Ronda, o bijuterie de exceptie a Andaluziei

TIPĂREȘTE

Cand am plecat spre Costa del Sol am gandit in mod special la vizitele in Sevilla si Ronda, pe care mi le doream in mod deosebit.

Excursia la Ronda am facut-o pe contr propriu si ma felicit pentru aceasta alegere, cadi dupa experienta nefericita a excursiei in grup la Sevilla si Malaga, despre care am sa scriu cand se va mai atenua sentimentul de frustrare, am hotarat sa nu mai gresesc.

Din estacion, autogara din Marbella unde eram cazati, nu in autogara ci la hotel, am plecat cu un autobuz de linie, care avea destinatia finala Madrid, la ora 8,10 dimineata, biletul a costat Eur 11,40 dus/intors, si am ajuns in Ronda cu putin inainte de ora 10.

Dupa ce am iesit din Marbella, in dreptul localitatii San Pedro de Alcantara 9renumita pentru terenurile de golf superamanajate si ingrijite, am inteles ca dupa terenurile de golf din Anglia, acestea ar fi cele mai frumoase), cei aproximativ 100 de km, urcam cam cca. 1100 m. Pe drum nu se intalneste nici o asezare iar peisajul este de film SF, selenar. Drumul serpuiteste printre stanci golase, iar pe margini unde se mai vede un petec de pamant sunt palmieri si oleandri. Ceva pini singuratici te duc cu gandul la intrebarea retorica cum pot rezista in mediul acela neprietenos. Pe marginea dinspre munte erau lucrari de protectie a drumului cum nu cred ca am mai vazut. Sunt construite ziduri de sprijin integrate aproape perfect in relief, canale de scurgere pentru torente, plase metalice care acopera suprafete mari de stanci, acolo unde existau zone de risc.

Ronda este asezata pe cea mai mare stanca din Andaluzia situata pe doua dealuri impartite de o prapastie profunda El Tajo de Ronda fiind strabatut de raul Grande, afluent al Guadiaro.

GradinileAlamada del Tajo sau Padurea San Carlos sunt intre Piata Toros si malul raului Tajo. Sunt aici 5 alei paralele strajuite de o varietate mare de specii vegetale, precum cedrul de Himalaya, salcamul cu trei ghimpi si altele care se intand pana la marginea prapastiei si pentru ca nu le cunosc nu le pot numi.

Acest parc natural a fost declarat de UNESCO rezervatie a biosferei, in interiorului Parcului Natural Sierra de Las Neves sunt numai carari forestiere.

Acum imi explic de ce spaniolii sunt campioni la ciclism, vazand cati biciclisti sunt.

In jurul oradului sunt asezari preistorice, picturi in piatra la Cueva de la Pileta (17 km departare de Ronda). Mi-ar fi placut sa le vizitam.

Intr-un istoric al orasului se spune ca au trecut pe aici celtii, colonistii fenicieni.

Orasul actual a fost fondat in timpului celui de al doilea Razboi Punic de Scipio Africanul, iar Iulius Cezar l-a ridicat la gradul de oras. S-au mai perindat pe aici apoi vizigotii, dar pe la anul 713 a fost cucerit de arabi care au numit orasul Izn Raul Oreda (orasul din castel). Dupa dezintegrarea califatului de Cordoba, (o alta mare iubire de a mea), Ronda a devenit capitala unui mic regat condus de un berber, Banu Ifran. Aceasta a fost perioada in care Ronda s-a bucurat de cele mai multe monumente din partimoniul arhitectural islamic. Dominatia islamica s-a incheiat pe la 1500, cand orasul a fost cucerit de marchizul de Cadiz. Multe edificii au fost atunci reinoite pentru rolul crestin si de asemenea multe au fost construite.

In sec. XIX a trecut pe acolo si Napoleon, abia in 1918 in cadrul Adunarii Ronda (un fel de parlament) s-au adoptat pavilion, stema si imnul.

Razboiul civil a fost marcant pentru locuitorii Rondei. Se pare ca una din scenele romanului Pentru cine bat clopotele de Hemingway a fost inspirata din executarea in 1936 a unui numar mare de republicani omorati de catre nationalisti si aruncati de pe stanci.

De altfel Hemingway, si Orson Welles au iubit neconditionat Ronda, scriind despre oras si despre celebrele lupte cu tauri. Cenusa lui Orson Welles a fost ingropata pe proprietatea unui mare fost toreador, bun prieten al acestuia (asa scrie peo placa din Muzeul Toreadorului)

De la autogara unde ne-a debarcat autobuzul nu am facut mai mult de 10 minute de mers pe jos pana sa ne incepem aventura in oras.

Legatura dintre partea veche si partea noua a orasului se face prin vestitul Puente Nuevo (Podul Nou) o minunatie, plina de turisti veniti din toate colturile lumii. De fapt, cred ca e usor deformat de spus partea noua a orasului, deoarece in zona, cladirile dateaza din sec. al XVIII-lea.

Privelistea de pe pod este uimitoare. Stancile verticale cu o inaltime de peste 100 de m. se ridica semete peste firicelul de apa ce abia mai curge la baza lor. Podul a fost finalizat in 1793. De pe pod se poate cobora cam 15 m. pe niste scari metalice. Nu am coborat pentru a vedea haul care se deschidea la picioare poate pentru ca m-am gandit la "banditos" - un fel de haiduci zic acum spaniolii, care au actionat secole la rand in muntii Sierra de la Nieves si au avut aici o ascunzatoare sigura. De fapt, in oras, se afla si muzeul banditiolor pe care din pacate din motive de timp nu l-am vizitat.

De la Puente Nuevo am inceput sa ametesc datorita multitudinii de obiective istorice si culturale ce se perindau in fata ochilor mei pe stradute mici si intortocheate. Asa incat Ronda am vazut-o si simtit-o in zig-zag, pentru ca sunt atat de multe edificii de vazut ca nu te poti abtine sa nu vezi cate putin din fiecare. De pilda Baile Arabe, care sunt dintre cele mai bine conservate din Spania, in ciuda faptului ca au fost construite in sec. XIII-XIV-lea. Portile Rodnei, Poarta Almo Cabar, Carlos V-lea, si Felipe V-lea sunt impresionante si intr-o foarte buna conservare.

Edificii precum Muzeo del Vino, Casade Juan Bosco, si apoi ce sa mai vorbim de Palacio de Mondragon, construit in 1314 ca resedinta a mareului rege maur Abb el Malik sunt remarcabile. In palatul Mondragon au locuit in 1485 regii catolici Fernando si Isabela actuala fatada a palatului fiind construite in sec. al XVIII-lea. Acum este un exceptional muzeu arheologic care chiar m-a impresionat placut.

Are gradini interioare "pazio" generoase si bine intretinute.

Sa amintesc aum cateva biserici deosebite Ermita de la Virgen de la Cabeza, Igelsia de Padre Jesus, Iglesia del Espirito Santo, Iglesia de Santa Cecilia, dar cea mai frumoasa bijuterie Catedrala Santa Maria Mayor. Cladirea domina parcul Duquesa de Parcent unde se afla si primaria orasului. Palmieri uriasi si portocali strajuiesc biserica.

Aceasta a fost ridicata pe ramasitele unei bazilici din perioada crestina timpurie. In timpul dominatiei islamice s-a construit apoi moscheea. In spatele altarului aurit si majestos se afla un arc ramas din perioada islamica. Dupa cucerirea orasului de monarhii catolici acestia au ordonat ridicarea acestei catedrale care a durat intre 1485 pana in sec. al XVII-lea. Catedrala este construita in stil gotic, cu forma clasica - 3 nave. Biserica a fost afectata de cutremurul din 1580 dar au ramas multe coloane si arcade. Perioada renascentista a bisericii este fabuloasa, lucratura din lemn de nuc si cedru cu 12 locuri sculptate cu litaniile sf. Fecioare Maria iar in plan superior sunt 24 locuri sculptate cu sf. apostoli si ingeri. Altarul Sf. Fecioare are 3 parti, cu un decor deosebit, imbracat in aur.

Catedrala este coplesitoare poate si pentru ca in dreapta scaristia cuprinde un mic muzeu in care se afla un spin imbracat in aur din coroana de spini a Mantuitorului. Vizitarea catedralei m-a impresionat deosebit.

Dupa atata desfatare a ochiului si spiritului am facut o scurta pauza de respiro si ne-am oprit la o carciumioara. aflata pe o straduta laterala, indemnati fiind in romaneste de o tanara. Impreuna cu sotul ei erau ospatari intr-un restaurant. Am fost sfatuiti sa gustam o supa de pui (in care nu prea era pui), dar oricum gustoasa, o friptura de porc (se mananca chiar mult porc pe acele meleaguri) chiar foarte buna sicate o creme caramel. S-au baut 3 beri, o apa si 3 cafele. Total 32 Eur. Fara comentarii, pretul fiind mai mult decat rezonabil. Mi-a placut mult culoarea locala a restaurantului. Nu foarte mare, plin insa de turisti straini dar si destui spanioli, galagiosi, energici si placuti. Ne-am simtit foarte bine intr-un restaurant fara multe fite.

Stradutele mici laterale dar si trada principala erau pline de magazine de artizanat si antichitati, fiind decorate pe exterior cu obiecte de ceramica animand cromatic zidurile. O forjerie bogata imbraca ferestrele si balcoanele dantelate din metale negre pe fundalul alb al cladirilor.

Ne-am indreptat apoi spre un alt punct forte al excursiei si care ar fi putut fi vizitat primul, caci am trecut pe langa el la intrare, dar fiind special l-am lasat la final.

Ronda este locul de nastere al luptelor cu taurii. In sec. XVI-lea existatu 2 feluri de lupte- tipul de cavaler nobil calare si cel mai dur, omul impotriva animalului. Pe la1785 un toreador Francisco Romero a hotarat ca nu se va mai lupta cu taurul de pe saua unui cal, ca toti ceilalti se va cobori la nivelul animalului, aparat fiind doar de o bucata de carpa rosie, desi taurii se pare ca nu vad color, a fost preferata aceasta culoare care reprezinta sangele.

Totul s-a intamplat aici la Ronda, intr-o arena rotunda care este acum punctul de atractie al Muzeului Taurului. Actul acesta curajos al toreadorului a devenit cea mai faimoasa traditie nationala a Spaniei. M-a impresionat arena mai mult chiar decat cea din Sevilla, poate ca nefiind asa de mare nu mi-a dat senzatia de coplesitre. Arena a fost construia in 1785, are 2 nivele, fiind inconjurata de 5000 de locuri si avand 136 de coloane elegante, care creaza un fel de teatru latin. Lupta cu taurii este considerata o arta, nu un sport., celebrand astfel patrimoniul cultural andaluz. Muzeul aferent are nu numai arme de vanatoare ci si foarte multe costume de toreador, am inteles ca acestea su fost lucrate si de o romanca. Privindu-le te gandesti bineinteles raportandu-te la alte valente la frumoasele noastre costume populare, la iile noastre inflorate. Bineinteles ca in fata muzeului in Piata del Tore se afla o statiui a taurului, unde orice turist se fotografiaza spre aducere aminte. Am dorit sa incheiem aceasta excursie cu un muzeu de exceptie pentru ca este o locatie unica in lume si trebuia sa ne ramana pe retina. Pana la autogara am refacut traseul destul de usor pe care veniseram dimineata. Ne-am intors in Marbella cu acelasi autobuz cu care venisem si care se intorcea de la Madrid. Escapada la Ronda as repeta-o oricand, a fost o frumoasa aventuara intr-o lume de exceptie.

---

VIZUALIZĂRI: 5305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI