Copacabana

TIPĂREȘTE

După trei zile de plajă, distracție și relaxare în mai puțin cunoscuta stațiune Morro de Sao Paulo (vezi impresii), fără nicio legătură cu orasul Sao Paulo, aceasta este situată în apropierea orașului Salvador de Bahia din regiunea cu același nume, am zis să ne continuăm sejurul în Brazilia tot cu plajă! De această dată am ales orașul Rio de Janeiro, cu a lui vestită plajă, Copacabana.

Despre cazarea pe care ne-am ales-o, v-am povestit anterior! Astăzi o să vă povestesc mai multe despre cum am petrecut în Rio, mai exact pe celebra lor plajă!

Am plecat dis de dimineață din Morro de Sao Paulo pentru a ajunge la timp la aeroportul din Salvador. Zbor catre Rio aveam la ora 14, dar v-am povestit anterior cât de greu si anevoios este transferul! Am zburat preț de două ore, până în Rio de Janeiro. Am aterizat cu bine la ora 16 pe aeroportul internațional GIG! Aici am revenit printre cariocas în cel mai colorat si plin de viață oras din Brazilia!

Transferul de la aeroport la hotel a decurs foarte bine, așa că după ce ne-am cazat si am făcut un duș, am iesit pe plajă! Evident timpul a trecut destul de repede si deja se înserase. Cu toate astea plaja încă era destul de animată în special de sportivi!

Ne-am plimbat pe faleza acesteia, am degustat caipirinha de la vânzătorii ambulanți, am încercat cumva să intrăm în atmosfera braziliană! Lume multă, foarte diversă, turiști destul de puțini. Chiar ne făceam griji în privința siguranței personale. Cu toate astea nu am avut niciun incident neplăcut. Cei de pe-acolo ne spuneau că plaja Copacabana este dintre cele mai sigure locuri din Rio și asta pentru că sunt o mulțime de politiști. Confirm că era destulă poliție la vedere, dar cu toate astea am fost destul de precauți, fără obiecte de valoare la vedere. Și aici mă refer la aparate foto atârnate de gât si la bijuterii (aici nu era cazul).

Deasemenea țineam puțini bani la noi și aceia împărțiți în mai multe buzunare. Auzisem de delicvența juvenilă. Copii nu pățesc nimic așa ca sunt scoși la înaintare de adulți,ca să jefuiască. Asta doar am citit, nu am observat nimic suspect și chiar am fost atent la așa ceva!

Ne-am plimbat pe faleză și am admirat diversitatea și buna lor dispoziție. Pe plaja erau construite din loc in loc adevărate construcții efemere de nisip. Cei ce le-au construit erau destul de agresivi, dacă vroiai să le pozezi, fără să cotizezi ceva înainte. Se puneau pur si simplu în fața aparatului de fotografiat. I-am lăsat în plata Domnului.

După vreo două ore de plimbăreală, ni s-a făcut foame și ne-am așezat la una din multele terase de pe plajă! Acestea sunt construite din loc în loc, după același tipar. Din păcate meniul este același sau mă rog aproximativ același la toate terasele. Unele au muzică live, altele nu. Am ales o terasă unde era ceva lume. Am consumat un meniu de două persoane, cu mai multe tipuri de carne plus orez si cartofi. Destul de scump și nici nu prea ne-a dat pe spate. Fiind o zona turistică era cumva de înțeles.

A doua zi dis de dimineață a mea soție m-a sculat cu noaptea în cap, fiindcă avea chef de alergare pe plajă! Zis si făcut! Noi eram într-un capăt al plajei Copacabana. Aici în zona sunt patru plaje Leme, Copacabana, Ipanema și LeBron!

Dintre toate astea Copacabana e cea mai celebră, cea mai cunoscută nu doar din zonă, ci probabil si din lumea asta largă. Cine nu a auzit de Copacabana întinsă de pe Avenida de Atlantico, plaja cu nisip fin si alb și cu palmieri, cu marea cu valurile unduioase, cu fetele superbe „îmbrăcate” cu foarte coloratele costume de baie minuscule?

Ei bine una dintre cele mai des întâlnite activităti aici este sportul! Dis de dimineața pe plajă erau deja o mulțime de sportivi, ce faceau jogging! În apropierea noastră se vedea și Pao Azucar, în traducere liberă Sugar Loaf- muntele de zahăr, din vârful căruia ai o panoramă superbă asupra întregului oraș.

A alergat ce a alergat , până am pierdut-o în zare. Așa îti dai seama de imensitatea acestor lanț de plaje. Eu cu pozele, ea cu joggingul am ajuns la hotel cu o mare poftă de mâncare! După ce am făcut rapid un duș am coborât la micul dejun, unde am consumat o masă bună și copioasă.

După ce ne-am pus burțile la cale, am zis să dăm o fugă până la Sugar Loaf! Partenerii nostrii de călătorie au ales să se ducă la shoping și bine au făcut, au iesit mai câștigați. Dar de ce? Ei bine tocmai asta vă povestesc acuma!

Sugar Loaf se vedea în apropierea noastră. Cu toate astea stiam ca e ceva de mers și ma gândeam că iesim si din zona așa numită mai sigură, dacă încercăm să o luăm per pedes până la baza muntelui. Mai ales că o parte din drum se parcurgea printr-un lung tunel.

Așa că de voie de nevoie am comandat Uber-ul. Ei bine de aici a început distracția. Șoferul a venit prompt si ne-a întrebat unde vrem să mergem. Asta pentru că se pare, noi comandasem să mergem la un boutique cu aceiași denumire. Eu cu engleza mea, el cu portugheza lui, nu prea ne-am înțeles. Eu îi spuneam că vreau să ne ducă până la baza muntelui de unde sa luăm telefericul, el o tot dădea înainte cu o casă de bilete. M-am si supărat un pic pe fii-mea , pentru că nu mă ajuta deloc în conversație, ea făcând portugheza la școală. În fine a ieșit ca el și ne-a dus la casa de bilete. Asta era situată într-un părculeț, chiar în spatele hotelului nostru.

Eu am fost abordat de un nene la intrare cu care m-am conversat. El fusese prin Serbia și îi placuse mult si mă întreba de România, cam ce e de vizitat. Era foarte la curent cu zona balcanică și vorbea și bine engleza! O fi fost sârb!? Chiar nu știu.

Între timp fetele au cumpărat bilete către Sugar Loaf contra a 60 de reali de persoană. Mi s-a parut cam scump, da acum ce mai era să facem? Ne-am dus în zona microbuzelor si am asteptat preț de vreo jumatate de oră să se umple , ca să putem pleca! Când ai timpul limitat, cam te calcă pe nervi timpii ăstia morți. Dar ăsta era doar începutul.

Se umple microbuzul și purcedem la drum. Trecem prin tunelul despre care vă vorbeam, apoi văd că în loc să facă dreapta spre Sugar Loaf, o ia în sens opus. Intru în panică si îl întreb pe șofer unde ne duce? Păi mergem spre Cristo Redentor!!! . Păi ce-am făcut Giani? Există două probleme, noi nu vrem acolo, noi am văzut-o în prima noastră oprire în Rio! Șoferul ridică din umeri, eu la stop dau să deschid usa să coborâm. În momentul ăla se panichează toți din microbuz. Unicul care știa engleza spune ca nu e sigură zona și mai bine stăm până la capăt și apoi ne întoarcem cu alt microbuz. Nici nu aveam altă variantă, ușile fiind blocate, iar șoferul căpățânos.

Așa că de voie de nevoie am parcurs iar drumul până la Cristo Redentor. Acolo am sărit repede din masină, să prindem un microbuz care tocmai se pregătea să plece. Ne-am suit tocmai când se pregătea să demareze. Două ore am pierdut cu această distracție, dar acum se mai năstea o problemă, cum ne recuperăm banii? 180 de reali erau aproximativ 200 de lei. Și de ce să-i pierdem? Se duc fetele înapoi la casierie și fetele alea nici nu le bagă în seamă! Cum s-au dus, așa s-au întors! M-au apucat dracii si m-am dus peste ele. Ele o țineau una și bună, că de la acea casă de bilete se vând doar pentru transfer la Cristo Redentor. M-am uitat pe afișe și era corect ce ziceau ele. Doar că nu e chiar așa. Dacă am fost amețiți și am fost, trebuiau să ne atragă atenția, doar nu suntem din zonă! Le-am explicat dacă au un magazin si vând doar mere și eu vreau căpșuni, nu-mi vând mere pe post de căpșuni! Nu au înțeles, dar nici eu nu m-am lăsat. I-am spus să-i dea telefon soferului să vadă dacă într-adevăr am vizitat Cristo Redentor sau din contră ne-am întors înapoi cu primul microbuz disponibil! S-a dus la stația de microbuze, a vorbit ce a vorbit și până la urmă ne-a dat dreptate și ne-a restituit banii.

Prietenul „sârb” s-a ofertit să ne cheme o masină să ne ducă la Sugar Loaf, dar ne pierise tot cheful așa că am luat-o spre plajă!

La plajă nisipul deja ardea. Fiind foarte lată nu aveai cum să ajungi până la mare, fără să-ți arzi tălpile picioarelor. Ce s-au gândit administratorii plajelor, cei ce se ocupă de șezlonguri, dar au și o mini terasă cu băuturi? Au săpat o groapă adâncă până au dat de apă. De acolo cu ajutorul unui generator scoteau apă printr-un furtun care ducea până la faleză și era înțepat din loc în loc. Doar pe acea fâșie udă de nisip puteai ajunge la mare.

Ne-am închiriat șezlonguri la un preț un pic mai ridicat decât în Morro de Sao Paulo, dar oricum mult mai ieftin ca la noi! Șezlongurile la ei nu sunt gen pat ca la noi, ci mai mult gen fotoliu. Sunt niste scaune pliante foarte confortabile. Interesant este faptul ca seara plaja ramâne complet goală. Scaunele, mesele, umbrelele, terasele cu băuturi sunt mutate undeva într-un depozit și plaja rămâne curată. Munca naibii să strângi totul!

Cum spuneam pe plajă este o mare diversitate. Totul e foarte colorat. E plin de vânzători ambulanți care îți vând de toate. Sunt și cu prosoape sunt si cu costume de baie sau cu ochelari de soare. Vrei o caipirinha la botul calului? Nicio problemă, ți-o prepară în față. Stoarce lime, pune zahăr brun, caipirinha și multă gheață apoi o amestecă bine și e gata de savurat. Shake it baby!

Printre altele gasești si arome de Amsterdam prietenii stiu ce zic, dar si multe altele. Masaj, diferite produse de papa specifice zonei, empanadas fiind cel mai cunoscut. Sau poți alege un ceai matte cu putin lime împreună cu biscuittos globo, cei mai populari biscuiți-pufuleti din zonă

Fete cu un corp demențial, băieți atletici ai cu ce să-ți clătești privirea! Din loc în loc observi și câte un cuplu altfel! Se țin de mână, se pupă fără nicio problemă. Se uitau românașii nostrii la ei și se cruceau! Eu nu mai puteam de râs! În fine trecem și peste asta!

Pe plajă o mulțime de sportivi. Dau să fac o plimbare pe malul mării până în capătul plajei Leme și abia am loc să merg. Este plin de grupuri, grupulețe de băieti și fete de joacă fotbal-tenis! E mare nebunie pe-acolo cu acest sport! Ajung după vreo oră în capăt, mă sui pe stânca de acolo și fac niște poze în care prind lanțul de plaje în toata splendoarea lor. Lângă mal sunt mai mulți curioși ce se uită atent. Eu nu vedeam nimic până ce un nene nu-mi atrage atenția.Prin apă erau o mulțime de broaște țestoase foarte jucăușe.

Dar nu am vorbit nimic de mare! Apa era foarte curată, fără alge, meduze sau alte minuni. Valuri erau destul de mari exact pe gustul meu. La fix cât să te bați cu ele , fără să existe riscul să te îneci.

Ne-am simțit foarte bine pe această plajă atât de colorată, atât la propriu, cât și la figurat. Seara am iesit la plimbare pe zona de promenadă. Am ajuns si la plaja Ipanema cea mai de fițe, dar nouă ne-a plăcut mai mult pe Leme sau pe Copacabana! Fiind weekend am avut norocul să dăm și peste un târg cu produse locale handmade. Dacă fetele au ales niște genți tricotate de mână, eu am ochit un tricou, dar și un prosop de plajă cu Brazilia. De când mi-am dorit acest lucru. Ca un fapt divers exact aceleași produse erau la un preț dublu la un magazin de lângă hotel.

Două nopți și trei zile din care doar una plină au trecut ca vântul! Am râs, am glumit, am experimentat produsele lor tradiționale atât de mâncare, cât și de băutură, dar am și admirat fondul lor genetic. =)) Am gustat un pic din felul lor de a fi, stilul latino în care trăiesc în fiecare zi ca și cum ar fi ultima! De ce nu le-am lua și noi exemplu?

---

VIZUALIZĂRI: 3618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI