) , cateva catedrale si poate inca una-doua despre care am sa va scriu si sa postez poze dupa ce le voi ordona. Pe Ilici l-am vazut data trecuta si nu-mi era dor de creturile de la urechi. Totusi coada era de vreo doua ore.

Tineretul este occidentalizat, modern imbracat vorbitor de engleza cu accent moale, rusesc; femeile pana spre 30-35 de ani sunt superbe, in special leningradenele. Apoi, ... grasimea si bautura e nota dominanta.

Au o trasatura emotionanta: sunt patrioti, nostalgici si religiosi. Una-doua "maia rodina", "gheroi", si ghid sau taxatoare in tramvai face ce face si vorbeste de timpurile trecute cu lacrimi in ochi. Am fost la un spectacol de dans extraordinar tinut de un ansamblu de la Balsoi. Lasa ca totul slavea poprul rus dar a cantat un bariton melodiile pe care le stiam prin anii 50 si sala l-a ovationat minute in sir si unele hazaice grase lacrimau iar pe noi ne-a emotionat. In biserici am vazut suprema evlavie si umilinta in care oamenii se tarasc in genunchi zeci de metri pana la altar.

Pe strazi sunt relativ putine masini si alea in majoritate Lada. Am mai vazut si limuzine lungi albe cu sase usi sau 4x4 dar ocazional. In schimb un semn al bogatiei fantastice a unei mici paturi a populatiei sunt magazinele de firma, intotdeauna cu clienti. In noaptea in care am mers sa vedem cum se ridica podurile, pe Neva erau vreo treizeci de salupe rapide. Mi s-a spus ca nu e concurs ci un fel de ruleta ruseasca. Tinerii de bani gata iau viteza gata sa intre in salupa din fata pe care o evita in ultimile secunde. Daca se ciocnesc, mor amandoi in flacari iar militienii care stau pe mal nu intervin in niciun fel sa opreasca nebunia asta.

Ca impresie generala rusii sunt un popor mare, de neinteles, religios, nostalgic si poate gata sa explodeze. Eu cred ca, la fel ca la noi, in primii ani, rusii au avut o mare incarcatura de sperante. Pe masura ce s-au inchis fabricile, a aparut somajul, preturile au luat-o razna dar in special a navalit peste ei un capitalism salbatic care a polarizat societatea (se stie ca multi rusi au hoteluri si restaurante pe Coasta de Azur, Las Vegas sau Acapulco), populatia a inceput sa fie derutata si apoi nostalgica. La ei e mai pregnant fenomenul pentru ca 70 de ani au fost indoctrinati cu ura impotriva capitalismului si a tot ce e strain, apoi, se considerau "fruntea" in toate domeniile, etc. Massmedia sprijina aceasta tendinta. Toate filmele sunt traduse in rusa. Desi au cablu, nu sunt racordati la Euro News sau CNN, - am gasit la Petrograd doar o preluare Deutsche Welle - apoi doua posturi care non-stop intretineau amintirea sacrificiului si a victoriei si niciunul cu emisiuni distractive. De Michael Jackson care murise in acele zile abia s-au dat cateva stiri desi avusese un succes enorm la Moscova. Probabil sunt si multe medii evoluate dar noi n-am avut contact decat cu personalul hotelurilor, taxatoare in auto, chelneri, vanzatori, operatori din aeroport, ghide (absolvente de facultate), oameni derutati care inca nu pricep ce li se intampla. Sunt convinsa ca dupa ce-si va gasi adevaratul drum, poporul rus va da din nou masura geniului sau in muzica, literatura si pictura.

---

VIZUALIZĂRI: 7386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI