Ronda - o escala de neuitat!

TIPĂREȘTE

Ne-am facut un obicei, un mic rasfat, ca la sfarsitul verii, fiind mari iubitori de soare si caldura, sa mai prelungim putin vara si sa ne mai coloram putin trupurile cu un bronz frumos, undeva pe vrun litoral insorit, oricare ar fi acela...

Anul acesta, ne-a facut cu ochiul pana ne-a ademenit, Spania cu a ei insorita Costa del Sol, prin statiunea Marbella, descrisa intr-un articol anterior.

Inca de la plecare a fost planificata ca o vacanta de leneveala si relax pe sezlong, lucru care, trebuie sa recunosc, nu ma incanta in mod deosebit. Ca de fiecare data, am cedat in fata insistentelor sotiei, dornica de liniste si repaus, dupa o perioada de vara extrem de aglomerata si stresanta.

Dupa mai multe zile de tratative in sanul familiei, am avut ca de obicei ultimul cuvant de spus, "am inteles, iubi!! ", si am procedat la achizitionarea biletelor de calatorie in vacanta andaluza mult asteptata.

Ne-am instalat confortabil in luxosul hotel, iar dupa mai multe zile de hibernare, in care coloana vertebrala incepuse sa ia forma confortabilului sezlong, m-am decis sa actionez si sa redevin activ, cu riscul de a strica zenul familiei si a pune in pericol restul sejurului.

Asadar, pe scurt: scos telefon de la naftalina, accesat wi-fi, login AFA si apuca-te de lecturat. Marbella se afla la cateva ore distanta de mai multe obiective turistice atractive: Malaga, Cadiz, Gibraltar, Puerto Banus, Fuengirola, Ronda si pe aceeasi directie mai indepartata Sevilla.

Dupa discutii seculare care s-au intins pe cateva ore, mi-am convins partenera de drumetie si de viata ca o iesire in natura ar fi benefica si, mai de voie, mai de nevoie a fost de acord cu varianta propusa de mine.

Trebuie sa recunosc, numele localitatii Ronda nu-mi spunea mare lucru, dar mi s-a deschis apetitul de drumetie dupa ce am citit articolele mai experimentatilor colegi ania, michi, amero si a. sr, ocazie cu care le multumesc si ii felicit pentru relatarile facute.

N-ar mai fi prea multe de spus dupa ce au fost descrise perfect si in cele mai mici detalii, toate atractiile superbei localitati cocotata pe crestele muntilor.

Citind review-urile voastre, pur si simplu m-am teleportat in Andaluzia si am retrait momentele minunte petrecute acolo. Sau, daca stau bine sa-mi amintesc, poate chiar le-am trait live, pentru ca excursia din Ronda a reprezentat un mic maraton de proximativ 4 ore in care am fotografiat si m-am minunat in continuu, fara sa apuc sa gust pe indelete tot ce era de gustat...

Am sa pun si eu pe tapet aventura noastra, alaturi de cateva fotografii care, credeam eu la momentul in care le-am facut, vor fi unice... Am avut insa placerea sa constat ca au fost cativa colegi AFA, mult mai curajosi, energici si dispusi sa se riste, pentru a intra in posesia titlului " fotograful anului 2015", nu neaparat post mortem... :)

Pe scurt, am decolat intr-un final din Marbella la orele 9 ale diminetii, intr-un autocar care face legatura intre Malaga si Sevilla, dupa ce in urma cu o zi, la aceeasi ora, ratasem plecarea din lipsa locurilor libere in autocar. Recomand asadar sa fiti precauti si sa va achizitionati biletele de la ghiseul autogarii sau online, cu o zi inainte de plecare, pentru a fi siguri ca intrati in joc. Pret bilet: 6 euro/persona, durata 1 ora.

Dupa un mic dejun copios, servit la restaurantul hotelului in maaaxima graba, curbele si serpentinele care pareau sa nu se mai sfarseasca, au transformat drumul pina la Ronda intr-un adevarat cosmar, care mi-a pus cu greu la incercare stomacul, sotia, soferul autocarului si cativa turisti aflati in apropiere.

Ajunsi la destinatie, intr-un sfarsit parca far' de sfarsit, a fost nevoie de aproximativ o ora si o sticla cu apa rece turnata in cap ca sa-mi revin si sa intru in atmosfera superbei localitati.

Pot spune ca am simtit si am trait mai mult citind articolele colegilor, pentru ca, personal, nu-mi amintesc sa fi trecut pe langa vreo biserica, celebra arena cu tauri sau vrun balcoan suspendat, desi in aparat am observat o sumedenie de fotografii cu aceste obiective... :)

Mi-am revenit in totalitate cand am ajuns la Ponte Vechio, cand m-am pierdut din nou. Este pur si simplu greu de descris in cuvinte. Am trecut podul, m-am intors si iar l-am luat la pas, in timp ce aparatul nu mai contenea sa imortalizeze peisajele.

Timpul destul de limitat sau mai degraba tocurile nevestei m-au impiedicat sa cobor la piciorul podului, de unde cu siguranta ai o alta viziune asupra frumusetii orasului Ronda - pe buna draptate, o mica minune a lumii.

Timp de aproximativ 3 ore ne-am plimbat si ne-am tot ratacit prin zona veche a orasului, printre muzee, biserici, restaurante si magazine cu suveniruri.

Am beneficiat la un moment dat si de o scurta pauza si am considerat ca dupa atata alergatura a venit momentul sa zabovim putin. Am ales sa ne asezam la masuta unei mici terase retrase din centrul vechi, la umbra unor pomisori, unde cu 5 euro am baut doua ape si am mancat doua inghetate. Astazi, cu siguranta as alege o alta terasa, din zona podului, chiar daca, datorita panoramei superbe, pretul produselor se dubleaza.

Ne-am rupt cu greu din acest cadru de poveste si ne-am indreptat alene spre locul de imbarcare, eu cu inima si stomacul cat un purice, si un sentiment de deja-vu in minte, repetand si implorand ingerasul meu preferat sa ma tina tare si cu dintii inclestati pana la Marbella, unde ma simteam ca acasa si... imi puteam face de cap, la cap... :)

In mod surprinzator, calatoria s-a incheiat intr-un mod placut, la destinatie fiind imbratisat si felicitat de sotie, parca as fi supravietuit unui salt cu parasuta din avion.

Cu scuzele de rigoare ca n-am prezentat si eu obiectivele turistice vazute, descrise perfect, parca "prea ca la tara" :) de colegii mai cu experienta, am sa atasez doar cateva fotografii, poate nu la fel de calitative, care sa ateste ca Am fost si noi Acolo...

---

VIZUALIZĂRI: 6262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI