Italia - de trei ori pe malul mării (partea I)

TIPĂREȘTE

Pentru că se încheie perioada efervescentă a excursiilor de vară, m-am dus cu gândul la faptul că excursiile noastre prin vestul Europei au inclus, de cele mai multe ori, şi Italia, în special o zonă litorală, ca o completare a unui şederi la munte (de regulă în Alpi).

În 2012, la începutul lunii iulie, eu şi soţul meu am petrecut cinci zile la Rimini, pe malul Mării Adriatice, staţiune de rezonanţă a Italiei, despre care citisem în adolescenţă în romane, sau despre care aflasem din filmele clasice, în care apărea Grand Hotel, o adevărată operă de artă.

Am ajuns aici venind din Viena şi Salzburg şi am stat la Hotelul Levante (4*), situat chiar pe malul mării. Atmosfera intimă a hotelului corespundea gusturilor noastre, iar faptul că în câteva minute erai pe plajă a sporit confortul acestei minivacanţe la mare. După cum se ştie, fiecare hotel dispune de un sector de plajă, marcat prin umbreluţe de o anumită culoare, sub care sunt instalate două şezlonguri şi o măsuţă. Şi, fiindcă am ajuns la acest aspect, nu pot să nu fac o trimitere la unele plaje de la noi, unde există umbrele – nu neapărat ale hotelurilor- sub care sunt înghesuite câte 4 sau 6 şezlonguri mari, astfel încât n-ai nici o intimitate (vezi Eforie Nord), sufocând practic plaja şi turiştii. Ca să nu mai spun de aspectul acestor umbrele, destinate de fapt berăriilor sau teraselor.

Revenind la Rimini, vreau să remarc faptul că umbreluţele, deşi numeroase, prin modul în care erau amplasate şi prin coloritul lor înviorau plaja şi te protejau atât cât era necesar să te simţi minunat. Privite în perspectivă sau de pe balconul hotelului păreau o armată medievală ordonată, aşteptând în linişte, cu stindardele alături, semnalul conducătorilor pe care îi serveau. Întinderea uriaşă a plajei te copleşeşte (are 15 km lungime şi 200m lăţime), trăire pe care am mai încercat-o în Florida, despre care poate voi scrie la un moment dat.

Nisipul fin, mai degrabă de culoarea aramei decât a aurului, în care te afunzi uşor, este o încântare, iar împreună cu apa albastră şi limpede a mării, oferă un adevărat răsfăţ amatorilor de soare şi mişcare.

În apa mării se intră lin (unii turişti se plimbau pur şi simplu prin mare!) până la nivelul dorit, iar în jur e linişte, pentru că nu există terase unde muzica a scăpat din frâu, servind intereselor comerciale şi, nicidecum, celor de confort şi relaxare. La Rimini nu am stat pe o plajă sălbatică, ci pe una amenajată, dar întinsă, liniştită, elegantă şi confortabilă. În rândul plajelor amenajate, cea din Rimini ocupă un loc de frunte binemeritat.

Aşa cum spuneam, această superbă întindere de nisip arămiu- auriu este mărginătă de hoteluri, în general cu puţine etaje, cifra lor (am citit că ar fi 1000) fiind impresionantă, fapt explicabil prin aceea că turismul este principala sursă de venit a locuitorilor.

Pe strada din spatele hotelurilor se află restaurante şi magazine, unde e cam multă animaţie, în special seara, semănând cumva cu ceea ce se întâmplă pe la noi, aspect care nu ne-a prea încântat.

Ce mai poţi face în Rimini când nu mergi la plajă? (Despre zile însorite, nu se pune problema).

Având în vedere că este o aşezare romană veche, oraşul duce în spate o istorie bogată şi nu întotdeauna presărată cu evenimente fericite. Întemeiat de romani, în anul 268 î. H., la gura de vărsare a râului Ariminus (azi Marecchia), Rimini, prin aşezarea sa, a fost un punct de legătură între nordul Italiei şi centrul acesteia. A trecut treptat sub mai multe stăpâniri, cum ar fi cea bizantină, cea a familiei Malatesta (care l-a condus între 1295- 1528), chiar a papalităţii. A fost zguduit de cutremure (cum a fost cel din 1795, în urma căruia a fost distrus portul), de mişcări revoluţionare (cum ar fi aceea de unificare a Italiei), dar şi de războaie, de exemplu fiind bombardat în cel de-al doilea război mondial şi distrus aproape în totalitate. Monumentele şi clădirile vechi pe care le vedem astăzi au fost refăcute, pentru ca oraşul să renască din propria-i cenuşă.

Ne-am plimbat şi noi pe străzile şi prin pieţele oraşului şi am admirat Podul Tiberius, construit de romani, mai precis început de Augustus, în anul 14 d. H. şi completat de Tiberius, în anul 21 d. H. Materialul folosit la construcţie este piatra de Istria, dar şi lemnul, folosit la structură. Podul are cinci arcade, care se reflectă în apa râului Marecchia, formând cinci cercuri şi leagă centrul istoric al oraşului cu o zonă periferică, Borgo San Giuliano.

Poarta lui Augustus este un altă moştenire romană ce poate fi văzută în Rimini. Aceasta datează din 27 î. H. şi este situată la punctul de întâlnire al Via Flaminia şi Via Emilia. Se observă faptul că poarta a fost o parte a zidurilor de piatră ale oraşului. Pe ea sunt sculpate patru zeităţi romane:Jupiter, Apollo, Neptun şi Minerva.

Există, de asemenea, un amfiteatru roman destul de bine conservat, pe care, însă, nu l-am vizitat.

Din perioada medievală datează Templul Malatesta. Familia Malatesta (bine cunoscută în vremea respectivă) a condus oraşul Rimini între 1295 şi 1528, iar construcţia este, de fapt, biserica mausoleu a acesteia. Mai mult decât atât, edificiul a fost învestit cu demnitatea de catedrală încă din 1809.

Lucrările de construcţie la Templul Malatesta au început în 1447, din ordinul lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, figură controversată a vremii, şi conducător al oraşului între 1432 şi 1468. Dar, lucrările efectuate în jurul anului 1450, sub supravegherea lui Leon Battista Alberti, erau menite a restaura, extinde şi aduce la o expresie mai rafinată un locaş de cult preexistent, anume, o biserică franciscană ce data din secolul al XIII-lea. În privinţa stilului arhitectural al edificiului Malatesta, există un contrast între exterior, inspirat din stilul arhitectectural clasic antic (Alberti era renascentist) şi interior, cu alura sa gotică (realizat de Matteo de Pasti). În biserică se află mormintele lui Sigismondo Pandolfo Malatesta şi al soţiei sale, Isotta degli Atti şi fresce ce pot fi admirate.

În plimbarea prin oraş am trecut prin Piazza Cavour, unde este amplasată Fontana della Pigna, care datează tot de pe vremea romanilor, ea fiind şi singura sursă de apă potabilă pentru locuitori, până în 1912. Fâtâna este decorată, în partea de sus, cu un con de pin, dar a avut temporar în locul acestuia, şi o statuie a Papei Paul al II-lea, care s-a implicat în restaurarea acesteia, în1543. Se pare că Leonardo da Vinci ar fi trecut pe aici şi ar fi scris pe marmura fântânii cuvinte de laudă. ("Fă armonie cu diferitele cascade de apă, așa cum am văzut în fântâna din Rimini ”). Tot în Piazza Cavour se poate observa un frumos palat, construit în anul 1330, Palazzo del Podesta, în stil gotic, foarte elegant, atat intrarea cât şi ferestrele fiind încadrate în arcuri, cu inscripţii şi simboluri ale membrilor familiei Malatesta.

Piazza Tre Martiri este de asemenea un punct de interes pentru vizitatorul care a renunţat la câteva ore de plajă. În centrul acesteia se află statuia Papei Paul al V-lea, ridicată ca un act de devotament faţă de înaltul prelat (sec. al XVI-lea), înconjurată de clădiri vechi, cum ar fi Turnul cu Ceas. Un Memorial al victimelor celui de-al doilea război mondial poate fi, de asemenea, întâlnit aici.

Unul dintre simbolurile oraşului Rimini, ca stațiune balneară, este Fontana dei Quattro Cavalli, construită în 1928 de sculptorul Filogenio Fabbri. Demolată în 1954, a fost reconstruită cu precizie în 1983, din piesele originale. Fântâna decorează un parc superb aflat lângă impunătorul Grand Hotel. Rezervorul principal are o formă circulară şi simbolizează marea. Din el se înalţă patru cai de mare.

Să nu uităm faptul că Rimini este oraşul natal al celebrului regizor italian Federico Fellini, de aceea , în oraş există o piaţetă care îi poartă numele şi un muzeu, unde poţi afla amănunte din viaţa şi activitatea sa.

Iată, pe scurt, ce poţi admira în plimbarea prin oraş, alternând plaja cu vizitarea unor obiective ( sau cu shopping-ul ). Trebuie să recunoaştem că nu peste tot, în staţiunile de pe litoral, de la noi, sau de oriunde, ai ocazia să întâlneşti vestigii istorice sau clădiri vechi, care să te încânte prin aspectul sau prin semnificaţia lor.

Iată că Rimini are acest avantaj, care nu poate fi neglijat de către cei care sunt stăpâniţi de dorinţa de a vedea , a şti sau a înţelege.

---

VIZUALIZĂRI: 7244 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI