Prin Tinutul Secuiesc si nu numai!

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam in articolul despre Motelul Liliana, la sfarsitul lunii iulie am facut o excursie de patru zile in in judetele Brasov, Covasna si Harghita, unde am vizitat mai multe obiective interesante.

Pentru ca mie mi-a luat ceva timp sa fac traseul in asa fel incat, in timpul relativ scurt, sa cuprindem cat mai multe locuri, cred ca un rezumat al excursiei poate fi sursa de inspiratie pentru unii amatori.

Am fost noi doi impreuna cu doua colege de-ale sotului, care ne-au mai insotit si in alte calatorii.

Nu o sa descriu fiecare obiectiv in parte, sunt aici articole detailate si mult mai bune decat as putea scrie eu.

Voi povesti pe scurt cum a decurs excursia noastra.

Ziua 1.

Am plecat vineri dimineata din Pitesti, la ora 6, pentru a folosi cat mai eficient ziua.

Drumul pe culoarul Rucar-Bran asa cum il stim, cu denivelari si gropi din loc in loc, nimic nou in aceasta stare de fapt.

Dupa Bran, Waze ne indica sa parasim drumul principal, in zona Tohan fiind lucrari si blocaje ale traficului. Am ascultat ce imi zicea telefonul si nu GPS-ul de pe bord si bine am facut. Am mers prin Zarnesti, Codlea, pe un drum foarte bun, cu viteza destul de mare, si am iesit la Hoghiz, aproape de Racos, unde se afla primul nostru obiectiv.

Este vorba de rezervatia geologica de pe Dealul Hegheș, unde se afla Lacul de smarald, vulcanul Racos si coloanele de bazalt.

In sat sunt si indicatoare care ne orienteaza spre aceasta zona.

Noi am mers pana la capatului drumului, unde am parcat masina.

Mergand la stanga, se ajunge imediat la Lacul de smarald. Privelistea este minunata, culoarea apei este incredibil de frumoasa. Am avut parte si de cateva picaturi de ploaie, care, cazand pe suprafta apei, realizau un spectacol inedit de cercuri colorate care se mareau si apoi se pierdeau! Privindu-le, mi-au venit in minte versurile din „Lacul” lui Eminescu!

Am revenit la masina si am luat-o in dreapta, spre coloanele de bazalt. Aici nu am fost atenti si am tot mers pe drumul lat, pana am ajuns la o bifurcatie. Am luat-o instinctiv la dreapta, iar la dreapta si nu mai ajungeam nicaieri. Eram derutati, citisem ca e foarte aproape... Si era aproape, daca nu ocoleam noi! Pana la urma am ajuns si noi, am admirat, am facut poze si am vazut si potecuta care conduce acolo. Foarte aproape de locul de parcare se face aceasta potecuta in dreapta, dar noi nu am vazut-o.

A fost frumos ca dupa noi a mai venit o familie de 4 persoane. Noi ziceam: hai ca-i bine, ca mai vin unii. Ei: uite pe unii in fata, hai ca e bine!

Ne-am consolat unii pe altii, zicandu-ne ca am mai facut miscare.

Am intors masina si curand am ajuns la locul de parcare pentru a vedea vulcanul.

Ne-a impresionant foarte mult peisajul, cu adevarat selenar, cum s-a mai scris aici.

La inceput era nor, cand a aparut soarele privelistea era ireala.

Am trimis chiar de acolo poze familiei si prietenilor si toti au pus cam aceeasi intrebare: unde esti, pe Luna! Eu le raspundeam ca pe Marte! Daca nu m-ar fi tradat vegetatia surprinsa in poze, mai-mai ca m-ar fi crezut. !

Am vazut acolo si o faza cel putin deplasata daca nu chiar ilegala: doi barbati incarcau intr-o remorcuta zgura de la marginea vulcanului. Cat am stat noi acolo au facut doua curse...

Am revenit in sat, ne-am oprit sa mancam la un mic restaurant, nu i-am putut retine numele, ca era in ungureste. Mancarea a fost buna, meniul zilei, la 15 lei. Cred ca era o treaba in familie, ne-au servit doi tineri care nu prea aveau treaba cu servirea! Dar erau amabili, binevoitori, ne multumeau de cinci ori cand ii ajutam luandu-le cate o farfurie din mana!

Am continuat cu Cetatea Rupea, interesanta si... obositoare! De unde fusese un nor negru, amenintator de ploaie si chiar racoare, s-a facut foarte cald dintr-o data, nu aveam nici apa la noi. Ajunsi sus de tot ne-am bucurat de priveliste si de adierea vantului.

Ultimul obiectiv al zilei a fost satul Viscri, cu accesul groaznic, pe un drum bombardat.

Am fost si la brutaria Onea, pentru prajiturile laudate pe AFA, dar care lipseau la acea ora – era destul de tarziu. Ne-am multumit cu o limonada rece si buna.

Ne-am intors la locul de cazare, motelul Liliana, pe un drum mai ocolit, in parte neasfaltat, dar mult mai bun.

Ziua 2.

Dupa micul dejun am plecat spre cheile Varghisului. Am ales sa ajungem la chei pe drumul cel nou din satul Varghis, drum frumos, cu peisaje pitoresti.

Cheile sunt deosebit de frumoase, traseul se intinde de-a lungul raului Varghis pe care il traverseaza pe podete amenajate. Taxa de acces este 5 lei/persoana si tot 5 pentru masina (sau 10, nu mai stiu)

Pentru noi a fost un pic mai dificil decat in mod normal. Plouase mult cu o zi inainte, apa era mare si prin unele locuri poteca era acoperita de apa, astfel incat trebuia sa ne cataram pe stanci sau sa urcam prin padure, prin noroi. Ne-am murdarit zdravan, seara noroiul uscat nu voia sa se ia de pe gambele noastre!

Dar efortul a meritat din plin, totul este spectaculos. Am vazut si copii, unii de 4 ani, nu stiu daca au terminat traseul sau nu.

La intoarcere se facuse foarte cald, incat portiunea de mers prin camp deschis, de cateva sute bune de metri, ni s-a parut foarte grea! In aceasta zona erau multe corturi, cred ca era placut sa stai acolo cateva zile. Am remarcat curatenia din jurul corturilor. Erau acolo toalete ecologice, tomberoane pentru gunoi.

De aici am pornit spre locul urmator de cazare, si anume Balvanyos. Intre Bixad si Balvanyos drumul este groaznic, gropi, damburi. Pacat de frumusetea peisajului.

O intamplare amuzanta s-a petrecut pe drum. Ne era sete, eram cam deshidratati si voiam sa bem apa minerala rece. Am oprit pe la cateva magazine din satele pe unde treceam, dar nicaieri nu aveau apa minerala. La un magazin mai mare am intrebat-o pe vanzatoare de ce nu gasesc apa minerala. Ghiciti ce mi-a raspuns! Va imaginati deja? Mi-a spus ca apa minerala curge la izvoare peste tot!

M-am intors la masina si atunci am realizat ca ne aflam la... Biborteni! Si eu voiam sa cumpar apa minerala!

La Balvanyos ne-am cazat la Hotel Transilvania. Acolo am vazut ursul de la balcon. A daramat un cos de gunoi, s-a plimbat un pic prin fata masinilor parcate si apoi a urcat pe un drum spre o pensiune. La cateva minute a coborat si a luat-o pe alt drum. Era ora 22.30, ne intorsesem de la masa de 30 minute!

Ziua a treia

Am inceput ziua cu o vizita la Lacul Sf Ana. Drumul este foarte bun, o incantare dupa cel din ziua anterioara. Accesul cu masina pana la lac se face contra sumei de 20 lei, altfel ai de mers cam 1,5 km pe jos.

Pe aleea care coboara spre lac sunt multe afise care avertizeaza despre prezenta ursilor. Am remarcat ce scria pe un banner:” Daca hranesti ursul, ucizi ursul! ” Cred ca este mult adevar in sloganul asta.

Pe malul lacului am intrat in vorba cu un domn care facea parte din personalul rezervatiei. Era custodele acesteia, dupa cum ne-a spus.

L-am intrebat daca e adevarat ca pe langa lac vin ursii. Ne-a raspuns asa: „Nu, nu vin, ei sunt aici, aici e casa lor, noi venim la ei! ” Am ramas fara cuvinte...

Vorbaret, glumet, ne-a aratat un filmulet cu „Gulerele albe”. Era o ursoaica impreuna cu doi ursuleti, toti trei cu blana alba in jurul gatului, iesiti la plimbare exact pe locul unde ne aflam noi, langa chioscul cu cozonac secuiesc. Dupa primele fraze mi-a trecut prin cap ca o fi Loti Baci, despre care citisem pe AFA. Mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat si chiar el era. A fost incantat sa afle ca turistii au scris despre el. Culmea este ca la cateva zile l-am vaut la TV, vorbind depre ursi si prezentand acel filmulet!

Ne-am plimbat in jurul lacului, credeam ca o sa ne ia mult timp, dar nu am facut decat 30 minute. E drept ca spre final ne-am grabit, pentru ca incepuse sa picure.

Am remarcat si aici curatenia precum si faptul ca din loc in loc erau puse gratare pentru a fi folosite de cei dornici de un picnic.

Cand am ajuns in parcarea de unde se intra la Tinovul Mohos a inceput o ploaie torentiala, care ne-a obligat sa bem o cafea, un suc si sa mancam langosi la terasa din parcare.

Din fericire ploaia a stat si am putut vizita urmatorul obiectiv, Tinovul Mohos.

Ce este acesta? Un loc format pe suprafata unui lac vulcanic. Eruptia vulcanica a dus la formarea unui lac. Ulterior acesta a fost acoperit de cenusa provenita din eruptia unui alt vulcan din apropiere (cel unde s-a format lacul Sf. Ana) In timp cenusa a permis dezvoltarea vegetatiei. Este o mlastina cu o flora si fauna diversificata, care se strabate numai cu ghid, pe un traseu amenajat cu podete si butuci de lemn.

M-a impresionat padurea uscata, datorita atacului unor insecte care distrug scoarta copacilor.

Foarte frumoase sunt cele doua lacuri din interiorul zonei vizitate.

Si aici am avut parte de un ghid glumet. A vorbit mai intai in romana, apoi in maghiara pentru o famile din Ungaria. L-am intrebat unde platim, a zis ca la sfarsitul turului platesc doar cei care nu cad in mlastina, nu sunt mancati de plantele carnivore sau de ursi sau nu manaca plante halucinogene si superlaxative!!! Taxa de vizitare este de 5 lei!

La intoarcere am mancat zmeura dulce si parfumata.

Ne-am intors la Balvanyos si am pornit spre Pestera sulfuroasa.

Eu am abandonat dupa ce am urcat cam jumatate din panta abrupta de la inceputul potecii, pentru ca mi-am dat seama ca imi va fi foarte greu la coborare, din cauza problemei mele la un genunchi. Nu voiam sa imi fortez norocul, asa ca am decis sa ma intorc la masina si sa imi fac de lucru pana veneau cei trei.

La scurt timp cerul s-a intunecat brusc, acoperit de nori negri. Ma intrebam daca ei vad asta din padure. Ma gandeam sa-i sun, cand mi s-a parut ca le aud vocile. Si nu ma inselasem, erau chiar ei. Au vazut norii, padurea vuia destul de inspaimantator si au decis si ei sa se intoarca. Decizia a fost influentata si de o intalnire neasteptata prin padure: doi mistreti, ei mai speriati de oameni decat oamenii de ei!!

Si bine au facut ca s-au intors, a inceput o ploaie torentiala, care a tinut mai mult. Ploua asa de tare ca a trebuit sa mai stam un timp in masina, nu se vedea la doi pasi. Cand ploaia s-a mai domolit un pic vedeam cum curgea apa in suvoaie pe poteca abrupta, iar noroiul era foarte mare. Ne-a parut rau, dar nu era cazul sa facem pe grozavii. Ploaia a tinut destul de mult, astfel ca in aceasta zi nu am mai facut altceva decat sa ne plimbam prin jurul hotelului.

Ziua a patra

Ultima zi a insemnat o oprire in Targu Secuiesc pentru a cumpara afine si paine. Apoi am vizitat Cetatea Prejmer, dupa care ne-am indreptat spre casa, incantati de ceea ce am vazut.

Inchei prin a spune un lucru: toti patru am fost placut surprinsi de comportamentul etnicilor maghiari, ca doar am fost la ei acasa!

In afara faptului ca ne-a displacut arborarea steagului secuiesc pe multe case, in rest nu avem niciun repros. Toti au fost amabili, politicosi, chiar saritori. La un momentdat nu eram siguri de drum, am intrebat pe cineva care nu stia si imediat de pe o banca s-a ridicat un domn care ne-a explicat care e drumul mai putin prost!

Prin magazine, imediat ce ne auzeau vorbind romaneste, ni se adresau la fel.

La un restaurant, barmanul s-a adresat sotului in ungureste. Cand a cerut ceva in romana, acesta si-a cerut scuze de multe ori.

Am avut si un gust amar, la Balvanyos ne-a servit in ambele seri aceeasi fata, o tanara care vorbea foarte prost romaneste. Atat de prost incat de-abia ne intelegeam. Nu era in stare sa ne explice nimic despre mancare. De exemplu, am intrebat daca o anume friptura la tava are sosul picant, ea mi-a spus ca e carne prajita!!

Mi se pare inacceptabil faptul ca, traind in Romania, lucrand in Romania, pe un post care presupune interactiunea cu clientii, sa nu stii limba romana. Nu ma incalzea cu nimic ca isi tot cerea scuze ca nu vorbeste bine romaneste. Mai bine punea mana si invata!

In concluzie, excursia noastra a fost deosebit de frumoasa. Zona Racos, Tinovul Mohos si Cheile Varghisului au fost obiective extrem de interesante. Chei mai parcursesem pana acum, dar celelalte doua au fost premiera absoluta!

Prietenii carora le-am povestit pe unde am fost se mirau de unde am stiut noi de aceste obiective. Raspunsul il stiti!

Si pentru asta spun din nou: MULTUMESC, AFA!

---

VIZUALIZĂRI: 887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI