Comorile naturii si ale istoriei din zona Racos

TIPĂREȘTE

In judetul Brasov exista o zona mai putin cunoscuta si vizitata, comuna Racos, care ascunde adevarate„comori” pentru iubitorii de natura si istorie: Castelul Sükösd-Bethlen si complexul geologic Racos.

Recomand sa vizitati zona aceasta, cu atat mai mult cu cat este foarte facil, de la Brasov pana aici fiind 70 km, pe drumul spre Sighisoara, imediat dupa Hoghiz, la dreapta, inca 10 km pana la Racos, pe un drum asfaltat pana in localitate.

E nevoie de cateva ore pentru a te bucura de tot ce iti poate oferi zona. Prima oprire a fost la Castelul Sükösd-Bethlen, situat in centrul comunei Racos. Am platit aici un bilet de 20 de lei, care a inclus vizitarea Castelului, dar si a Coloanelor de bazalt, Lacului de Smarald si a Vulcanului stins, situate la cateva minute distanta de Castel. Familia Sükösd, care detinea vaste terenuri in zona, a inceput constructia castelului in 1594. Acesta are mai mult aspect de fortareata, de forma patratica, intarit la cele patru colturi cu turnuri circulare, fiecare avand rolul sau in administrarea fortificației, si cu doua curti, interioara si exterioara. Cel care a marit si consolidat castelul este contele Bethlen Samuel, care a inaltat zidurile, construind si un turn de poarta. Deasupra vechii intrari in castel se afla blazonul acestei familii de nobili transilvaneni, Bethlen, care reprezinta un sarpe cu o coroana. Familia Bethlen a folosit castelul ca locuinta temporara pana in anul 1873, cand a trecut in proprietatea contelui Teleky Sámuel, care l-a vandut pentru suma de 420.000 de coroane, in anul 1903.

Ceea ce ii confera castelului aspect de fortareata este zidul dublu de aparare si santul de 5 metri adancime si 21 metri latime (care astazi nu mai exista), ce era umplut cu apa.

Intrarea actuala in castel nu este cea originala, aceasta fiind in partea opusa, in mijlocul cladirii principale cu turn, printr-o galerie semirotunda, singura cale de acces in castel in perioada medievala. Aceasta ducea spre Sala Cavalerilor, distrusa astazi in totalitate, despre care se spune ca era de o frumusete rara. In centrul cladirii exista doar 3 camere, iar bastionul sud-estic comunica direct cu acestea. Intr-unul dintre bastioane erau depozitate hainele si averea, in altul, se depozitau armele, iar in turnul sud-vestic era bucătăria. Tavanele cu sculpuri in piatra realizate de mesteri din Viena nu se mai pastreaza astazi, existand doar urme ale picturilor originale.

Ceea ce impresioneaza este insa bucataria, unica in Transilvania, datorita hotei construita deasupra acesteia, pe intreaga suprafata a turnului. Hota sub forma unui clopot de caramida, se prelungeste cu un horn impresionant.

Intre bastionul bucatariei si cel al armelor, la parter erau camerele angajatilor de la bucatarie, iar la etaj, era hambarul, in zona unde sunt geamuri inguste. In incaperile din cealalta parte a curtii stateau cei care se ocupau de administrarea domeniului.

Candva exista o fantana, adanca de 10 metri, care avea apa potabila.

Din anul 1903 castelul a fost preluat de comunitatea locala, intrand incet intr-un proces de degradare. A fost demolata Sala Cavalerilor, a devenit grajd si depozit de grane, ulterior ajungand in intretinerea C. A. P., iar unul dintre bastioane a fost transformat in statie de pompieri. Intreaga latura de est, precum si turnul de N-E s-au prabusit la cutremurul din 1977.

In anii 1990, s-a incercat restaurarea castelului, de altfel nefinalizata, fara a se tine cont de materialele folosite initial, folosindu-se caramida, chiar ciment, si nu roca bazaltica. Renovarea a fost abandonata repede si nu a mai fost reluata, astazi fiind doar o umbra a ceea ce a fost in perioada medievala.

Urmatorul obiectiv vizitat a fost Complexul Geologic Racos, pentru care ne-am pregatit intocmai ca pentru o drumetie, avand in vedere ca sunt de parcurs cativa km. Masina am lasat-o in parcarea mica de la intrare (aflata in apropierea Vulcanului stins), desi se putea merge pe drumul agricol circa 1 km pana la o alta parcare, mai mare (in apropierea Coloanelor de bazalt si a Lacului de Smarald).

Am ales sa vizitam mai intai Coloanele de bazalt, comoara muntilor Persani, care pana in anii ҆60 au facut parte dintr-o cariera de exploatare, astazi fiind declarate Rezervatie Geologica.

Acestea s-au format ca urmare a racirii lavei vulcanului din zona, din prima perioada de eruptie, in urma cu circa un milion si jumatate de ani. Au o lungime de 30 de metri si o inaltime de pana la 15 metri, intreaga formatiune semanand cu o orga de piatra.

Coloanele au o succesiune de asezare a bazaltelor: la baza, pe o inaltime de 6-8 metri coloanele sunt verticale, pentagonale, urmeaza o curgere orizontala cu grosimea de maxim 2 metri, iar peste acestea se dezvolta coloane verticale, pentagonale, mai putin inalte.

Pentru a ajunge la lac, ne-am intors in parcarea mare si am pornit pe drumul marcat spre partea N-E a Complexului Geologic. Lacul de Smarald e inconjurat de formatiuni de bazalt si are o culoare verde-albastruie, mult influentata de prezenta sau lipsa soarelui. Lacul s-a format de fapt pe fundul unei„caldari” gigant a vulcanului bazaltic, de 200 metri lungime si peste 50 metri inaltime, in trecut aici fiind cariera Brazi. Apa s-a acumulat aici din precipitatii, din topirea zapezilor, dar si din izvoarele de fund, identificate inca din timpul exploatarii bazaltului. In prezent adancimea maxima a lacului este de circa 18 m si creste anual cu aproximativ 0,5 m – 1 m.

Am inconjurat lacul si ne-am indreptat spre ultima locatie, Vulcanul Stins, unde am avut un sentiment ciudat pasind pe terenul nisipos si rosiatic, intr-un peisaj ca de pe planeta Marte. Culorile ce definesc aceasta locatie sunt rosu-portocaliu, negru profund, galben lutos si gri. Din loc in loc au crescut ierburi diverse, care iti amintesc ca esti pe Pamant.

Vulcanul si zona inconjuratoare acestuia reprezinta ultimele activitati vulcanice de pe teritoriul Romaniei, ultimele eruptii bazaltice cuaternare ale muntilor Carpati. In urma eruptiei si a racirii lavei, s-au format zgura, bazaltul si roca poroasa numita piatra ponce. Locul unde este craterul vulcanului a fost exploatat pentru foarte multa vreme pentru zgura, pana in anul 2005 cand intreaga zona a fost declarata protejata.

---

VIZUALIZĂRI: 333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI